Manuale digitale sau Cum migrăm către un mediu educațional avansat tehnologic. Ce așteptări avem astăzi de la un program de implementare a manualelor electronice?

manuale_electronicePotențialul resurselor educaționale în format digital a suscitat în ultima decadă imaginația inițiatorilor de programe care vizau introducerea noilor tehnologii în educație. Un moment de cotitură este considerat cel în care toate elementele de conținut din curriculumul formal vor fi disponibile în format electronic, iar diverse inițiative fac pași importanți în această direcție (SUA, Coreea de Sud). Prezentarea unui conținut educațional în format digital este numită diferit: ebook, digital textbook, e-textbook, SuperBook sau enhanced-book, însă termenul generic de manuale digitale pare să fie cel mai potrivit, cuprinzând o varietate de modalități de transpunere a unui conținut de învățământ în format electronic, câteodată incluzând și suportul hardware pe care rulează. Principala temă de discuție constă în valoarea acestor materiale pentru educație, iar eficiența strategiei didactice și maniera de proiectare a sarcinilor de lucru din cadrul manualului sunt aspecte care primează în evaluarea calității acestuia și în analiza întregului program de implementare a manualelor digitale. Articolul încearcă să ofere câteva repere generale și este primul dintr-o serie dedicată manualelor digitale.

Manualele sunt cartea de vizită a unui sistem de educație. Situate în categoria instrumentelor de lucru suport pentru învățare, acestea sunt reflexia unei concepții a unui grup de lucru, situată necesar în prelungirea concepției curriculare în actualitate, exprimată prin documente de politici educaționale și prin documentele curriculare generate de Ministerul Educației. De aceea, două componente pot fi analizate atunci când vorbim de un manual școlar, în perspectiva comparațiilor între un manual convențional-tipărit și un manual digital:

  • o componentă de tip pasiv – conținutul – decupajul din domeniul de cunoaștere, propus prin programa școlară și transpus în diverse maniere în manual;
  • o componentă activă – sarcinile de lucru – ca modalitate concretă de a atinge obiectivele de învățare prin descoperire, exersare, reflecție, în acord cu o anumită accepțiune a modului în care se realizează cel mai eficient învățarea (de ex.: behaviorism, cognitivism, constructivism).

Marele avantaj al manualelor digitale este că pot valorifica deplin componenta ”activă”. În această viziune, diferența dintre un manual digital și un manual tipărit este dată de faptul că un manual digital nu poate fi tipărit fără a i se pierde calitatea definitorie de a fi interactiv – pentru a nu mai vorbi de alte caracteristici care i-ar putea fi integrate precum instrumentele de social networking și adnotările (sociale).

Dacă la începuturile informatizării educației, accentul era pus pe modul de realizare și de organizare a conținutului – chiar și manualele cu text, majoritatea în format pdf simplu, fiind considerate acceptabile –, ne așteptăm ca manuale digitale din ziua de astăzi să ofere un plus de valoare prin proiectarea corespunzătoare a sarcinilor de lucru propuse elevilor. Astfel, manualul se transformă dintr-un simplu instrument de suport într-un adevărat ”mijloc de învățământ”, fiind expresia unei strategii didactice și având funcții pedagogice în adevăratul sens al cuvântului.

În plus, este cert că crearea unor texte în format digital care copiază conținutul manualelor tipărite existente nu motivează suficient elevii și profesorii să facă trecerea la utilizarea manualelor electronice [2] [3] [8]. Această variantă de abordare a problemei digitizării conținuturilor învățământului conduce la ratarea obiectivului afirmat de a impulsiona procesul de educație prin valorificarea posibilităților noilor tehnologii [2].

