Cadrul de referinţă pentru cele 8 competenţe-cheie reprezintă obiectul unei recomandări făcute de Parlamentul European tuturor statelor membre. Competenţele-cheie sunt achiziţii ale învăţării (combinaţii de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini) care permit adaptarea flexibilă şi rapidă a absolventului. Cele opt domenii de competenţe definite de Comisia Europeană sunt: comunicarea în limba maternă; comunicarea în limbi străine; competenţe în matematică şi competenţe elementare în ştiinţe şi tehnologie; competenţe digitale şi de utilizare a noilor tehnologii (TIC); competenţa de a învăţa să înveţi; competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice; spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; sensibilizare culturală şi exprimare artistică.
1. Statutul de recomandare conduce la obligaţia statelor membre de a-şi armoniza sistemele, astfel încât cele opt competenţe-cheie să reprezinte o achiziţie a absolventului. Statutul de recomandare nu include coerciţii referitoare la modalităţile de aplicare: nu se impune schimbarea curriculumului dar se cere implementarea documentului în manieră proprie. La noi s-a asumat acest cadru de referinţă în politicile educaţionale, cele 8 competenţe-cheie apărând în actuala LEN nr.1.
2. Caracteristicile competenţelor-cheie: CC sunt achiziţii ale învăţării care permit adaptarea flexibilă şi rapidă a absolventului. Ritmul dezvoltării sociale, noile tehnologii, economia globalizată implică dobândirea şi aprofundarea unor abilităţi speciale. Azi aceste achiziţii trebuie să fie învăţate la nivel de masă de către absolvenţi. CC sunt combinaţii de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini adecvate contextului. În literatura de specialitate, până la apariţia cadrului european, exista un consens după care competenţele sunt achiziţii cognitive, atitudinile nefiind implicate în acelaşi complex de rezultatele ale învăţării. Azi ele sunt interpretate ca fiind un ansamblu de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini. CC se suprapun şi se intersectează (aspecte esenţiale dintr-un domeniu sprijină achiziţia şi aprofundarea unor aspecte din alt domeniu.) CC pot fi reconfigurate în mozaic în cadrul proiectării instruirii. CC sunt traversate de un număr de teme care se aplică transversal în cadrul de referinţă: gândire critică, creativitate, rezolvare de probleme, evaluarea riscului, luarea deciziilor, managementul constructiv al emoţiilor etc. Aceste dimensiuni se regăsesc deci la nivelul fiecărei competenţe-cheie şi rolul lor este învăţarea şi transferarea lor în viaţa cotidiană.
3. Cele opt domenii ale CC sunt: Comunicarea în limba maternă; Comunicarea în limbi străine; C. în matematică şi competenţe elementare în ştiinţe şi tehnologie; C. digitale şi de utilizare a noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării (TIC); C. pentru a învăţa să înveţi; C. de relaţionare interpersonală şi competenţe civice; Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; Sensibilizare culturală şi exprimare artistică.
Comunicarea în limba maternă este abilitatea de a exprima şi interpreta gânduri, sentimente şi fapte, atât pe cale orală, cât şi scrisă (ascultare, vorbire, citire şi scriere) şi de a interacţiona într-un mod adecvat în cadrul întregii game a contextelor sociale şi culturale – educaţie şi instruire, la serviciu, acasă sau în timpul liber.
Comunicarea în limbi străine are aceleaşi dimensiuni ca şi comunicarea în limba maternă. De asemenea, ea apelează la abilităţi de mediere şi înţelegere culturală. Nivelul performanţei variază conform cu moştenirea şi cadrul lingvistic al individului.
C. în matematică şi C. elementare în ştiinţe şi tehnologie: Alfabetizarea matematică este abilitatea de a aduna, scădea, înmulţi şi împărţi mental sau în scris pentru a rezolva o gamă de probleme în situaţiile vieţii de fiecare zi. Accentul se pune mai ales pe proces decât pe rezultat, mai degrabă pe activitate decât pe cunoaştere. Alfabetizarea ştiinţifică se referă la abilitatea şi dorinţa de a utiliza cunoştinţele şi metodologia menită să explice lumea naturală. C. în tehnologie e văzută ca înţelegerea şi utilizarea acelor cunoştinţe şi metode care pot modifica/schimba cadrul natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor.
C. digitale şi de utilizare a noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării implică utilizarea critică şi cu încredere a mijloacelor media electronice la muncă, în timpul liber şi pentru comunicare. Aceste competenţe se referă la gândirea logică şi critică, la abilităţile de management a informaţiei la standarde înalte şi la abilităţi de comunicare dezvoltate. La nivelul de bază, abilităţile TIC cuprind utilizarea tehnologiei multimedia pentru a primi, evalua, stoca, produce, prezenta şi schimba informaţii şi pentru a comunica şi a participa în reţele, prin Internet.
