Astazi, metodele de instruire se coagulează în strategii din ce mai inovative pentru a face din fiecare oră o cale de acces la metode şi instrumente de cunoaştere. De cele mai multe ori, profesorii sunt nevoiţi să apeleze la cursuri de formare continuă pentru a afla ce este inovator şi pentru a se putea adapta la specificul materiei predate. Reţelele parteneriale sunt o soluţie a realizării formării profesionale a cadrelor didactice, iar aceste reţele se pot susţine pe o bază informaţională foarte bine pusă la punct. Noile tehnologii pot contribui la dezvoltarea profesională cadrelor didactice şi fac posibile rezultate din cele mai interesante.
Elevii pe care îi formăm trăiesc într-o societate care nu mai este aceeaşi în care ne-am dezvoltat personalitatea majoritatea dintre noi. Dacă noi am început să lucrăm cu calculatorul la o anumită vârstă, acum majoritatea dintre ei se nasc cu calculatorul în casă, îl folosesc de la vârste fragede când pot să asimileze cunoştinţe în mod natural, fără să conştientizeze greutatea celor învăţate. În acelaşi timp, este necesar ca noi, profesorii, să avem aceeaşi deschidere către societatea informaţională în care producerea de informaţie şi folosirea ei în cele mai neaşteptate moduri constituie o provocare pentru toţi.
Astfel, tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor sunt instrumente de bază, iar această societate informaţională devine una reală. Adaptarea presupune schimbarea modului de gândire pentru a ne adapta la noile cerinţe.
Dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice trebuie văzută din două perspective:
- pentru perfecţionarea metodelor de instruire în vederea dezvoltării profesionale proprii;
- pentru adaptarea la noile cerinţe ale generaţiei de elevi.
Din prima perspectivă, formarea continuă a cadrelor didactice reprezintă o activitate cu conţinut pedagogic şi social proiectată, realizată şi dezvoltată în cadrul sistemului de învăţământ, cu funcţie managerială de reglare – autoreglare continuă a procesului de învăţământ, la toate nivelurile sale de referinţă funcţional, structural şi operaţional (Sorin Cristea, Dicţionar de termeni pedagogici). Această formare continuă este necesară fiecărui cadru didactic în vederea perfecţionării metodelor pe care le aplică la predarea la clasă.
Din a doua perpectivă, fiecare profesor trebuie să facă predarea cât mai pe înţelesul tinerei generaţii, cât mai atractivă şi mai apropiată de practică, de aplicarea teoriei în practică. Generaţia de tineri din ziua de astăzi este mult mai pragmatică şi mai orientată către concret şi, astfel, fiecare dintre noi suntem datori să îi conştientizăm de necesitatea învăţării şia a descoperirii de aplicaţii în viaţa de zi cu zi a noţiunilor teoretice aplicate. Şi nu putem face aceste lucruri fără o pregătire substanţială a noastră în a preda într-un limbaj cunoscut de ei şi folosit zilnic. Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice trebuie să fie o prioritate a tuturor factorilor de decizie astfel ca toţi elevii să beneficieze de o căt mai bună pregătire şi având la dispoziţie cele mai noi tehnologii.
În această perioadă sunt în implementare multe proiecte care au ca scop principal realizarea de cursuri de formare pentru cadrele didactice şi toate au ca punct de pornire o componentă de instruire asistată de calculator. Comunicarea prin intermediul calculatorului între cadre didactice, împărtăşirea experienţelor trăite la clasă sau în afara ei constituie o bază a tot ce se doreşte a se dezvolta de acum înainte. Reţelele parteneriale care pot fi formate între şcoli în vederea diseminării de bune practice sunt importante dacă se dezvoltă pe principii de egalitate, de neconcurenţă şi de ajutor reciproc pentru îmbunătăţirea procesului de învăţământ. Iar aceste reţele parteneriale nu sunt bine întreţinute dacă nu există o comunicare adecvată între şcoli, acest lucru putând fi realizat prin intermediul unei platforme on line şi a unui site interactiv care să prezinte toate activităţile reţelei.
Dincolo de aspectul financiar destul de redus ca şi costuri, o platformă pe care să se posteze toate aspectele care se doresc a fi diseminate duce la creşterea calităţii învăţământului, în general, prin urmare a calităţii educaţiei pe care o furnizăm elevilor pe care îi instruim.
Un exemplu de proiect care se află în implementare este „Îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale prin reţele parteneriale” derulat de Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic. Acesta are ca obiectiv îmbunătăţirea sistemului de educaţie şi formare profesională iniţială, prin dezvoltarea de instrumente şi metodologii pentru implementarea Cadrului Comun European de Referinţă pentru Asigurarea Calităţii în formare profesională (EQARF) în învăţământul profesional și tehnic (IPT), utilizând reţele parteneriale între școli.
