Date find multiplele tendinţe inovatoare în sistemul de educaţie, dezvoltarea competenţelor de utilizare a TIC devine o condiţie preliminară necesară. În august 2009, câţiva specialişti în educaţie au iniţiat şi realizat în câteva ţări europene, inclusiv în România, un studiu privind utilizarea TIC în procesul educativ. În ţara noastră, studiul a fost realizat de Centrul pentru Inovare în Educaţie (TEHNE Romania), pentru compania Intel. Eşantionul cercetării a fost format dintr-un număr de 136 de cadre didactice din învăţământul preuniversitar. (www.elearning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf)
Cercetarea a fost proiectată pentru a releva aspecte precum:
1. Identificarea aspectelor asociate infrastructurii TIC (numărul de elevi per computer; frecvenţa şi natura utilizării calculatorului în activitatea didactică, disponibilitatea oferită de şcoală): în procent de 89,7% profesorii afirmă că există computere disponibile pentru elevi, însă doar 50% din cadrele didactice declară că şcoala asigură numărul necesar de computere pentru activitatea lor. Situaţia cea mai frecvent întâlnită (peste jumătate dintre situaţiile de utilizare a TIC) este aceea a folosirii de către mai mulți elevi a computerelor din laboratorul de informatică existent în majoritatea şcolilor de la noi. De asemenea, există situaţia folosirii computerului sau laptop-ului de către mai mulți elevi în sala de clasă (28,1%).
Folosirea individuală de către elevi a propriului laptop este o situaţie nerealistă în condiţiile socio-economice din România. Cu toate acestea, peste 80% consideră necesar faptul de a asigura un laptop pentru fiecare elev (1:1 computing), cunoscute fiind calităţile acestuia: facilitatea utilizării, portabilitate, oferirea posibilității de personalizare a spaţiului de lucru etc.
2. Diagnosticarea cauzelor eventualelor situaţii critice, a impedimentelor pe care şcolile le întâmpină în procesul de modernizare: unul din punctele nevralgice ale folosirii TIC în țara noastră este confirmat și cu ocazia acestui studiu. Elaborarea și furnizarea softului educațional sunt nesatisfăcătoare pentru 30,9% dintre cadrele didactice, fie pentru că inițiativele de creare a softului educațional sunt încă insuficiente, fie pentru că apar dificultăți asociate achiziționării și distribuirii lui, legate cel mai probabil de problema costurilor. În plus, personalizarea de către profesor a softului este considerată (încă) un demers dificil de realizat. În identificarea obstacolelor folosirii TIC , așa cum apar în opinia cadrelor didactice, un procent surprinzător al respondenților, deloc de neglijat (25%), consideră că întâmpină rezistență din partea școlii. Acest fapt indică eterogenitatea opiniilor cu privire la informatizarea învăţământului, deși cercetările aplicative realizate în ultimii ani ne vorbesc despre beneficiile evidente ale acesteia. Următoarele cauze în ordinea importanţei relevă probleme externe, de ordin tehnic sau financiar.
3. Identificarea gradului în care diverse discipline beneficiază de avantajele tehnologiei: Ştiinţele (fizică, chimie sau biologie), indicate de 59,7% dintre respondenți; Limba străină (57,4%); Geografie (50%). Se poate observa că disciplinele enumerate folosesc oportunitățile de vizualizare, de organizare grafică, de reprezentare oferite de noua tehnologie. Calculatorul permite modelarea unor fenomene fizico-chimice ce au loc în condiţii dificil de realizat; el se dovedeşte util în exploatarea unui model în care anumite elemente sunt parametri variabili și modifică calitățile intrinseci. Din rândul disciplinelor pentru care utilitatea suportului tehnologic nu este confirmată pe deplin, respondenții au ales în cea mai mare măsură, după cum era de aşteptat, educația fizică (în procent de 47,5% considerând că TIC sunt complet ineficiente).
4. Identificarea elementelor de impact ale utilizării TIC asupra elevilor, la nivelul dezvoltării integrate a comportamentelor intelectuale şi socio-afective; Registrul atitudinal este remarcat de către respondenți a fi vizibil modificat în sensul pozitivării lui (media de 3,64) Procente identice au înregistrat următoarele aspecte: creşterea interesului pentru învăţătură, creşterea frecvenţei la ore, rezultate şcolare mai bune. Din punct de vedere psihologic şi pedagogic, cele trei se află în relaţie de cauzalitate directă (lanţul cauzal: creşterea interesului induce freventarea cursurilor care, la rândul său, poate optimiza rezultatele şcolare).
5. Indicarea tipului de influența a TIC asupra modelării strategiilor de predare utilizate de către cadrul didactic: a.) calculatoarele sunt în mod deosebit utile pentru adaptarea activităţilor de învăţare pentru elevii cu cerinţe speciale sau dificultăţi de învăţare (media răspunsurilor 3,18); b.) calculatoarele la clasă facilitează activitatea de predare (media 3,12); c.) tehnologia la clasă nu a avut niciun impact asupra activităţii mele de predare (media 3,09).
6. Aprecierea rolului competenţei tehnologice în inserţia profesională a viitorilor absolvenţi şi profesionişti. Utilitatea TIC din perspectiva pregătirii şi inserţiei profesionale a tânărului absolvent este de domeniul evidenţei pentru 98% din respondenţi. Competenţa tehnologică este o competenţă primară în exercitarea majorităţii profesiilor. Există însă şi acest caz al unui procent de 1,6% care neagă prioritatea TIC pentru profesionalizare, în general.
7. Delimitarea orizontului de aşteptări ale cadrelor didactice privind actorii responsabili de susţinerea programelor de integrare a TIC în educaţie. În ceea ce privește responsabilitatea pentru furnizarea pentru şcoli a unei baze informatice adecvate, guvernului i se atribuie primul loc și, în fapt, i se pretinde mai mult: "Guvernul ar trebui să facă mai multe" (în procent de 77,9%). Un alt agent ce poate iniţia schimbarea cel puţin în privinţa acestui aspect este chiar şcoala (44,1%), cunoscute fiind multiplele demersuri descentralizate ale şcolii în a se gestiona. Complexitatea dimensiunii manageriale şi administrative a gestiunii din sistemul de educaţie face ca problemele concrete să fie descrise şi soluţionate situaţional.
Pe baza rezultatelor cercetării de față, semnalăm două direcţii care se constituie ca modalităţi viitoare de integrare a tehnologiei în activitatea didactică:
1. Crearea şi promovarea unei noi metodologii pentru disciplinele şcolare, bazată pe utilizarea TIC;
2. Diseminarea unor instrumente pedagogice pentru formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice care să implice utilizarea TIC.
Raportul complet este disponibil la: www.elearning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf