Manuale digitale şi resurse universitare digitale – întrebări şi definiţii

Educaţia, Cultura şi Tehnologia transformă gândirea şi atitudinea oamenilor. Neînţelegerea conceptelor şi termenilor conduce la o învăţare superficială. În domeniul educaţiei, şi în special al învăţării şi perfecţionării, apariţia de noi tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiei (TIC) obligă pe profesori şi pe specialişti să se adapteze la aceste schimbări. Cum trebuie să acţionăm dacă ”este mult mai greu să-i înveţi pe studenţi cum să înveţe decât să le predai” (Henry Hallett Dale, 1875-1968, Premiul Nobel în Psihologie şi Medicină, 1936) şi, de asemenea, având în vedere că ”numărul de noi cariere bazate pe informație este foarte mare astăzi, și capacitatea de a ajuta studentii să învețe cum să învețe vor fi critice pentru succesul lor” (Dr. Kathleen Scalise, University of Oregon, USA , http://atc21s.org)?

Specialişti din domeniul psihologiei şi ştiintele educaţiei oferă teorii, metode şi modalităţi concrete pentru a atinge eficient obiectivele de învățare. Acestea sunt implementate de cadrele didactice? Unele dintre acestea mai sunt valabile astăzi? “Marele avantaj al manualelor digitale este că pot valorifica deplin componenta ”activă” (sarcinile de lucru) – ca modalitate concretă de a atinge obiectivele de învățare prin descoperire, exersare, reflecție, în acord cu o anumită accepțiune a modului în care se realizează cel mai eficient învățarea (de ex.: behaviorism, cognitivism, constructivism)” afirmă dr. Olimpius Istrate, de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din București [1].

21-frameworkCâteva întrebări

  • Actualele programe de studii şi curriculum existent sunt adecvate generaţiei de tineri?
  • Metode didactice şi pedagogice actuale utilizate de profesori în procesul de predare-învăţare sunt adecvate generaţiei de tineri?
  • Universităţile sunt pregătite pentru mobilizarea şi determinarea cadrelor didactice în vederea utilizării în procesul de învăţământ a noilor tehnologii şi a calculatorului, a metodelor didactice şi pedagogice?
  • Sunt planificate activităţi pentru antrenarea cadrelor didactice universitare în activităţi de concepere, proiectare, elaborare şi promovare a  resurselor universitare digitale?

Pentru a implementa aceste noi modalităţi de abordare a unui parcurs de învățare, cadrele didactice trebuie:
1. să aibă o pregătire superioară în domeniul de cunoaştere;
2. să aibă experienţă privind instruirea asistată de calculator și instrumentele TIC pentru educație;
3. să cunoască şi să poată implementa metodele şi modalităţile oferite de pedagogia modernă în contextul utilizării noilor tehnologii IT.

Iniţiative educaţionale vs. Stimulări şi motivaţii

Evident că aceste modalităţi trebuie să fie diferenţiate în funcţie de nivelul programelor de studii (gradiniţă, primar, gimnazial, universitar, postuniversitar). Sunt potrivit pregătite cadrele didactice pentru astfel de diferenţieri? Nu cumva există chiar o ignorare a acestui aspect? Mediul universitar este direct raspunzător de pregătirea cadrelor didactice din mediul preuniversitar. Sunt coerente şi eficiente toate programele privind pregătirea profesională şi pedagogică a viitorilor profesori? Sunt aceştia stimulaţi şi motivaţi pentru viitoarea carieră didactică? Astăzi, unii consideră că nu sunt. Probabil că o cauză pentru această situaţie este şi o slabă activitate şi influenţă a asociaţilor şi organizaţiilor profesionale din domeniul educaţiei. De asemenea, pentru ţara noastră se poate afirma că în şcoli şi licee, în universităţi, nu s-au creat posibilităţi astfel ca cei implicaţi direct în procesul educaţional – cadrele didactice,  să participe la dezbateri privind programele de studii, curriculum şi chiar conţinutul disciplinelor. Graba cu care trebuie să se realizeze diverse schimbări ca urmare a  “reformelor” impuse de Legile educaţiei ce au fost adoptate până acum, a facut ca cei care au funcţii de conducere din unităţile de învăţământ (de la toate nivelurile) să ignore chiar “actorii” procesului de învăţământ: cadrele didactice şi elevii sau studenţii.  Considerăm că dacă mulţi ani nu a existat un adevărat feedback de la aceşti “actori”, se impune acum ca aceştia să participe activ la definirea şi implementarea tuturor acţiunilor din procesul de învăţământ. Anual, în cadrul unor dezbateri la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ (şcoală, liceu, facultate, chiar universitate), cadrele didactice să aibă posibilitatea să analizeze, să propună şi să hotărească democratic modalităţile şi măsurile ce sunt adecvate unui învăţământ coerent, eficient şi în concordanţă cu nevoile elevilor şi studenţilor. Astăzi, constatăm că astfel de acţiuni nu există. La alte nivele – naţional sau regional – sporadic, sunt diverse manifestări în care sunt prezente astfel de dezbateri, dar uneori fără nici o implementare concretă în sistemul de învăţământ.