O serie de caracteristici pot fi asociate pachetului de învățare în format digital:

  • hipertext (legături semantice între secvențe de conținut)
  • integrarea multimedia: simulări, filme didactice, animaţie interactivă, clipuri audio
  • integrarea de activități de învățare complexe și de jocuri educative (de tip serious games)
  • acces online (pentru descărcare, pentru realizarea unor teme în cooperare sau în competiție, pentru trimiterea rezolvării unor sarcini de lucru etc.)
  • posibilitatea de lucru direct pe manual, eventual, colaborativ (căutare, subliniere/ evidențiere, adnotări, rezolvarea sarcinilor de lucru etc.)
  • sarcini de evaluare/ de auto-evaluare (inclusiv posibilitatea construirii unui ”portofoliu electronic” al elevului) [1]
  • posibilitatea de actualizare/ modificare și completare facilă și cu costuri reduse
  • posibilitatea de personalizare (de către instituție, profesor sau elev)
  • resurse suplimentare integrate.

În ultimii douăzeci de ani, cele mai abordate teme în discuțiile despre elaborarea unui manual electronic s-au referit la designul vizual (în corespondență cu accentul pe conținut – latura pasivă) și la interactivitate (activitățile de învățare – componenta activă).

Design vizual. Aspectul și modul de organizare a informațiilor de învățare sunt caracteristici importante, care pot susține sau, dimpotrivă, pot îngreuna parcursul de învățare. Elemente precum lizibilitatea (fontul utilizat, mărimea sa, culorile, contrastul etc.), orientarea facilă în pagină (poziționarea în funcție de importanță, gruparea în funcție de semnificație) și navigarea în material, în ansamblul său (structurarea întregului material cu posibilitatea navigării lineare sau în salturi, includerea unor indicații de poziționare și a unor hyperlinkuri) [6] [7]. Există diverse studii realizate în ultimele două decenii, referitoare la impactul vizual, eye tracking, etc., care ghidează activitatea de design a materialelor din punct de vedere al aspectului vizual. Precizăm totuși că un bun design vizual este o condiție necesară, însă nici pe departe suficientă pentru a înscrie un manual digital în rândul manualelor eficiente.

Interactivitate. Când vorbim de interactivitate în ce privește materialele de învățare în format electronic, aceasta se referă la interactivitate didactică și trebuie înțeleasă ca un atribut al manualului de a interacționa cu cel care parcurge materialul, pentru a determina o schimbare în comportament (cognitiv, afectiv, psihomotor) sau pentru a contribui la formarea unei atitudini, concepții etc.

Nevoia de viziune și de abordare integrată

Desigur, modul de realizare a unui ”manual digital” poate fi diferit, iar rezultatele glisează pe o arie largă care poate include o serie mare de produse de învățare etichetabile ca ”e-manuale”. Însă, din mai multe puncte de vedere (pedagogic, organizațional, economic etc.), în analiza acestor produse și într-o analiză de nevoi care să preceadă un program național, ar trebui să ne îndreptăm atenția către preocupările simple și fundamentale care guvernează educația.

Cu alte cuvinte, o analiză de oportunitate ar pleca de la întrebarea cheie: Cum ameliorăm educația? sau Cum adecvăm sistemul de învățământ la contextul secolului XXI? sau, mai specific, Cum să aducem noile tehnologii mai aproape de școală și în beneficiul elevilor?, vizând, în ordine:

(1) nevoile reale ale elevilor și ale profesorilor în ce privește suportul pentru învățare autentică pe care pot să-l aducă noile tehnologii. – Încă nu există o analiză a valorii adăugate a TIC pe care o poate aduce pentru educație, în special în contextul învățământului românesc și care să răspundă la întrebări precum: Care instrumente TIC pot constitui un avantaj pentru învățare și pentru ce tipuri de conținuturi pot fi recomandate? Este nevoie de manuale digitale sau este suficientă o utilizare avizată și mai frecventă a resurselor existente deja la dispoziția școlilor și a elevilor? În ce zonă așteptăm efecte, de ce natură și în ce orizont de timp? etc.

