Riscul pe care ni-l asumăm în utilizarea excesivă a formării și a viețuirii virtuale este „formatarea” noastră. Putem să devenim, asemenea unui calculator, formatați, riscăm să ne pierdem sensibilitatea, puterea de a reacționa și energia vitală. Putem pierde entuziasmul care îi dă unui om puterea de se bucura de simplu fapt că este fără a fi nevoie să aibă performanțe pentru a se simți apreciat și remarcat.
Dintotdeauna, din vremurile primitive și până astăzi oamenii au fost fascinați de paranormal, supranatural, miraculos dar și de cunoașterea acestei zone în care se pătrunde greu sau nu se pătrunde. De asemenea omul a fost preocupat și de ușurarea vieții sale, descoperind focul, realizând tot felul de mașinării care să îi faciliteze comunicarea cu alți oameni.
De câțiva ani încoace apar foarte multe filme în care se prezintă o nouă eră : a roboților, a oamenilor robotizați, o eră în care oamenii crează alții oameni sau mașinării care imită foarte bine oameni. Practic viața umană se virtualizează. Oamenii trăiesc virtual, comunică virtual, lucrează în spațiul virtual și chiar învață într-un spațiu virtual. Problema care apare este una de etică și anume : învățarea în spațiul virtual (eLearning-ul) este oare o treaptă către era robotizată a umanității? care sunt implicațiile unei utilizări exagerate a unei astfel de învățare? oamenii se mai pot pătrunde și cunoaște pe sine, se mai pot simți împliniți într-o astfel de lume?
În primul rând pornim de la cele trei legi ale roboticii : „Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă . Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1. Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.”
Așadar orice mecanism digital, robotizat sau computerizat are menirea de a-l ajuta pe om, de a-l sluji chiar. Până să ajungem la momentul în care oamenii să creeze imitații umane avem spații virtuale unde foarte mulții oameni trăiesc.
Ce este eLearning-ul? „Prin conceptul de elearning înţelegem activitatea umană de învăţare trans-formală realizată prin relaţii de comunicare bazate pe dispozitive electronice interconectate pentru transmiterea informaţiei în contexte cibermedia integrând agenţi, resurse, tehnologii, interacţiuni, orientată în direcţia unor finalităţi de formare şi dezvoltare a personalităţii.” Așadar în primul rând comunicarea, element cheie în dezvoltarea personală și profesională se mută din câmpul realității concrete într-o realitate virtuală. De asemenea spațiul se schimbă, nu mai este unul natural ci unul artificial. Pentru a se putea realiza comunicarea este nevoie de dispozitive electronice interconectate. Omul nu mai realizează traseul de la el de acasă până la instituția care îi propune o ofertă educațională.
Ce avantaje presupune eLearning-ul ? Avantajele pe care eLearning-ul le are sunt considerate din perspectiva individuală și instituțională. Avantajele individuale ar putea fi sintetizate astfel:
- salvarea timpului alocat deplasării și costuri mici de formare
- învățare în ritm propriu, persoanele planificându-și singure agenda
- aplicațiile sunt flexibile în spațiu și în timp
- repetările practice sunt posibile
- performanțele proprii pot fi corectate cu ușurință
- educatul se autoresponsabilizează
- acesta este liber să ia decizii cu privire la continuarea sau întreruperea propriei formări
La nivel de instituție eLearning:
- asigură viteză în dezvoltarea și transmiterea învățării
- flexibilitate în învățare pentru persoane cu roluri diverse în organizații și în diferite locații
- costurile sunt reduse
Însă acest tip de învățare nu prezintă doar avantaje ci are și câteva limite după cum urmează:
- investițiile inițiale presupun costuri foarte mari care fluctuează dacă ne raportăm la alternativele clasice de formare
- pot apare probleme tehnologice din cauza incompatibilității dintre software-ul dezvoltat și configurația hardware pre-existentă;
- discrepanțe între genul acesta de învățare și obișnuințele utilizatorilor
Elevul digital
În contexul învățării digitale și computerizate apare și „elevul digital”. Cine este sau mai degrabă ce este elevul digital. Este acea persoană care participă, urmează cursuri pe diferite platforme educaționale. El nu mai este perceput ca o ființă umană ci este analizat și judecat în funcție de niște date personale pe care le dă chiar el despre sine sau în funcției de modul în care performează în contextul educațional virtual. Elevul (studentul, cursantul) virtual nu mai intră în contact cu alte persoane la modul concret. După am văzut mai sus, acest tip de cursant "virtual" are foarte multe beneficii utilizând acest mod de lucru însă trebuie să ținem cont de faptul că în spatele unor date, informații, parole, user-uri există oameni, oameni adevărați, unici, cu sentimente și trări.
Deși tendința spre eficientizare este lăudabilă este bine să păstrăm o măsură în utilizarea calculatorului pentru că riscăm să ne pierdem adevărata identitate personală. Uităm cine suntem, în relație cu cine existăm, cum si ce putem face pentru a ne simți împliniți ca ființe umane diferite în mod evident de alte ființe și mai ales diferite de roboți.
Un alt risc pe care ni-l asumăm în utilizarea excesivă a învățării și viețuirii virtuale este formatarea noastră. Putem să devenim, asemenea unui calculator, formatați, riscăm să ne pierdem sensibilitatea, puterea de a reacționa și energia vitală. Putem pierde entuziasmul care îi dă unui om puterea de se bucura de simplu fapt că este fără a fi nevoie să aibă performanțe pentru a se simți apreciat și remarcat.
Oare eventuala robotizare a educației ar fi posibilă fără robotizarea educaților? Și care ar fi efectele pe termen lung la nivel mondial al „robotizării” umanității? Legea 1 a roboticii spunea, conform lui Asimov, că un robot nu trebuie să pricinuiască niciun rău vreunei ființe umane. Putem aplica această lege și la nivelul calculatorului și internetului, în orice domeniu al vieții ne-am regăsi. În contextul în care informațiile personale despre foarte multe persoane sunt la îndemâna oricui este clar că această lege este încălcată și atunci ne punem întrebarea dacă într-adevăr schimbarea totala a învățământului într-unul virtual este cu adevărat benefică omului.
Chiar dacă studiile au indicat faptul că rezultatele învățării prin intermediul intermediului internetului sunt aceleași ca în cazul învățării „față în față” există totuși ceva care îi face chiar și pe practicienii și teoreticienii care promovează ideea eLearning-ului să afime că în mod cert că „în educație, prezența persoanei umane este de neînlocuit”.
Bibliografie
1. Asimov Isaac, I Robot, Doubleday, 1961
2. Bower, M., (2005), 10 Reasons E-Learning Initiatives Fail, http://www.es-how2000.com/trainingconference/2006/handouts/315_Bower_Mol-ly_086816_030606101356.pdf
3. Romanescu, Victor, Conceptul de e-Learning – semnificații și perspectiveaplicative în educația permanentă
4. Chirilescu, Catalin. Semnificatii ale invatarii electronice in contextul educatiei zilei de astazi. Apărut în: Elearning.Romania, 2011-05-18. Bucureşti: TEHNE- Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie. Disponibil online: http://www.elearning.ro/articol.php?id_categ=7&id_articol=771