Una dintre cele mai importante achiziţii ale copilului la vârsta şcolară şi preşcolară este achiziţia deprinderilor de citit-scris. În timp ce în limba engleză, de exemplu, oferta de softuri educaţionale destinate special formării acestei deprinderi abundă, pe piaţa românească acestea sunt în număr atât de mic, încât adesea parinţii şi educatorii nu au de ales. Ce calităţi pedagogice ar trebui să aibă un astfel de soft? Care este locul învăţătorului şi educatorului într-o echipă multidisciplinară de concepţie a acestuia?
Copii care la doi ani şi jumătate ştiu deja să utilizeze un calculator, să acceseze programe şi jocuri, să deseneze în Paint, copii care au de mici posibilitatea de a folosi un instrument puternic, răspunzător de dezvoltarea accelerată a lumii din ultimii 20-30 de ani, copii care după un an de "mânuire" a calculatorului încep să aibă preferinţe faţă de un anumit joc sau un anumit program – pe ei îi găsim în grupele de grădiniţă şi în clasele I, cu feţişoare serioase, preocupaţi parcă mai mult de lumea abstractă decât de jucăriile din plastic sau din pluş, de clasicul alfabetar sau de abac, copii care ne răspund cu un zâmbet cunoscător de câte ori vine vorba despre calculator, deja cel mai bun prieten de ani buni.
Aceşti copii au crescut cu calculatorul în casă, având părinţii ca model, fiind atraşi în mod natural de acesta şi în efortul lor de dezvoltare şi maturizare absorbind deprinderile de folosire a calculatorului odată cu cele de folosire a culorilor, cărţilor, jucăriilor teleghidate. Computerul face parte din "jucăriile" şi universul copiilor şi este firesc ca ei să înveţe de foarte timpuriu să îl folosească. Uşurinţa cu care accesează "keyboard-ul" sau "mouse-ul" smulge exclamaţii de uimire de pe buzele părinţilor şi cunoscuţilor, adesea aceştia supraevaluând potenţialul intelectual al preşcolarului. Importanţa interacţiunii directe, a jocurilor de comunicare, de mânuire, de explorare, a ieşirilor în natură, a poveştilor citite seara la culcare, sau a picturii şi modelajului nu este cu nimic mai mare decât cea care ar trebui acordată şi acestui nou mod de explorare, comunicare, joc – folosirea calculatorului. Părerile despre cât de benefic este calculatorul asupra dezvoltării armonioase a copilului sunt împărţite. Acestea însă nu vor putea opri evoluţia tehnică şi nici nu vor putea ţine departe copiii, tinerii, adulţii, de calculator. Unii părinţi aleg să excludă această influenţă "nefastă" ţinând copilul departe de calculator, alţii încearcă să dezvolte abilităţi avansate alocând prea mult timp acestuia în viaţa copilului lor.
În acest context, datoria noastră, a celor care ne ocupăm nemijlocit de educaţia copiilor la vârstele cele mai sensibile ale copilăriei, este să găsim modalităţile cele mai bune pentru a integra, a eficientiza, a folosi, a maximiza, a descoperi noi valenţe ale computerului în educaţia specifică.
Din punct de vedere pedagogic, alfabetizarea presupune parcurgerea anumitor etape de lucru. Aceste etape deosebit de importante ar trebui respectate indiferent de mijlocul didactic pe care îl folosim în predare. Astfel, un soft destinat alfabetizării ar trebui să ţină cont în primul rând de etapele didactice, de secvenţele de învăţare care duc în final la formarea deprinderii de a citi şi a scrie. Demersul informatic ar trebui să fie modelat în funcţie de aceste secvenţe, depăşind stadiul de simplu joc de memorie sau pe cel de corespondenţă sunet-literă.
Dacă la gradiniţă obiectivul principal este să îl familiarizăm pe copil cu forma grafică a literelor şi cu corespondenta sunet-literă, aceasta finalitate fiind uşor de urmărit şi de aplicat într-un joc simplu de memorie, la şcoală intervine o altă finalitate pedagogică, şi anume formarea deprinderii de a citi cuvinte, propoziţii, texte, cu intonaţia potrivită, de a le repovesti, de a le înţelege. Intervenţia cadrului didactic este indispensabilă acestei finalităţi, dar dacă dorim să folosim computerul ca mijloc didactic în acest proces, utilizând un soft potrivit pentru obiectivul de învăţare propus, atunci trebuie să depăşim cadrul clasicelor jocuri de "potrivire", de memorare, de identificare a unei litere, pe care marii producători autohtoni ni le-au pus la dispoziţie.
În mod practic, un soft dedicat alfabetizării ar trebui să aibă toate calităţile unui abecedar şi să vină în plus cu facilităţile oferite de tehnica modernă. Din această cauză, învăţătorul sau educatorul devine practic creatorul unui astfel de material, şi nu numai un consultant. Textele folosite într-un astfel de soft, exerciţiile propuse, cuvintele, imaginile, succesiunea temelor, metodele, obiectivele educaţionale şi chiar tematica unui astfel de material sunt foarte importante în construcţia sa, îmbinându-se necesar conform unei logici didactice, psihologice, morale, estetice, etice…
Finalitatea materialului astfel construit este apropierea copilului de carte, dezvoltarea gustului pentru lectură, eliminând voit asocierea citirii cu recompense cuantificabile (fie ele şi de ordin abstract – puncte, floricele etc.), ci, dimpotrivă, lăsând copilului posibilitatea de a descoperi bucuria de citi, de a descoperi şi de a folosi citirea (un important instrument intelectual) în explorarea lumii, fără nici o altă satisfacţie decât cunoaşterea în sine. În centrul atenţiei copilului va sta imaginea, sunetul, litera, şi nu punctajul acumulat la sfârşitul jocului.
Pornind de la aceste idei şi principii, am creat un abecedar electronic, ca mijloc didactic auxiliar, o primă încercare de acest gen în România, care este în prezent folosit cu titlu experimental în 20 de clase din ţară sub conducerea învăţătorilor şi părinţilor care au finanţat din resurse proprii această iniţiativă, reuşind deja să obţină rezultate încurajatoare. Participanţii în proiect îşi doresc să finalizeze un ghid şi un îndrumător didactic, care ar putea fi folosit în viitor de marile companii producătoare de astfel de materiale pentru uz didactic.
Pentru mai multe detalii şi noutăţi legate de acest proiect, vizitaţi www.abecedar.com