Cadrele didactice utilizează jocuri în format electronic pentru a preda. De ce aleg sa facă astfel? Ce tipuri de jocuri folosesc? Ce fac cu ele? Cum le aliniază cu programa şcolară ? Ce obiective pedagogice urmăresc şi ce fel de rezultate obţin cu elevii? Cu alte cuvinte, care este interesul pentru o astfel de abordare în sistemul de educaţie? Acest articol prezintă rezultatele unei cercetări recente realizate de European Schoolnet în 27 de ţări europene, cu participarea a peste 500 de cadre didactice. Fie că folosesc sau nu jocuri în predare, cadrele didactice arată un interes ridicat in potenţialul acestora: 80% vor să ştie mai multe, iar un procent asemănător dintre profesorii care le folosesc deja spun că sunt interesaţi să le folosească mai intens. 50% dintre cei care încă nu au folosit jocurile vor să le încerce.
Jocurile digitale sunt importante pentru sistemul de educaţie din două perspective. În primul rând, jocurile reprezintă activităţi răspândite şi foarte populare de petrecere a timpului liber pentru grupurile de vârsta cuprinse în sistemul de învăţământ. În timpul liber, prin jocuri, tinerii capătă inevitabil anumite deprinderi şi cunoştinţe şi îşi însuşesc anumite valori. În al doilea rând, jocurile sunt posibile vehicule pentru procesul de predare într-o manieră diferită. Echiparea şcolilor cu TIC sub formă de calculatoare, software, acces la internet şi conţinut digital, iar în paralel formând cadrele didactice în folosirea acestor tehnologii nu s-au dovedit activităţi suficiente pentru transformarea procesului de predare. Personalizarea predării şi învăţării nu a fost implementată sistematic prin utilizarea TIC în clase. Jocurile digitale au potenţialul de a contribui la această înnoire, prin resursele si know-how-ul investite în capacitatea jocurilor de a provoca şi de a păstra interesul utilizatorilor.
Un raport recent realizat de European Schoolnet (www.eun.org) – The Games in School Community of Practice – însumează rezultatele cercetării desfăşurate în 27 de ţări europene. Per ansamblu, la data de 25 februarie 2009, când s-a încheiat cercetarea, erau valabile 528 de răspunsuri oferite de cadrele didactice. Din cei 528 de participanţi, 373 sau 70.6% au afirmat că folosesc jocurile în şcoală. Este interesant de notat faptul că 88 de răspunsuri au fost primite de la cadre didactice din alte ţări decât cele incluse iniţial în cercetare (21 din România, 16 din Belgia şi 12 din Portugalia).
70% dintre cei chestionaţi se consideră "buni" sau "de nivel mediu", iar un sfert "experţi" în ceea ce priveşte TIC (peste jumătate fiind profesori de TIC). Aproximativ jumătate dintre cei care au participat la studiu utilizează TIC intensiv în activităţile cu elevii, iar un sfert spun că folosesc TIC cel puţin o zi pe săptămână, ceea ce arată că profesorii sunt utilizatori frecvenţi ai instrumentelor TIC în educaţie. Acest lucru nu este deloc surprinzător, deoarece acest studiu a fost promovat printre profesorii care au interes şi experienţă în ceea ce priveşte TIC în educaţie.
Cum era de aşteptat, interesul folosirii jocurilor în şcoală este mai ridicat printre profesorii care deja le folosesc în procesul de predare. Dar este interesant de observat faptul că aproximativ 85% dintre cei chestionaţi au spus că vor să ştie mai multe despre experienţele altor profesori şi că vor să folosească mai mult jocurile în lecţiile lor. Mai puţin de 10% cred că jocurile nu au ce căuta în şcoli. Profesorii care nu folosesc (încă) jocurile în clasele lor au aratat totuşi un grad mare de interes. 80% vor să ştie despre experienţa celorlalţi profesori şi în jur de 60% vor să înceapă să utilizeze jocurile în predare.
Cadre didactice femei şi bărbaţi, de toate vârstele, folosesc jocurile în lecţiile lor. Vechimea în învăţământ este un factor decisiv doar în ce îi priveşte pe cei care predau de mai bine de 30 de ani, dintre care foarte puţini folosesc jocurile. Nu trebuie să fii un expert în jocuri pentru a le folosi în clase: 85% dintre învăţătorii şi profesorii care le folosesc spun că au abilităţi de nivel moderat în ceea ce priveşte jocurile (57%) sau de nivel începător (28%).
Cadrele didactice se aşteaptă în cea mai mare măsură ca aceste jocuri să motiveze elevii, contribuind la atingerea obiectivelor educaţionale în ceea ce priveşte asimilarea conţinutului, formarea competenţelor sociale şi asimilarea valorilor. Jocul "ideal" poate fi folosit în mod flexibil, având un conţinut justificat, este uşor de folosit şi de înţeles, şi foarte bine structurat didactic. Mai concret, profesorii spun, spre exemplu, că utilizează jocurile pentru a spori elevilor autonomia în învăţare, pentru a personaliza învăţarea şi în unele cazuri pentru a o recompensa.
Materiile la care profesorii folosesc cel mai adesea jocurile sunt limba maternă şi limbile străine. Istoria, geografia şi matematica sunt şi ele menţionate. În plus, jocurile sunt folosite cel mai adesea pentru dezvoltarea lucrului pe grupe şi aptitudinilor intelectuale. Doar 13% dintre cei chestionaţi folosesc jocuri pentru a preda unor grupuri specifice de elevi.
Obstacolele pe care profesorii le întâlnesc în integrarea jocurilor în procesul de predare sunt variate, iar importanţa lor depinde de context. Dificultatea de a alinia jocul cu programa şcolară, indisponibilitatea calculatoarelor, organizarea timpului de predare şi atitudinea şcolii şi a părinţilor legată de joc, precum şi costul şi licenţierea jocurilor sunt deseori citate. Lipsa de studii ştiinţifice asupra impactului jocurilor asupra procesului educaţional este clar un punct nevralgic constat ca impediment pentru integrarea în lecţii a activităţilor ludice utilizând calculatorul.
Mai multe detalii se pot găsi urmărind următoarele linkuri :
http://games.eun.org
http://www.ltscotland.org.uk/ictineducation/gamesbasedlearning
http://www.ltscotland.org.uk/ictineducation/gamesbasedlearning/sharingpractice/braintraining/introduction.asp