Învățarea mixtă (en. blended learning) implică îmbinarea predării într-o sală de clasă cu soluțiile de tip eLearning. În funcție de tema cursului, această abordare poate lua diverse forme, iar raportul dintre cele două mijloace de transmitere a informațiilor poate fi distinct. Spre exemplu, un anumit subiect poate fi expus de către un profesor aflat în fața elevilor, urmând ca temele și activitățile destinate consolidării cunoștințelor să fie efectuate în mediul online. De asemenea, cursurile pot fi divizate, urmând ca numai anumite aspecte să fie prezentate de profesor, iar restul conținutului să ajungă la cursant intermediat de o aplicație pe calculator.
În multe cazuri, învățarea mixtă poate reprezenta alegerea ideală, datorită numeroaselor avantaje pe care le prezintă. Pe de o parte, cursanții pot beneficia de îndrumarea unui profesor sau a unui instructor, acest lucru fiind în folosul celor care nu se pot organiza singuri în mod eficient și au nevoie de asistență în parcurgerea cursului. Astfel, ei vor ști care aspecte din întreg ansamblul de informații sunt cele mai importante, vor putea solicita explicații suplimentare formulate pe înțelesul lor dacă este cazul și vor putea interacționa cu ceilalți colegi pe marginea temei date față în față. Pe de altă parte, anumite materii sunt greu de cuprins în întregime doar prin intermediul unei expuneri orale, fiind necesară includerea unor stimuli vizuali care să îi ajute pe cei care învață să asimileze informația mai ușor. O poză valorează cât o mie de cuvinte, însă efectele unei animații asupra receptorilor unei informații este mult mai puternic decât cel al unei imagini statice. Din acest punct de vedere, unul dintre marile avantaje ale utilizării soluțiilor de tip eLearning este acela că pot fi incluse elemente vizuale dinamice, spre deosebire de manualele tradiționale, în care sunt prezente doar fotografii.
Având în vedere accesibilitatea resurselor computerizate, este firesc să ne întrebăm dacă acestea vor ajunge, în cele din urmă, să înlocuiască profesorii cu totul și să transforme învățarea într-o activitate individuală în mediul online. Sub aspect teoretic, eficiența învățării mixte este dată tocmai de această alternanță dintre studiul desfășurat sub îndrumarea unui profesor și cel individual, realizat prin intermediul unei aplicații computerizate. Cumulând avantajele ambelor abordări, se obține o metodă superioară celorlalte, iar rezultatele cursanților ar trebui să reflecte acest lucru. Diverse studii comparative în acest sens au fost elaborate de profesori cu scopul de a identifica maniera ideală de predare care implică cele mai scăzute costuri.
Unul dintre aceste studii a fost realizat de Thomas J. Keefe, profesor de comportament organizațional la Universitatea din Indiana. Fiind publicat în anul 2003, studiul pornește de la concluzia unor cercetări anterioare, conform cărora nu există nicio diferență semnifcativă între învățarea mixtă și cea mediată în întregime de tehnologie. Drept urmare, prin înlocuirea celei dintâi cu cea de-a doua s-ar economisi timp și fonduri, iar eficiența ar fi nealterată. Pentru a testa veridicitatea respectivelor studii, Keefe și-a împărțit studenții în două grupe. Primei dintre acestea i s-a predat în stil tradițional, dar a avut de îndeplinit și anumite sarcini pe calculator, iar cea de-a doua fost asistată doar de computer la parcurgerea aceleiași materii, lecția fiind expusă prin intermediul unor prezentări în Power Point. Ambele grupe au fost testate prin aceleași metode. Presupoziția de la care pornise studiul a fost demontată, întrucât s-a remarcat, totuși, o diferență între cele două abordări. Grupa care a obținut cele mai bune rezultate a fost cea căreia i s-a predat față în față, diferența fiind de 8% față de celălalt grup de studenți.