Este nevoie de o democratizare concretă a sistemului de învăţământ

Practica politicilor educaţionale ale ţărilor arată că sistemul de învăţământ nu respectă anumite legi (reguli) economice sau de altă natură prin care se poate “autoregla” atât în organizare, cât şi în funcţionare. În prezent, în SUA, în Marea Britanie şi în multe ţări în care educaţia este considerată primordială privind viitorul unei naţiuni, s-au dezvoltat diverse organizaţii, instituţii şi reţele administrative ce oferă analize şi soluţii pentru a realiza corecţii ale sistemului, de a promova valorile autentice în educaţie şi cercetare.

Procesul de învăţăre fiind unul foarte complex, s-au creat şi dezvoltat institute pentru învăţare, pentru studiul memoriei și al proceselor psihice implicate, pentru metode noi în pedagogie şi ştiinţele educaţiei. Astfel, din punct de vedere ştiinţific, există teorii şi metode pentru adaptarea şi îmbunătăţirea procesului de învăţământ. Practic, prin modul de organizare şi management, procesul de învăţământ poate fi perturbat de atitudinea unor decizii greşite la nivel naţional sau local. De asemenea, aceste perturbaţii sau greşeli pot fi produse de diverse persoane în funcţii de conducere ce nu utilizează metode democratice în sistemul de învăţământ. De exemplu, în România, cadrele didactice şi elevii/ studenţii reclamă că nu există discuţii sau dezbateri concrete privind problemele importante din şcoli, licee sau universităţi. Uneori hotărârile şi deciziile se iau fără consultări sau dezbateri.O temă importantă în sistemul de învăţământ este conţinutul disciplinelor din planul de învăţământ şi currriculum. Cum este tratată această temă la nivel naţional? Există preocupări şi rezultate în acest sens? Aspectele în discuţie sunt mult mai complexe atunci când este vorba de resurse digitale.

Curs universitar digital

Definiţie. Un curs universitar digital reprezintă un produs software ce este utilizat de studenţi şi profesori, de regulă  prin intermediul unei platforme de e-Learning sau pe iPad (cu iBooks), Tablet PC. Acesta oferă accesul comod şi eficient la cunoştinţele şi informaţiile cele mai noi, metode noi şi eficiente de predare, învăţare şi evaluare a cunoştinţelor, instruire şi formare permanentă, în scopul obţinerii unei experienţe privind înţelegerea şi stăpânirea de cunoştinţe şi competenţe într-un domeniu al cunoaşterii. Un curs universitar clasic în format tiparit (print), chiar în format pdf, conţine reprezentări statice ale unor descrieri de teme şi subiecte, explicaţii şi texte, teoreme şi demonstratii, scheme şi tabele, grafice şi diagrame, etc. Utilizarea noilor tehnologii împreună cu folosirea metodelor moderne pedagogice şi psihologice, susţinute de instrumente software oferite de calculator, dau posibilitatea cadrelor didactice să conceapă şi să proiecteze cursuri universitare digitale într-o nouă abordate atât ştiinţifică, căt şi  pedagogică. Astfel, se pot realiza reprezentări dinamice pentru descrierea şi studiul proceselor şi fenomenelor pentru abordări şi soluţii noi în cercetare, pentru schimbări şi interpretări noi ale unor teorii, modele şi metodologii. Tehnologii şi instrumente software actuale (software educaţional şi software ştiinţific) ce pot fi folosite: platforme web 2.0 (blog, wiki), Course Builder (Google), ToolBook Assistant (SumTotal-nl), HTML, Macromedia Flash, Cult3D, JavaScript, LabView, MatLab, MathCAD, Mathematica, Origin, Graphing Calculator 3D, Simulink, PolySpace, SigmaPlot, MolPro, Thermo-Calc, etc. (Conf. dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucureşti).

