Subiectul importanţei noilor tehnologii în educaţie este unul foarte discutat în ultimii ani, întâlnit la toate nivelurile: curriculum, practică didactică, dezvoltare profesională, politici educaţionale, etc. Societatea se dezvoltă permanent, tehnologia este în progres continuu, astfel că un cadru didactic modern, inovativ trebuie să se adapteze acestor modificări. Materialul încearcă că prezinte beneficiile integrării TIC în educaţie, prin prezentarea unui model de proiect european care s-a bucurat de un real succes în România: proiectul eTwinning.
1. Introducere
Problematica integrării noilor tehnologii în educaţie a fost abordată de foarte mult timp şi analizată din perspective multiple, fiind evidenţiate, în mod deosebit avantajele, implicaţiile şi resursele necesare la diverse niveluri. Progrese semnificative s-au înregistrat în ceea ce priveşte dotarea şcolilor cu tehnologie informatică, racordarea la internet, dezvoltarea de softuri educaţionale, elaborarea de materiale suport şi furnizarea de activităţi de formare pentru cadrele didactice.
Studiile realizate în ultimii cinci ani în diferite ţări au arătat că utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor în educaţie contribuie într-o foarte mare măsură la îmbunătăţirea rezultatelor elevilor. Un exemplu în acest sens îl reprezintă platforma eTwinning – parte componentă a Programului de învăţare pe parcursul întregii vieţi al Comisiei Europene.
2. Ce este eTwinning?
eTwinning a fost lansat la 14 ianuarie 2005, cu scopul iniţial de a facilita parteneriatele între instituţiile de învăţământ preuniversitar din Europa. Ulterior, scopurile acţiunii s-au consolidat, platforma etwinning.net devenind o comunitate a şcolilor din Europa reunind peste 65000 de cadre didactice. Începând din octombrie 2007, programul eTwinning a început să fie derulat şi în România. Până la 15 septembrie 2009, peste 3800 de cadre didactice din România din aproximativ 2700 de instituţii de învăţământ s-au înscris pe platform eTwinning. Numărul proiectelor la care au partcipat cadrele didactice din ţara noastră, înt-un interval relative scurt, a fost de 1600.
Scopul principal al acţiunii eTwinning este acela de a facilita comunicarea şi colaborarea dintre şcolile din Uniunea Europeană, implicînd cadrele didactice şi elevi în activităţi noi de învăţare: crearea de diverse produse educţionale care implică utilizarea noilor tehnologii şi în elaborarea cărora colaborează cu echipe din alte ţări. Pe termen lung, se urmăreşte îmbunătăţirea competenţelor de utilizare a noilor tehnologii (atât în cazul cadrelor didactice, cât şi al elevilor), îmbunătăţirea comunicării în limbi străine (competenţă de bază în Uniunea Europeană – comunicarea în cel puţin două limbi străine), cunoaşterea şi dialogul intercultural.
3. Beneficiile proiectelor eTwinning pentru elevi:
Proiectele eTwinning au un potenţial uriaş de a oferi elevilor noi oportunităţi de învăţare, o diversificare activităţilor didactice şi, astfel, noi provocări atât pentru contactul cu noile informaţii, cât şi pentru dezvoltarea de noi competenţe sau formarea de atitudini. Comunicând cu ceilalţi colegi din Europa, elevii:
– se familiarizează cu elementele de specific cultural sau de specific al educaţiei din ţările partenere;
– îşi îmbunătăţesc competenţele de comunicare într-o limbă străină dar şi pe cele de comunicare, în sens social – de interrelaţionare.
Contribuţia eTwinning la comunicarea intercultural a afost subliniată de profesorul Piet van de Craen: “cu cât schimbul cultural este mai intens, cu atât mai bine îl vom cunoaşte pe celălalt şi cu atât mai europeni vom deveni”.
4. Beneficiile proiectelor eTwinning pentru profesori
În cea mai mare parte cadrele didactice participante la eTwinning susţin că “motivaţia pentru rezolvarea sarcinilor de învăţare s-a îmbunătăţit. Elevii aua manifestat un interes sporit de a lucre la computer pentru realizarea proiectelor colaborative (…) Metodele de predare bazate pe TIC s-au diversificat, devenind mai eficiente şi mai motivante nu numai pentru elevii şi profesorii participanţi la proiectele derulate, dar şi pentru alţi elevi şi profesori din şcoală, unii dintre aceştia manifestându-şi dorinţa de a începe să lucreze la un astfel de proiect”.
Printre aceşti profesori exemplul personal este cel mai relevant. Am aflat despre acest proiect în urmă cu un an, când şcoala la care activez ca profesor de limba engleză era în curs de finalizare a unui proiect pe platform eTwinning. La sfatul coordonatoarei de proiect din anul anterior am decis să particip la un atelier eTwinning pentru a afla mai multe detalii. Prin acest atelier ama constatat faptul că, cadrele didactice au posibilitatea de a experimenta şi de a învăţa prin intermediul instrumentelor puse la dispoziţie de platformele de cooperare. Aceste activităţi îi pun în situaţia de a se familiarize cu noi strategii didactice, prin exemple practice, concrete, care pun în evidenţă şi procesul de învăţare, nu numai rezultatul acestuia.
La nivelul procesului didactic, proiectele eTwinning şi instrumentele web 2.0 oferă profesorilor oportunităţi de diversificare a metodologiei, a sarcinilor şi a mediului de învăţare. Acestea sunt o modalitate accesibilă şi relevant pentru abordarea procesului dedidactic centrat pe elev. Astfel, proiectele sunt iniţiate plasând elevii în centrul activităţilor – intereselor lor, experienţa anterioară care poate fi valorificată, potenţialul lor de dezvoltare, modalităţi de comunicare şi de învăţare preferate – blog, wiki, etc.
Bibliografie
O. Gheorghe, eTwinning in 2008. Apărut în: Elearning.Romania, 2008-12-17. Bucureşti: TEHNE- Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie. Disponibil online: http://www.elearning.ro;
http://cssnss.etwinning.net accesat la data de 30mai 2011;