(2) nevoia sistemului de coerență internă și consistență, de interconectare a instruirii asistate de calculator cu ceea ce permite curriculumul (prin modul în care este construit), cu ceea ce știu să facă și cu ce pot face profesorii (datorită celor învățate pe parcursul formării inițiale și continue, precum și experienței), cu resursele tehnologice disponibile în școală (inclusiv personalul de suport, asistență, administrare a acestor tehnologii);

(3) nevoile procesului de educație, pornind de la adecvarea metodelor la obiectivele educaționale și până la nevoia de timp (considerând o activitate didactică cu componentă TIC mai degrabă cronofagă, cel puțin într-o primă etapă).

Există dubii serioase că trecerea la conținut pentru învățare în format electronic ar putea avea un impact semnificativ asupra procesului educațional în condițiile în care inovația nu este integrată și susținută de diverse alte componente din sistemul de învățământ – suport managerial (susținerea inovației de către managerii școlari, factorii de decizie din Ministerul Educației, lideri de opinie în educație), suport metodologic (ghiduri și instrumente pentru cadrele didactice, oportunități de formare și de schimb de experiență, exemple concrete de practici etc.), conținut de calitate, conectivitate în școli. Este aproape cert că, cel puțin o perioadă de 1-2 ani, efectul va fi contrar așteptărilor entuziaștilor. În toată lumea, programele de introducere a noilor tehnologii care nu au fost pregătite din timp au avut ca efect o scădere a rezultatelor școlare ale elevilor sau, în cel mai bun caz, nu au determinat schimbări semnificative în ceea ce privește procesul didactic sau efectele asupra performanței în învățare (McFall, 2005; Bellaver and Gillette, 2002; Young, 2001).

La o primă analiză, o rată mică de succes sau chiar insuccesul unui (posibil, mult-anunțat) program național de dezvoltare de manuale electronice, pot să survină prin omisiunea următoarelor aspecte:

  • dezvoltarea programului într-o viziune pe termen lung;
  • includerea unei componente de formare (inițială și continuă) a cadrelor didactice;
  • construirea de manuale electronice independente de un suport/ o platformă hardware;
  • considerarea nivelului de pregătire (readiness) a utilizatorilor – elevi și profesori – pentru a utiliza manuale electronice.

Evident, dezvoltarea și inovația survin într-un anumit context care ”pregătește terenul” și permite incorporarea schimbărilor într-un ritm mai mult sau mai puțin firesc (sau natural). Un program care urmărește dezvoltarea treptată a acestei componente de e-suport pentru educație nu poate fi decât binevenit, iar pe termen lung se înscrie în direcția de ameliorare a educației și de adecvare la contextul tehnologic actual. Însă, cu atât mai mult, chiar și un program proiectat ca o etapă inițială și având alocate puține resurse financiare– de exemplu, transpunerea conținutul existent (din manualele tipărite) în format electronic – ar trebui dezvoltat conform cu o viziune explicită asupra utilizării efective pentru ameliorarea învățării și performanței școlare.

Este o etapă de tranziție către un mediu educațional online

În opinia noastră, un program de elaborare de manuale digitale pentru sistemul de educație ar trebui să țină cont de evoluția mediului digital – atât cât o putem anticipa. Nu ne permitem să investim în 2013 în tehnologie care să fie perimată în 2015. În plus, luarea în considerare a orizontului dezvoltării tehnologice pe termen scurt și mediu e o condiție necesară a unui program eficient de integrare a noilor tehnologii în educație. De aceea, se pot enumera câteva elemente cheie pentru un manual digital exemplar al următorului cincinal, ca sugestie pentru activitatea de proiectare a acestui (așteptat) program în România:

(a) Instrumente de social networking – ex.: Like, +1, tweet, comment, subscribe etc.
(b) Instrumente de etichetare și marcare – ex.: highlighting, tagging sau de tip Diigo, Delicious etc.
(c) Instrumente pentru adnotări sociale
(d) Enhanced books. Manualele moderne includ caracteristici ale ”enhanced books”, nu doar prin încorporarea unor animații și simulări (așa cum înțelegem azi posibilitățile unei cărți enhanced), ci și cu posibilitatea de a personaliza manualul: profesorii, prin includerea unor linkuri la resurse suplimentare sau a unor explicații (doar pentru a VII-a B), iar elevii, prin alegerea unui anumit parcurs de învățare, prin alegerea unor conținuturi alternative pentru a fi studiate (în funcție de interese, cunoștințe anterioare, dar și în funcție de stilul de învățare).
(e) Realitatea virtuală (VR) și realitatea augmentată (AR).

