La 1 martie 2010, acad. prof. dr. Solomon Marcus împlineşte 85 de ani de viaţă. Cursurile de analiză matematică ale profesorului Solomon Marcus erau adevarate momente de spectacol matematic, ce realizau diverse analogii şi comparaţii între diverse gândiri şi teorii, între construcţii şi reconstrucţii, între demonstraţii şi argumentaţii, între metode şi calcule.
Profesorul şi omul de la catedră
Astăzi le spun propriilor mei studenţi că în cadrul unui curs de analiză matematică profesorul Solomon Marcus ne-a explicat că “la facultate în primul rând se învaţă cum trebuie să înveţi matematică, cum trebuie să gândeşti şi ce trebuie să studiezi, în al doilea rând se învaţă cum să foloseşti revistele şi cărţile din biblioteca facultăţii, şi în al treilea rând se învaţă să ai viziune, să imaginezi şi să creezi”. Atunci, pe moment nu am înţeles pe deplin expresia “se învaţă cum trebuie să înveţi”. După mai mulţi ani am înţeles cu adevărat ce voia să ne explice profesorul Solomon Marcus.
Mai târziu i-am urmărit mereu opiniile despre Matematică şi m-am bucurat că am avut posibilitatea în anii de studenţie şi după aceea să discut personal cu domnul profesor diverse aspecte ce m-au preocupat din punct de vedere profesional. Analiza Matematică modernă a fost promovată de Cauchy, Rimann, Dorboux, Lebesque, Borel, Jordan şi alţii, şi se bazează pe teorii provenite de la Leibniz şi Newton, consideraţi creatorii calculului diferenţial şi integral. Această abordare o aveam clară încă din facultate datorită cursurilor profesorului Solomon Marcus.
În discuţiile cu dânsul mi-a vorbit de profesorul Miron Nicolescu (1903-1975): “Până la proba contrarie, pentru mine orice om este bun şi îi acord încredere” i-a spus odată profesorului Solomon Marcus (“Academician Profesor Miron Nicolescu”, Gazeta Matematică, nr. 11/1975). Era în anul 1975. După aceea am aflat că în acel an s-au întâmplat mai multe evenimente triste pentru viaţa matematică din România: a fost desfiinţat Institutul de Matematică; s-a stabilit în străinatate profesorul Nicolae Dinculeanu (în februarie 2005 a revenit în vizită la Facultatea de Matematică din Bucureşti cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani; subsemnatul am participat la aceea festivitate organizată); a încetat din viaţă academicianul Miron Nicolescu. După anul 1975 au plecat în străinatate şi alţii: Ciprian Foiaş, Dan Voiculescu, Laszlo Zsido, Mihai Pimsner, Sorin Popa, Silviu Guiaşu.
Profesorul mereu alături de promoţia 1978-Informatică
În anul 1978 au absolvit secţia de informatică peste 100 de absolvenţi ai Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii din Bucureşti. Dintre profesorii universitari ai acestei generaţii de informaticieni amintim: Solomon Marcus, Livovschi Leon, Popovici Constantin, Văduva Ion, Tomescu Ioan, Cuculescu Ion, Vaida Dragoş, Mircea Maliţa, Andreian Cazacu Cabiria (Decan), Dincă George (Prodecan), Nicolae Radu (Prodecan), Niţă Constantin, Ichim Ion, Sireţchi Gheorghe, Georgescu Horia, Bâscă Octavian , Popescu Ileana, Atanasiu Adrian, State Luminiţa. Astăzi, absolvenţii din anul 1978 îşi desfăşoară activitatea atât în ţară, cât şi în străinătate (SUA, Canada, Germania, Austria, Grecia, Israel), în următoarele domenii: IT, cercetare, învăţământ superior, finanţe, bănci, administaţie, telecomunicaţii. Un număr de 9 absolvenţi sunt doctori în informatică (Catargiu Dumitru, Crăciunean Vasile, Dima Nelu, Ioniţă Angela, Marinoiu Cristian, Răbâea Adrian, Stoleru Anca, Vianu Victor, Vlada Marin).
Personal trebuie să-i fiu recunoscător domnului profesor Solomon Marcurs pentru următoarele:
• m-a sprijinit şi a avut răbdarea să coordoneze publicarea primului meu articol ştiinţific “Fixed points of some operators in the space of languages“, Revue Roumaine de mathematique pures et appliquees (1979), nr.4, tome XXIV; se întampla în anul 1979, după ce absolvisem la informatică, Facultatea de Matematică din Bucureşti; frecventam programul de specializare, azi numit programul de master.
• multe discuţii fructuoase privind diverse teme care mă interesau în acea perioadă şi despre care dânsul îmi indica articole, cărţi, autori şi alte teme pe care trebuia să le cercetez; la o astfel de discuţie, m-a invitat chiar la domnia sa acasă unde cu surprindere i-am văzut imensa bibliotecă din biroul său de lucru: cărţile umpleau toţi pereţii biroului, iar biroul era un adevărat “panou de comandă”.
• receptivitatea de care a dat dovadă prin a fi alaturi de colegii mei de la secţia de informatică -promoţia 1978 (peste 100 absolvenţi)- şi prin participarea la întâlnirea de 10 ani (1988) şi 25 de ani (2003) de la absolvire.
• ideile şi sintezele exprimate în Gândirea algoritmică, (1982), Paradoxul (1984), Şocul matematicii (1987), Moduri de gândire (1987), Provocarea ştiinţei (1988), Invenţie şi descoperire (1989), Paradigme universale (2005), Grigore C. Moisil-Opera matematică, vol.I (1976), vol. II (1980), vol.II (1992), discursul de recepţie la Academia Română: "Singurătatea Matematicianului” (2008).