Exemple
Exemplul 1. Matematica prin MATHEMATICA (online .pdf)- în cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768 (2010-2013), “Formarea cadrelor didactice universitare şi a studenţilor în domeniul utilizării unor instrumente moderne de predare-învăţare-evaluare pentru disciplinele matematice, în vederea crearii de competenţe performante şi practice pentru piaţa muncii”, http://www.edumanager.ro/community/  Online (pdf) , Ref.: platforma Academic – http://www.edumanager.ro/academic.php, (www.edumanager.ro);
– Autori: Mircea Ivan (1), Ariadna Pletea (2),  Teodor Stihi (3), Gloria Cosovici (1), Daniela Inoan (1),  (1) Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, (2) Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi, (3) Universitatea Politehnica Bucureşti
– Lucrarea a primit Premiul de excelenţă „CNIV 2012” pentru produse educaţionale digitale şi idei inovatoare de cercetare-dezvoltare: http://c3.cniv.ro/files/premii_excelenta-12.pdf (Proiectul CNIV România – http://c3.cniv.ro/)
Exemplul 2. Massachusetts Institute of Technology (MIT) OpenCourseWare | Free Online Course Materials: http://ocw.mit.edu/courses/
Exemplul 3. The Future of Online Education For anyone, anywhere, anytime: Explore free courses from edX universities – https://www.edx.org/
Exemplul 4.  M. Vlada, Informatică aplicată. Modele de aproximare, software şi aplicaţii, Editura Universităţii din Bucureşti, PRINT, ISBN 778-606-16-0190-5, 257 pag., 2012 [programa analitică actualizată 100%]; Cap. 3: LINK (.pdf)
Recomandare: Ghid pentru utilizarea resurselor educaţionale deschise (OER) în învăţământul superior – http://www.elearning.ro/ghid-pentru-utilizarea-resurselor-educationale-deschise-oer-in-invatamantul-superior

Manualul digital

Definiţia 1.Prezentarea unui conținut educațional în format digital este numită diferit: ebook, digital textbook, e-textbook, SuperBook sau enhanced-book, însă termenul generic de manuale digitale pare să fie cel mai potrivit, cuprinzând o varietate de modalități de transpunere a unui conținut de învățământ în format electronic.Principala temă de discuție constă în valoarea acestor materiale pentru educație, iar eficiența strategiei didactice și maniera de proiectare a sarcinilor de lucru din cadrul manualului sunt aspecte care primează în evaluarea calității acestuia și în analiza întregului program de implementare a manualelor digitale. Marele avantaj al manualelor digitale este că pot valorifica deplin componenta ”activă” (sarcinile de lucru) – ca modalitate concretă de a atinge obiectivele de învățare prin descoperire, exersare, reflecție, în acord cu o anumită accepțiune a modului în care se realizează cel mai eficient învățarea (de ex.: behaviorism, cognitivism, constructivism). În această viziune, diferența dintre un manual digital și un manual tipărit este dată de faptul că un manual digital nu poate fi tipărit fără a i se pierde calitatea definitorie de a fi interactiv – pentru a nu mai vorbi de alte caracteristici care i-ar putea fi integrate precum instrumentele de social networking și adnotările (sociale). O serie de caracteristici pot fi asociate pachetului de învățare în format digital:
– hipertext (legături semantice între secvențe de conținut)
– integrarea multimedia: simulări, filme didactice, animaţie interactivă, clipuri audio
– integrarea de activități de învățare complexe și de jocuri educative (de tip serious games)
– acces online (pentru descărcare, pentru realizarea unor teme în cooperare sau în competiție, pentru trimiterea rezolvării unor sarcini de lucru etc.)
– posibilitatea de lucru direct pe manual, eventual, colaborativ (căutare, subliniere/ evidențiere, adnotări, rezolvarea sarcinilor de lucru etc.)
– sarcini de evaluare/ de auto-evaluare (inclusiv posibilitatea construirii unui ”portofoliu electronic” al elevului)
– posibilitatea de actualizare/ modificare și completare facilă și cu costuri reduse
– posibilitatea de personalizare (de către instituție, profesor sau elev)
– resurse suplimentare integrate.

În ultimii douăzeci de ani, cele mai abordate teme în discuțiile despre elaborarea unui manual electronic s-au referit la designul vizual (în corespondență cu accentul pe conținut – latura pasivă) și la interactivitate (activitățile de învățare – componenta activă).” [1]