În anul 2004 a fost realizat un studiu de către C. R. Poirier și R. S. Feldman. Fiind vorba despre un curs de psihologie, studiul avea în vedere rezultatele a două grupe de elevi care au îmbinat tehnologia cu metodele tradiționale de învățare în grade diferite. Astfel, în cazul uneia dintre grupe, predarea a fost în mare parte față în față, dar a fost nevoie ca studenții să participe și la trei discuții în mediul online și să publice cel puțin două comentarii pe un site. Cealaltă grupă, în schimb, a avut parte de un curs desfășurat în întregime pe calculator, în care toate discuțiile au avut loc online. Aceste convorbiri dintre studenți și instructor aveau loc de două ori pe săptămână. Concluziile celor doi cercetători au fost diferite față de cele la care s-a ajuns în cazul primului studiu citat. Pe de o parte, notele cursanților care au luat parte la cursul în întregime pe calculator au fost considerabil mai bune față de cei din cealaltă grupă. Pe de altă parte, rezultatele au fost asemănătoare în cazul compunerilor sau eseurilor pe care le-a avut de redactat întregul colectiv. Așadar, maniera de predare nu a afectat în niciun fel abilitățile cursanților de a se exprima în scris.
În cazul unui alt studiu în acest sens efectuat de către M. Campbell, cursanții și-au ales singuri grupul din care doreau să facă parte, iar celelalte condiții au fost asemănătoare studiilor anterioare, fiind vorba tot despre două grupe. Una dintre acestea a primit suportul teoretic al cursului pe internet, dar a purtat discuții pe marginea acestuia față în față. Cea de-a două, însă, a primit atât suportul teoretic, cât și posibilitatea de a se implica în discuții numai în mediul online. Rezultatele au fost în favoarea elevilor care au folosit numai calculatorul în cadrul procesului de învățare, punctajul acestora la evaluare fiind mai mare.
Numeroase alte studii au fost desfășurate de-a lungul timpului cu scopul de a determina care este metoda cea mai eficientă între învățarea mixtă și cea desfășurată în întregime în mediul online. Ele au fost întocmite pe baza a multiple comparații între diversele strategii de livrare a unui anumit conținut informativ, scopul fiind de a răspunde la aceeași întrebare: ar putea mijloacele computerizate să înlocuiască instrucția asistată de un profesor în totalitate ? Un alt exemplu de studiu realizat în acest sens este unul din 2002 în care au fost confruntate toate cele trei metode de transmitere a informațiilor. Mai exact, s-a avut în vedere o grupă care a dobândit cunoștințe prin predarea tradițională, una instruită prin mijloace mixte, cea de-a treia urmând cursul pe calculator. Deși studiile au fost diverse, avându-se în vedere aspecte diferite la realizarea acestora, rezultatele obținute au fost asemănătoare. Astfel, nu au fost înregistrate diferențe prea mari în privința notelor obținute de către cursanți, indiferent de gradul de implicare al instructorilor sau al profesorilor. Având în vedere faptul că acele cursuri care au constituit suportul studiilor respective erau adresate adulților, înregistrarea unor valori asemănătoare ale notelor indiferent de metoda întrebuințată se explică prin motivația internă și deschiderea mai mare a acestora către materia în sine. Adulții urmează cursuri deoarece au ales singuri să facă asta, așadar elementul care sprijină achiziția de cunoștințe este interesul individual față de o anumită temă sau dorința de a aprofunda un subiect în toată complexitatea lui. Drept urmare, cheia pentru un proces de învățare eficient se află la cursant însuși. Cât timp cât interesul acestuia este viu, orice metodă are șanse mari de a funcționa.
Cu toate acestea, învățarea mixtă reprezintă opțiunea care funcționează cu siguranță, indiferent cărui tip de cursant i se adresează. Fie că învață mai bine singur, fie că are nevoie să fie ghidat de cineva, această metodă de predare cu siguranță nu va da greș, iar o parte dintre costurile implicate de instrucția față în față vor fi economisite.
Surse:
https://www2.ed.gov/rschstat/eval/tech/evidence-based-practices/finalreport.pdf
http://duluth.umn.edu/~breeves/med/onlinecoursework/pwreadings/Using%20Tech.pdf
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17306272