Spaţiul limitat din instituţii, precum şi diverse dificultăţi întâmpinate de unii studenţi, în joncţiune cu necesitatea pregătirii pe tot parcursul vieţii, conduc la luarea în considerare a învăţământului deschis şi la distanţă ca o alternativă viabilă ce se înscrie cu succes în paradigma nouă definită de fluiditatea rolurilor, centrarea pe student, resurse distribuite, facilităţi virtuale şi lecţii asincrone. Pentru saltul calitativ la o alternativă performantă, se impun două direcţii de acţiune: o construcţie teoretică solidă şi o practică responsabilă.
Prima direcţie de acţiune necesară pentru impunerea educaţie la distanţă ca sistem alternativ şi/sau complementar de educaţie se referă la necesitatea unei construcţii teoretice ca bază epistemologică pentru folosirea noilor tehnologii în educaţie (în speţă – în educaţia la distanţă) în vederea constituirii unui mediu eficient de învăţare. Aici se înscrie explorarea tuturor oportunităţilor şi posibilităţilor utilizării computerului şi Internetului în educaţia la distanţă. Câteva precizări şi clarificări conceptuale sunt urmărite în capitolele I şi II ale lucrării domnului Olimpius Istrate, pornind de la dimensiunea ontologică – depăşirea culturii tiparului şi efectele într-o societate postmodernă a comunicării generalizate –, fiind apoi atinsă dimensiunea praxiologică – prin evidenţierea noilor cerinţe ale profesionalizării, caracteristicilor educaţiei la distanţă şi instituţiilor virtuale, tipurilor şi modelelor de învăţământ deschis şi la distanţă – vizând o decizie corectă la nivel instituţional, relativ la contextul particular în care instituţiile educative îşi desfăşoară activitatea şi la cererea de educaţie a societăţii.
A doua direcţie se referă la percepţiile, atitudinile şi practicile educatorilor. Câteva schimbări se impun, direcţionate de paradigma actuală amintită mai sus, scopul fiind acelaşi din toată istoria învăţământului – un mediu educativ cât mai eficient – scop însă mai proeminent ca oricând şi redimensionat de noile tehnologii. Capitolul III al lucrării încearcă să identifice trăsăturile activităţii practicienilor din domeniul educaţiei la distanţă în contextul specific al mediului tehnologic, accentul fiind pus pe rolul, atribuţiile şi competenţele tutorului, datorită poziţiei particulare însemnate a acestuia, de pivot al unui sistem de învăţământ deschis şi/sau la distanţă .
Perspectiva cursantului este luată în considerare în cele ce urmează, capitolul IV fiind în întregime o pledoarie pentru un design eficient al materialelor suport. Resursele pentru învăţare constituie o dimensiune importantă într-un sistem de educaţie la distanţă, întregul demers educativ depinzând în mare măsură de forma prezentării conţinutului – premisă pentru o învăţare perceptiv-vizuală eficientă.
Cartea „Educaţia la distanţă. Proiectarea materialelor” (autor, Olimpius Istrate) a apărut la Editura Agata în 2000.
Este disponibilă în format pdf pe situl Editurii Agata: http://www.agata.ro/carti/stiintele_educatiei.html