Definiţia 2.Manualul digital este definit ca un model funcţional prin care se asigură trecerea de la reproducerea informaţiei la crearea cunoaşterii de către elevi. În baza cercetării fundamentale şi aplicative am structurat conţinutul eBook. Am elaborat deja prototipuri funcţionale, iar evaluarea calitativă făcută în interiorul şcolilor a relevat că profesorii şi elevii sunt pregătiţi să îmbrăţişeze noua tehnologie. Am reuşit să creăm efectul de imersivitate pe care îl aşteptăm de la un manual digital. Lecţiile nu sunt simple pdf-uri transpuse pe ecran, ci sunt însoţite de secvenţe audio, video, animaţii, simulări, activităţi în laboratoare reale sau virtuale, iar în e-portofoliu pot fi salvate toate temele şi încercările elevilor. Astfel, lecţiile capătă sunet şi culoare, simulările incită imaginaţia, iar temele devin adevărate provocări penru elevi. Manualul digital astfel elaborat oferă sistemului de învăţământ naţional o viziune inovativă asupra abordării curriculare şi asupra activităţii la clasă şi în afara ei, prin caracterul interactiv al conţinuturilor învăţării şi prin utilizarea tehnologiei touch-screen pe care tableta o pune la dispoziţia elevilor. Mulţi dintre ei sunt deja familiarizaţi cu utilizarea tabletelor şi a smartphone-urilor, astfel ca interacţiunea va fi una firească. Avem în vedere crearea unor proiecte prin care aceste manuale să ajungă la elevi.” (Prof. Radu Jugureanu, AeL eContent Manager,  SIVECO România).

Observaţie: Elaborarea unui manual digital este posibilă prin contribuţia unor psihopedagogi, specialişti în proiectarea învăţării, programatori, graficieni, designeri şi profesori cu experiență.

Exemple

Exemplul 1.  Aprilie 2013: Primele manuale digitale pentru elevii claselor I-XII realizate de SIVECO Romania (Abecedarul, Istoria, Fizica şi Geografia); Ref.: Conferinţa ZF Mobilio, 15-16 Aprilie 2013; http://www.agora.ro/ ; video: http://adevarul.ro/educatie/ (primul manual digital de istorie pentru învăţământul preuniversitar)

Exemplul 2. Martie 2013: Manual digital realizat în România destinat elevilor din clasele III-VII „Lecţia verde – Creează-ţi mediul!” (aprobat de Ministerul Educaţiei Naţionale) http://www.lectiaverde.ro/  [se poate descărca gratuit pe iPad, cu iBooks.]

În loc de concluzii: „Technology Changes Everything” www.evolllution.com

Our learning environments, correspondingly, will be structured such that students move through a curriculum at a pace determined by them and their abilities. Customizable learning is difficult to manage in traditional face-to-face courses, structured as they are by the clock and the calendar, and the assumption that cohorts move through the material together. Self-paced, customizable, autonomous learning is easiest and best managed through technology.” David Staley, The Ohio State University, Ref.: www.evolllution.com/opinions/autonomous-learning-future-higher-education/

Referinţe:
1. Olimpius Istrate (2013) Manuale digitale sau Cum migrăm către un mediu educațional avansat tehnologic. Ce așteptări avem astăzi de la un program de implementare a manualelor electronice?. În: Elearning.Romania (ISSN 2247-9007) Nr. 89/2013. București: Institutul pentru Educație. Online: www.elearning.ro/arhiva/89 (accesat mai 2013)
2. Abderrahim El Mhouti, Mohamed Erradi, Azeddine Nasseh (2013). An Evaluation Model of Digital Educational Resources, În: International Journal of Emerging Technologies in Learning,  ISSN: 1863-0383
3. Ghid pentru utilizarea resurselor educaţionale deschise (OER) în învăţământul superior, În: Elearning.Romania (ISSN 2247-9007) – http://www.elearning.ro/ghid-pentru-utilizarea-resurselor-educationale-deschise-oer-in-invatamantul-superior (accesat mai 2013)
4. www.evolllution.com/opinions/autonomous-learning-future-higher-education/  (accesat mai 2013)
5. ATC21S: Assessment & Teaching of 21s Century Skills – http://atc21s.org(accesat mai 2013)
6. A Framework for 21st Century Learning, http://www.p21.org/storage/documents/ (pdf), Washington, DC 20001) (accesat mai 2013)
7. Universitatea din Bucuresti, Concursul “Didactica Nova”, http://www.unibuc.ro/d-nova/ (accesat mai 2013)
8. Conferinţa ZF Mobilio, 15-16 Aprilie 2013: http://www.agora.ro/ (accesat mai 2013)
9. „Lecţia verde – Creează-ţi mediul!” (aprobat de Ministerul Educaţiei Naţionale) http://www.lectiaverde.ro/ (accesat mai 2013)
Sursa imagine: http://www.p21.org/storage/documents/1.__p21_framework_2-pager.pdf

Marin Vlada

Marin Vlada

Dr. Marin Vlada is Professor in Computer Science at the University of Bucharest, concerned with education and research in Computer Science, in particular Artificial Intelligence, Computer Graphics & Virtual Reality, Web Programming and Educational Technology (New technologies for e-Learning, e-Training, e-Skills). He is the co-ordinator and founder of CNIV and ICVL projects "2010 - Towards a Knowledge Society – 2030" (New Technologies in Education and Research) at the University of Bucharest.