Pentru realizarea acestui obiectiv, se preconizează formarea unui grup de 234 de cadre didactice şi inspectori din toată ţara în vederea funcţionării adecvate a 16 reţele parteneriale dezvoltate pe domenii de formare profesională. Iar aceste reţele vor funcţiona folosind noile tehnologii, cadrele didactice beneficiind de formare continuă în vederea asimilării cunoştinţelor necesare pentru utilizarea platformei suport pentru activitatea acestora. Formarea continuă este un deziderat pentru fiecare cadru didactic în vederea dezvoltării oportunităţilor de carieră prin asimilarea de cunoştinţe, dovedite prin certificare de studii şi certificate cu credite transferabile.
Utilizarea noilor tehnologii şi a instrumentelor TIC în vederea perfecţionării predării sunt necesare pentru dezvoltarea capacităţii de furnizare a programelor de formare a cadrelor didactice în concordanţă cu metode moderne de instruire şi de evaluare a elevilor. Asigurarea calităţii procesului de învăţământ depinde în mare măsură de aceste formări ale cadrelor didactice din perspectiva folosirii unor reţele virtuale între unităţile şcolare, reţele care să fie dezvoltate şi la nivelul profesorilor, dar cu utilitate directă asupra beneficiarilor direcţi ai educaţiei, respectiv asupra elevilor şi părinţilor.
Un obiectiv principal al formării continue a cadrelor didactice în utilizarea noilor tehnologii în procesul de învăţământ îl poate constitui îmbunătăţirea calităţii capitalului uman din educaţie, dezvoltarea competenţelor personalului didactic cu ajutorul tehnologiilor moderne, în scopul utilizării instrumentelor digitale în predarea eficientă la clasă şi evaluarea standardizată a cunoştinţelor elevilor.
Un exemplu de bună practică a utilizării experienţei cadrelor didactice şi a utilizării TIC pentru îmbunătăţirea procesului de învăţământ îl consituie site-ul Colegiului Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii „Gh. Airinei” din Bucureşti http://airinei.omad.ro/. Acesta prezintă toate informaţiile necesare pentru elevi, părinţi, profesori şi constituie cea mai bună carte de vizită pentru unitatea şcolară; transparenţa activităţilor derulate în şcoală face să crească încrederea tuturor actorilor relevanţi cu care colaborează această şcoală. Şi toate acestea prin intermediul folosirii noilor tehnologii pentru dezvoltarea interfeţei de comunicare cu mediul extern şcolii. Acest site este dezvoltat de cadre didactice din unitatea şcolară care au participat la cursuri de formare continuă şi care au înţeles utilitatea folosirii noilor tehnologii pentru asigurarea condiţiilor optime de derulare a procesului de învăţământ, dar şi faptul că, în societatea informaţională în care trăim, o astfel de interfaţă este în beneficiul tuturor.
Formarea continuă a cadrelor didactice în folosirea noilor tehnologii poate aduce numai avantaje pentru aplicarea lor la nivelul clasei de elevi. Folosirea acestora în predarea la clasă duce la o înţelegere mult mai bună a noţiunilor predate şi a aplicabilităţilor acestora în viaţa practică. Posibilitatea de a vizualiza anumite demonstraţii pe calculator, de a folosi instrumente de prezentare multimedia (PC, Internet, DVD Player) duc la o înţelegere mult mai aprofundată a noţiunilor predate, o înţelegere integrată a acestora şi se încurajează abordările interdisciplinare. Astfel, formarea cadrelor didactice ar trebui să fie în sensul abordării materiei pe care o predau interdisciplinar, iar conlucrarea între profesori să fie în sensul trimiterii elevului către viaţa reală, către diversele semnificaţii ale unei noţiuni predate din perspectiva mai multor discipline. Iar noile tehnologii pot fi un suport real în realizarea acestor formări.
Prin posibilitatea elevilor de a interacţiona folosind noile tehnologii se asigură o integrare a noţiunilor predate, iar prin intermediul softurilor educaţionale se permite crearea de modele şi exemple ale ideilor predate, lăsând posibilitatea elevilor de a experimenta singuri noţiunile teoretice.
Prin intermediul internetului şi elevii, dar şi profesorii pot fi în permanenţă în contact cu noile descoperiri în domeniu, iar comunicarea nestingherită la nivel mondial face să nu mai existe graniţe între diversele culturi din toată lumea.
Însă, formarea continuă a cadrelor didactice trebuie să fie realizată ţinând cont şi de pericolele care pot apărea prin folosirea la maxim a acestor noi tehnologii, respectiv: asimilarea de către elev a unui limbaj neştiinţific care există în multe lucrări postate pe internet şi care nu au un aviz din acest punct de vedere; neghidarea elevului pentru a atinge scopul propus duce de multe ori la o dezvoltare neadecvată a acestuia; se poate ajunge de multe ori la un surplus de informaţii de slabă calitate în momentul în care elevii nu sunt verificaţi în îndeplinirea sarcinilor propuse de profesor; softurile educaţionale au de cele mai multe ori dezavantaje prin faptul că nu se pot cuprinde în acestea toate dezvoltările necesare în cadrul lecţiei, dar îl fac şi pe elev să nu mai depună efort în a gândi, ci le dă modul de rezolvare mult prea facil şi fără a-i pune pe aceştia să raţioneze corect, să interacţioneze între ei pentru aflarea adevărului.