Tutorii reprezintă o nouă generaţie de profesori, care lucrează online cu cei care învaţă. Astfel, rolurile şi responsabilităţile cadrelor didactice şi formatorilor se deplasează de la nivelul motivaţional şi de suport teoretic, către gestionarea relaţiilor sociale în mediul de învăţare online, către crearea unei echipe virtuale eficiente.
Pentru a valorifica potenţialul platformelor virtuale de învăţare, cadrele didactice sunt nevoite să îşi asume noi roluri, asimilate unui statut modern, uşor diferit de cel din mediul tradiţional de educaţie. Sunt necesare astfel nu numai o serie de noi abilităţi şi experienţă în utilizarea calculatorului, ci şi cunoaşterea mediului de lucru online şi al valenţelor acestuia pentru activităţi de formare.
Nefiind necesară întâlnirea faţă în faţă cu cei care învaţă, tutorii pot fi aleşi din diferite arii geografice, ceea ce primează fiind competenţele tutorului în raport cu obiectivele propuse, cu disciplina de studiu şi cu particularităţile studenţilor. Un bun tutor poate veni din diverse medii profesionale şi poate avea o experienţă variată de învăţare şi de predare. Respectând criteriul oportunităţii, trebuie aleasă persoana care se potriveşte cel mai bine cu situaţia reală de învăţare.
Ca membru şi "pivot" al comunităţii de învăţare, tutorul trebuie să fie un bun lider, ceea ce nu înseamnă neapărat înaltă calificare, mulţi ani de experienţă, sau că trebuie să fie expert în ceea ce priveşte conţinutul teoretic. Diversitatea rolurilor tutorului în procesul de elearning solicită însă un nivel de pregătire corespunzător, de o altă factură.
Pregătirea pedagogică este valorificată în special în relaţia cu studenţii online. Interacţiunea cu profesorul continuă să fie componenta centrală a educaţiei şi instruirii, indiferent de mediu. Studenţii au nivele diferite de autonomie, unii sunt mai încrezători, alţii mai puţin, şi au nevoie de un lider care să-i motiveze şi să le susţină parcursul de formare. Concomitent, învăţarea într-un mediu constructivist are specificul ei. Dincolo de aspectul motivaţional, tutorul trebuie să utilizeze strategii de optimizare a învăţării, valorificând toate avantajele mediului de lucru online. Un suport tutorial include întotdeauna rezumări şi feed-back. Aprecierile cu privire la evoluţia cursantului în procesul de învăţare trebuie să fie însoţite de invitaţii la discuţii ulterioare, trebuie să îl orienteze către noi dimensiuni ale conţinutului, către noi posibile abordări.
În planul academic, al domeniului de studiu, tutorului îi revine sarcina de a ghida elevul în conţinut, de a încuraja împărtăşirea experienţei şi a cunostinţelor şi de a determina rezultatele care se aşteaptă de la elevi, în raport cu oportunităţile mediului de lucru online. Tutorul trebuie să fie capabil să provoace la discuţii, trebuie să lanseze teme de dezbatere legate de conţinutul propus. Dacă cei implicati în procesul de învăţare sunt adulţi, activitatea tutorului se centrează pe gestionarea discuţiilor, rezumând sau făcând conexiuni care nu au fost încă evidenţiate de participanţi. Rolul principal al tutorului este de a-i implica pe cursanţi, astfel încât cunostinţele pe care le construiesc, le dezvoltă, să fie utile în situaţii noi, diverse. Tutorul trebuie să faciliteze înţelegerea si aplicarea, să permită producerea sensului (meaning making), mai mult decât transmiterea conţinutului.
Planul social vizează integrarea celui care învaţă în cadrul comunităţii de învăţare. Pornind de la premisa că învăţarea este în primul rând o activitate socială şi nu doar o activitate intelectuală, este uşor de evidenţiat importanţa contactului, a colaborării. Absenţa sau reducerea contactului între studenţi şi cu tutorul au impact asupra motivaţiei, asupra satisfacţiei cursanţilor fată de propria învăţare. Ei au nevoie de feed-back, de sprijin, de spirit de echipă, de cooperare. Rolul tutorului este acela de a încuraja comunicarea, interacţiunea şi implicarea celor care învaţă online, de a utiliza combinat diferite metode de comunicare şi de a stimula formarea unui „simţ al comunităţii” la studenţi. Tutorul trebuie să fie capabil să înţeleagă potenţialul grupului si să exploateze acest potenţial. Care sunt criteriile de formare a unui grup de succes? Care este numărul potrivit de participanţi pentru un tutor? – sunt întrebări care necesită o analiză atentă şi ale căror răspunsuri vor face obiectul unor articole viitoare.
În ceea ce priveşte aspectul tehnic, suportul din partea tutorului se centrează atât pe utilizarea computerului, cât şi pe utilizarea platformei de elearning. Tutorul trebuie să cunoască potenţialul învăţării online, să ştie cum să folosească facilităţile aplicaţiei pentru a o valorifica pe deplin. Instrumente precum „instant messenger”, „chat”, „forum” şi „e-mail” fac posibilă atât comunicarea sincronă şi comunicarea asincronă între membrii comunităţii de învăţare, cât şi monitorizarea participării acestora.
Un tutor de succes este flexibil, încurajează interacţiunea şi angajamentul participanţilor, şi acţioneaza ca egal, ca partener în învăţare. În societatea modernă, profesorul nu transmite, ci facilitează accesul la informaţie, creeză cadrul de comunicare şi relaţionare favorabil implicării active a elevului în procesul de învăţare. Profilul profesional al cadrului didactic capătă noi dimensiuni, se completează cu o serie de noi competenţe academice, pedagogice, sociale şi tehnice. Mediul online oferă instrumentele de lucru. Utilizarea platformei în sensul optimizării învăţării este însă o sarcină a profesorului, a tutorului.