"Pentru Moisil, Matematica a fost mai mult decât un domeniu de cercetare. A fost un mod de a vedea lumea, de a-şi trăi viaţa. Avea capacitatea de a injecta gândire matematică în orice fenomen pe care îl observa." spune acad. Prof. Dr. Solomon Marcus (2008, Academia Română). Domnul Profesor l-a cunoscut pe Moisil. Vă recomand să analizaţi discursul de recepţie la Academia Română, Joi 27 martie 2008: "Singurătatea Matematicianului"; Am postat acest discurs în anul 2009 pe www.scribd.com şi constat că mereu provoacă reacţii (pe 25 feb. 2010 avea 1001 readers).
Despre Discursul de recepţie de la Academia Română.
"Singurătatea Matematicianului” (2008)
“Vreme de o oră şi jumătate am ascultat un discurs excepţional, din care nu a lipsit nimic: umor, ironie, suspans, tandreţe, patetism, nostalgie. Şi m-am întrebat: ce ascultam de fapt? Un discurs de recepţie în Academie? O pledoarie pentru matematică, pentru spirit, pentru pluridisciplinaritate? Da, şi asta, dar era şi altceva, era mai mult. Până când, emoţionat, am înţeles că sunt martor la o DECLARAŢIE DE DRAGOSTE faţă de Matematică. Teorema, ne-a amintit Solomon Marcus, însemnă în greaca veche, nici mai mult nici mai puţin decât «spectacol». Spectacolul matematicii, frumuşeţea matematicii, inefabilul matematicii … Sper din tot sufletul că textul va fi publicat, căci nimic din ceea ce spun eu aici nu poate reda farmecul şi dramatismul unui discurs care s-a încheiat aproape în şoaptă cu versurile lui Serghei Esenin: «Te-am trăit sau te-am visat, viaţă?» … Şi am mai înţeles ceva, ori mai bine zis mi-am amintit: câtă vreme există oameni ca Solomon Marcus, n-avem cum să fim pierduţi.” Tudor Călin Zarojanu. (11.04.2008, http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/nu-suntem-pierduti-3096985)
“A fi Matematician.
A te pretinde matematician este o cutezanţă pe care puţine persoane în cunoştinţă de cauză şi-o pot permite. Şi-a permis-o Norbert Wiener, în titlul autobiografiei sale, după ce comunitatea matematică internaţională l-a recunoscut ca autor al unor importante noţiuni şi rezultate matematice şi ca un deschizător de drumuri. Dar un alt autor, Paul R. Halmos, cu o foarte bună reputaţie în matematică, însă cu o clasă sub aceea a lui Wiener, a fost mai prudent şi şi-a intitulat volumul său de memorii ”I want to be a mathematician” (Doresc să fiu matematician). Avem deci în vedere pe matematician în ipostaza sa majoră. Drumul către această ţintă poate fi o aventură care merită a fi relatată, chiar dacă ţinta nu este efectiv atinsă.
În faţa unei noi provocări.
În perioada iniţială a activităţii mele de cercetare, în care eram preocupat exclusiv de probleme de analiză matematică, mă mulţumeam să comunic despre ele numai cu matematicieni. De îndată ce am trecut la o activitate transdisciplinară, am devenit un interlocutor interesant pentru persoane din toate domeniile, inclusiv pentru scriitori, pentru filozofi şi pentru gazetari. Toţi mă asaltau cu întrebări care trădau mirarea lor faţă de o posibilă legătură între matematică şi calculatoare, pe de o parte, şi lingvistică, biologie şi psihologie, pe de altă parte. Descopeream astfel din nou singurătatea matematicianului. Şcoala nu le dăduse nicio idee despre alte conexiuni ale matematicii decât cele cu fizica (şi chiar despre acestea, informaţia era derizorie). Interlocutorii mei, de multe ori oameni cu o bogată cultură, nu-şi imaginau că matematica ar putea fi şi altceva decât un şir de calcule cu impact preponderent ingineresc şi se mirau aflând că în matematică mai sunt multe probleme care-şi aşteaptă răspunsul şi că mereu apar probleme noi. Posibilitatea unei matematici a calităţii, a structurii, li se părea în conflict cu natura ei. Dealtfel, am constatat că şi despre lingvistică reprezentarea multora era derizorie, nu-şi imaginau că această ştiinţă are şi altceva de făcut decât stabilirea normelor de vorbire şi scriere corectă.
Spectacolul şi frumuşeţea matematicii.
Putem însă identifica diferite ipostaze, diferite aspecte ale matematicii: Domeniu de cunoaştere şi cercetare; Fenomen de cultură; Ştiinţă; Artă; Unealtă utilă în anumite situaţii; Limbaj; Mod de gândire; Catalizator al unor transferuri de idei, metode şi rezultate; Disciplină predată în şcoli şi universităţi; Fenomen social; Joc; Modă; Mijloc de intimidare şi chiar de terorizare; Formă de snobism; Posibilă formă de patologie; Mod de a înţelege lumea; Mod de viaţă; Mod de a înţelege propria noastră minte; Parte a vieţii noastre spirituale; Filozofie”.
Referinţe:
1. http://www.scribd.com/doc/13989518/SINGURTATEA-MATEMATICIANULUI-Acad-Solomon-Marcus
2. http://www.acad.ro/com2008/pag_com08_0327Marcus.htm