Este (aproape) evident că mediul tehnologic se îndreaptă către dezvoltarea de facilități și instrumente grefate pe ”cloud computing”, rețele sociale și conținut cu valoare adăugată (relativă) semnificativă pentru utilizator. În cazul nostru, cel care învață ar trebui să facă parte, prin intermediul acestui instrument de învățare care este manualul digital, dintr-o comunitate de învățare care poate fi grupul-clasă, toți elevii de același nivel din școală sau ”colegi la distanță”, Cu aceștia, se situează în raporturi de cooperare sau competiție, benefice pentru susținerea motivației în demersul de învățare. În acest context, prelungirea în nonformal este aproape firească, iar utilizarea timpului de învățare de acasă se face pentru activități eficiente.

Va urma…

Bibliografie și resurse suplimentare:

[1] Răilean, Elena (2013) Manualele (cărţile) electronice versus manualele, cărţile şi monografiile tradiţionale. Disponibil online: http://idsi.md/node/1121 (vizitat în aprilie 2013)
[2] McFall, Ryan (2005) Electronic textbooks that transform how textbooks are used. Emerald: The Electronic Library, Volume 23 issue 1. Special issue: Electronic books.
[3] Maynard, Sally & Cheyne, Emily (2005) Can electronic textbooks help children to learn? Emerald: The Electronic Library, Volume 23 issue 1.
[4] Umble, Chad (2009) Cv Mulls Electronic Textbooks; Suggested As A Cost-Saving Option As District Begins Early 2010-11 Budget Discussions. Intelligencer Journal / Lancaster New Era.
[5] Wilson, Ruth et al. (2002) A user-centred approach to e-book design. Emerald: The Electronic Library, Volume 20 issue 4.
[6] Landoni, M. et al. (2001) Looking for guidelines for the production of electronic textbooks. MCB University Press. Emerald: The Electronic Library, Volume 25 issue 3.
[7] Wilson, Ruth et al. (2003) The WEB Book experiments in electronic textbook design. MCB University Press. Emerald: The Electronic Library, Volume 59 issue 4.
[8] Woody, D.W. et al. (2010) E-books or textbooks: Students prefer textbooks.  Elsevier: Computers & Education, No. 55.
[9] Nicholas, Arlene J. & Lewis, John K. (2009) The Net Generation and E-textbooks. Faculty and Staff – Articles & Papers. Paper 17. Online: http://digitalcommons.salve.edu/fac_staff_pub/17 (vizitat în aprilie 2013)
[10] Grensing-Pophal, Lin (2010) Are Textbooks Obsolete? An Education in the Impact of Electronic Textbook. EContent 33.3. Online: www. e cont entmag. com (vizitat în aprilie 2013)
[11] Railean, Elena (2013) An overview of textbooks as open educational resources. In: International Journal of Computer Science Research and Application, 2013, Vol. 03, Issue 01 (Special Issue).
[12] Knutson, Ryan & Fowler, Geoffrey A. (2009) Book Smarts? E-Texts Receive Mixed Reviews From Students. Dow Jones & Company, Inc., WSJ.com (vizitat în aprilie 2013)
Imaginea din antet: blog.eogn.com

Olimpius Istrate

Olimpius Istrate

Olimpius Istrate este lector la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Departamentul de Formare a Profesorilor, susținând cursuri şi seminarii de Pedagogie, Instruire Asistată de Calculator, Medii virtuale de instruire.