Top 10 TIC in educatie in 2010

Articolul de față enumeră 10 tendințe ale folosirii TIC în educație în 2010. Se așteaptă ca aceste tendințe să se manifeste din ce în ce mai evident la nivelul modelelor fundamentale de educație formală din toată lumea. Ar fi interesant să reflectăm asupra acestei liste și în 2011, pentru a vedea ce idee a câștigat mai mult teren în țara noastră sau în lume. Sau ce noi tendințe se nasc…

Lista de mai jos este una personalizată, dar ia în considerare: idei ale proiectelor educaționale cu majoră componentă TIC, observații asupra mediului educațional, elemente sesizate în cele mai multe rapoarte oficiale privind inițiativele de inovare în educație prin noile tehnologii. Iată primele tendințe sesizate:

1. Învățarea mobilă (Mobile Learning). Noile inovații de tip hardware și software au furnizat instrumente devenite indispensabile nu numai pentru comunicare, ci și pentru învățare. Cândva, telefonul mobil cucerea „linia fixă” a comunicațiilor. Instrumentele de care vorbim fac posibil accesul de oriunde la Internet, dezvoltând în același timp abilitățile de învățare digitală. Nu e un scenariu utopic acela în care acestea vor înloui cândva calculatorul de acasă.

2. „Cloud computing” este o schimbare de paradigmă asupra Internetului, al cărui rol este de a furniza resurse, informații la cerere. Termenul „cloud” este folosit metaforic, dar se referă la detalii tehnice extrem de stricte: severe ce asigură conexiunea nelimitată a Internetului, noi modalități de livrare a serviciilor IT. Explicații interesante asupra conceptului vezi la http://en.wikipedia.org/wiki/Cloud_computing.

3. Un computer pentru fiecare (1-to-1 computing). În mediile educaționale din întreaga lume se promovează ideea conform căreia 1-to-1 computing este un principiu important în crearea unui cadru personalizat eficient de învățare. Școlile ar trebui să se pregătească pentru implementarea acestei idei de asigurare a accesului universal la noua tehnologie, fie că vorbim de utilizarea unui computer, laptop, telefon inteligent, ecran multi-touch etc.

4. Învățarea nelimitată. Odată cu sporirea infrastructurii de conectare la Internet și ieftinirea computerelor, școlile încep să își dezvolte abilitatea de a a furniza posibilități de învățare oriunde și oricând. Această tendință necesită regândirea tradiționalei ore de 50 de minute, reorganizarea clasei și reorientarea interesului pentru formarea profesorilor ca mentori virtuali sau ca tutori.

5. Jocul (Gaming-ul). Studii recente arată că jocul on-line ca modalitate de învățare este o experiență comună extrem de agreată printre tineri, întrucât sprijină ideea de interacțiune socială și angajare civică activă. În plus, succesul jocurilor este dat de creșterea atractivității și interactivității învățării, de stimularea atenției și interesului tinerilor pentru subiecte din viața reală.

6. Personalizarea învățării pornește la crearea parcursului diferențiat al fiecărui elev. E o tendință ce permite adaptarea conținutului la nevoile de cunoaștere, stilul de învățare, obiective specificate la nivel individual. Vorbim, de fapt, despre o paradigmă majoră în educație ce tinde să devină reală în clasa de elevi, trăită în sfârșit, deși mult timp ea a funcționat ca un simplu slogan în educație.

7. Re-designul spațiului învățării. Ergonomia clasei de elevi este re-gândită din perspectiva învățării colaborative, cross-disciplinară, centrată pe elev, bazată pe proiect etc. Vorbim de modularitate, de deschiderea spțiului prin luminozitate, culori, de personalizare spațiului prin elemente de cultură expresivă. Mulți dintre noi am învățat în tradiționala clasă cu 5 bănci pe 3 coloane, sumbră, în culori terne. Pentru mulți încă pare un lucru neserios ca învățarea să fie atractivă.

8. Preferința pentru conținuturi deschise. Școlile din sistemul OECD încurajează libertatea profesorilor de a identifica și crea resurselele cele mai eficiente pentru elevii lor. Foarte multe manuale permit profesorilor să editeze text în formatul electronic, să ajusteze conținutul și sarcinile de învățare; acestea sunt modalități complementare la manualul oficial. Dar e foarte posibil ca în unele țări, într-un viitor nu foarte îndepărtat, acestea să devină o primă sursă pentru elevi. Sesizăm însă că se poate ivi problema extrem de delicată a respectării dreptului proprietății intelectuale a autorului.

9. Portofoliul de evaluare electronic. Realizarea unui bun management al informațiilor deținute de către elev prin lucrări de portofoliu ajută profesorul în a avea o abordare evaluativă corectă. În plus, portofoliul încurajează ideea de evaluare formativă, în timp real, atenuând presiunea creată de examene finale. Prin portofoliul electronic, off-line sau on-line, elevii pot posta informații sub diferite forme, fie grafice, fie textuale. De asemenea, acest instrument dă posibilitatea nu numai evaluării de către profesor, ci și inter-evaluării colegiale.

10. Schimbarea rolului profesorului de la furnizor de cunoștințe la rolul de mentor, de facilitator ce ghidează elevul prin strategii de individualizare a învățării (prin identificarea resurselor de studiu relevante, comunicare cu elevul nu doar în școală și în cele 50 de minute dedicate orei; învățarea, în fapt, se produce nu doar în școală).

Sursa: http://blogs.worldbank.org/edutech/10-global-trends-in-ict-and-education
Autor: Robert Hawkins