C. pentru a învăţa să înveţi cuprinde disponibilitatea de a organiza şi reglementa propria învăţare, atât individual, cât şi în grup. Aceasta include abilitatea de organiza eficient timpul, de a rezolva probleme, de a achiziţiona, procesa, evalua şi asimila noi cunoştinţe şi de a aplica noile cunoştinţe şi deprinderi într-o varietate de contexte – acasă, la serviciu, în educaţie şi instruire. “A învăţa să înveţi” contribuie puternic la managementul traseului profesional.
C. de relaţionare interpersonală (sociale) şi C. civice cuprind toate formele comportamentale care trebuie stăpânite pentru ca un individ să fie capabil să participe într-un mod eficient şi constructiv la viaţa socială şi să rezolve conflictele, dacă e cazul. Abilităţile interpersonale sunt necesare pentru interacţiunea efectivă, individual şi în grupuri, şi sunt utilizate atât în domenii private, cât şi in domenii publice (din perspectivă civică).
Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat are o componentă activă şi una pasivă: cuprinde atât capacitatea de a induce schimbări, cât şi abilitatea de a le primi, sprijini şi adapta la inovaţia adusă de către factorii externi. Această CC implică asumarea responsabilităţii pentru acţiunile cuiva, pozitive şi negative, dezvoltarea unei viziuni strategice, stabilirea obiectivelor şi realizarea lor, precum şi motivarea de a reuşi.
Sensibilizare culturală şi exprimare artistică cuprinde aprecierea importanţei exprimării creative a ideilor, experienţelor şi emoţiilor prin intermediul diferitelor medii, incluzând muzica, expresia corporală, literatura şi artele plastice.
4. Exemplu de centrare pe C-C: Cunoaşterea mediului, cl. a II-a, Unitatea de învăţare: Plante şi animale:
C. în domeniul ştiinţelor şi tehnologiilor: Cunoştinţe – principii de bază ale lumii naturale, concepte, principii şi metode ştiinţifice fundamentale; Deprinderi – abilitatea de a sistematiza şi comunica datele observării directe, de realizare a analizei acestora şi de stabilire de concluzii;
C. lingvistice: Cunoştinţe – dezvoltarea limbajului ştiinţific, noţiuni şi concepte specifice disciplinei, colectarea unor observaţii; Deprinderi – abilitatea de a exprima concluzii într-un limbaj adecvat stilului ştiintific al limbii literare; folosirea adecvată a unor astfel de noţiuni, a unui registru non-literar; Abilităţi: utilizarea principalelor caracteristici ale diferitelor stiluri şi registre ale limbii; conştientizarea variabilităţii limbii şi a comunicării în diferite contexte.
C. de a învăţa să înveţi: Deprinderi – împărtăşirea achiziţiilor învăţării; evaluarea propriei munci, solicitarea de informaţii; Abilitati- folosirea tehnicii de învăţare structurata pe un sistem de concluzii logice si bazata pe observatie si experiment.
C. de expresie şi manifestare culturală: Deprinderi – aprecierea critică şi estetică a unei exprimari artistice, precum şi a propriei exprimări printr-o varietate de mijloace, folosind propriile aptitudini; raportarea propriilor puncte de vedere creative şi expresive la opiniile altora; Abilităţi: de tip creativ, care pot fi transferate într-o varietate de contexte; Atitudini – înţelegerea unor elemente de manifestare culturală.
C. sociale (A) şi civice (B):
(A) Cunoştinţe –înţelegerea felului în care un stil de viaţă sănătos poate contribui la sanatatea lor fizica si mentala; înţelegerea codurilor de comportament şi de bune maniere general acceptate în diferite societăţi şi medii (de ex. la muncă); Deprinderi – abilitatea de a comunica constructiv; exprimarea şi înţelegerea diferitelor puncte de vedere; negocierea şi abilitatea de a crea încredere şi de a manifesta empatie; realizarea unei distincţii între sfera personală şi cea profesională. Atitudini – colaborare prin munca in echipa, asertivitate şi integritate; valorizarea diversităţii şi respectul faţă de celălalt, deschiderea pentru compromis.
(B) Cunoştinţe –cunoaşterea conceptelor de dreptate, egalitate (prin curriculumul nonformal); Deprinderi – implicarea alături de ceilalţi în rezolvarea problemelor care afectează comunitatea locală (protejarea mediului); Atitudini –implicare în activităţi civice (protejarea mediului).