Semnificatii ale invatarii electronice in contextul educatiei zilei de astazi

Invatarea electronica reprezinta un concept destul de nou in contextul socio-economic al Romaniei zilei de astazi. Insa tocmai faptul ca inca este nou ii confera gradul de oportunitate care poate fi exploatata. Drept pentru care randurile ce urmeaza isi propun sa scoata la iveala cateva directii importante ale invatarii electronice si cateva aspecte si concepte demne de luat in seama, cum sunt cele de segregare digitala si distanta tranzactionala.Odată cu tranziţia de la era industrială la cea a informaţiei/cunoaşterii, avem de-a face cu o multitudine de schimbări pe toate planurile, inclusiv în planul învăţării şi dezvoltării. Astfel că, cam de la mijlocul anilor ’90, de când România beneficiază de apariţia computerelor, putem spune că pe zi ce trece s-au produs modificari fulminante şi utile societătii acestei ţări.

Chiar daca după 15 ani, învaţarea electronică încă este utilizată la scara restrânsă în România şi în statele din sud-estul Europei, ea prinde din ce in ce mai mult teren în lumea civilizată şi avansată din punct de vedere al tehnologiei informaţiei.

Factorii de decizie în privinţa politicilor educaţionale din România sunt uneori sceptici sau alteori exagerat de entuziaşti în privinţa e-learning-ului, ambele atitudini nefiind potrivite. Este la fel de dăunătoare şi atitudinea rezervată faţă de învăţământul la distanţă în formă electronică, cu argumente ce ţin de respingerea tehnologiei şi a efectelor sale negative asupra vieţii oamenilor, după cum este de nedorit şi atitudinea supraentuziastă, de acordare a unui capital de încredere nelimitat acestui sistem şi de aşteptare a unor rezultate spectaculoase, fără a conştientiza nevoia de investiţie (resurse umane, materiale, management, leadership etc.).

„Computerele condiţionează din ce în ce mai mult tipul de ţară în care trăim“. Astfel ca, trecere in era informatiei/cunoasterii au generat o noua problema numita segregare digitala. Acest termen se refera la separarea dintre comunitatile care au acces la computere si la Internet si la cele care nu au.

Termenul se referă de asemenea şi la diferenţele existente între grupurile sociale privind abilitatea acestora de a utiliza tehnologiile informaţionale în mod eficient, datorită diferitelor niveluri de stăpânire a deprinderilor tehnice şi datorită accesului inegal la conţinuturi digitale. Separarea dintre cei care au şi cei care nu au computere nu este astăzi suficientă, deoarece segregarea digitală este nuanţată inclusiv de realităţi de genul: computere învechite, neperformante, conexiuni la Internet de viteză redusă, dificultatea de a beneficia de asistenţă tehnică promptă şi de calitate etc.

Ipoteza care a stat la baza unei mişcări de gândire din SUA numită The Knowledge-gap Hypothesis (ipoteza diferenţei de cunoaştere) a fost avansată de Phillip Tichendor [2] astfel: „Fiecare nouă media adânceşte separarea dintre cei bogaţi în informaţie şi cei săraci în informaţie, din cauza diferenţelor de acces la acea nouă media şi din cauza controlului asupra utilizării sale“.

Haideţi să enumerăm în rândurile care urmează câteva motive principale pentru reducerea segregării digitale, aceasta în urma conştientizării instituţiilor de profil asupra dezavantajelor acestui concept în practică. 

  • egalitate economică („Foarte multe informaţii vitale pentru educaţie, carieră, sănătate, viaţa civică etc. sunt oferite publicului prin Internet“);
  • mobilitate socială („Reţelele de computere joacă un rol tot mai important în toate aspectele vieţii oamenilor, astfel încât educaţia trebuie să le includă, pentru a permite accesul la educaţie şi oportunităţi egale tuturor categoriilor sociale“);
  • egalitate socială („Accesul la informaţie prin Internet sau alte modalităţi de comunicare creşte calitatea vieţii şi îmbunătăţeşte şansele de inserţie socială, indiferent de calitatea mediului socioeconomic din care provine persoana“);
  • democraţie („Utilizarea Internetului are implicaţii democratice şi va conduce la participarea tot mai largă a oamenilor la luarea deciziilor“);
  • competitivitate şi creştere economică („Dezvoltarea infrastructurii informatice şi utilizarea sa activă este calea cea mai scurtă spre creşterea economică“);
  • securitate naţională („Unii consideră că lipsa de informaţie şi accesul limitat la Internet poate fi una din explicaţiile actelor teroriste din lume“, www.digitaldivide.org)

 

Cercetările facute in ultima vreme privind eficienţa învăţării, relevă faptul că nu există diferenţe semnificative între rezultatele obţinute prin învăţământ tradiţional, „faţă în faţă“, sau prin învăţământ la distanţă şi în mod special prin învăţare electronică. Tehnologia digitală produce anumite schimbări ale mediului de învăţare prin posibilităţile de utilizare a dimensiunilor sale pedagogice (după Peters, Otto, „Learning with New Media in Distance Education“, 2003):

● varietate pedagogică (se poate utiliza pentru aplicarea diverselor paradigme educaţionale: behaviorism, cognitivism, constructivism);

● spaţiu de învăţare virtual (mult mai eficient decât spaţiul de învăţare real, creează posibilitatea ca informaţiile de transmis să fie scoase din context, să fie accesibilizate, vizualizate, simulate procesual, deci materialul devine mai atractiv şi mai uşor de înţeles); 

● autonomie în învăţare (cursanţii îşi petrec timpul utilizând informaţia, nu căutând-o);

● individualizarea învăţării, absenţa grupurilor de elevi/studenţi care învaţă împreună (caracteristică depăşită în prezent cu ajutorul teleconferinţelor sau cu ajutorul discuţiilor on-line), respectarea ritmului propriu de lucru al fiecăruia;

● comunicarea în ambele sensuri (ceea ce face deosebirea între învăţământul la distanţă şi utilizarea tehnologiei pentru a ajuta învăţarea tradiţională).

Astfel, pentru prima dată putem aduce în discuţie ideea de “relaţie” în învaţare. Similar cu cazul în care dorim să vindem un produs şi cu concepţia care domină marketingul şi vânzările în lume în acest moment, anume marketingul relaţional şi în învaţare tindem către o dezvoltare în acelaşi sens, către o interacţiune de tip relaţional între profesor – cursant.

Un alt concept deosebit de important îl constituie cel de distanţă tranzacţională. El reprezintă relaţia dintre gradul de independenţă al celui care învaţă şi gradul de integrare în structura prin intermediul căreia învaţă.

Impactul învăţării electronice asupra vieţii oamenilor este un subiect destul de controversat, care merită urmărit în dezbaterile comunităţilor educaţionale, deoarece teoreticienii şi practicienii acestui mod de învăţare se află în faţa unei afirmaţii copleşitoare: în educaţie, prezenţa umană este de neînlocuit.

Bibliografie

   www.pbs.org/digitaldivide, seria O campanie de cuprindere naţională

   Tichendor, Ph., Community Conflict & The Press, California, Beverly Hills, Sage

Publication, 1980

   www.en.wikipedia.org/wiki/Digitaldivide.

   Saba, F., Research in Distance Education: A Status Report, Available, 2000,

www.irrodl.org/content/vl.l/farhard.pdf

   Peters, Otto, Learning with New Media in Distance Education, New-Jersey,

Lawrence Erlbaum Associated, 2003

– CÂTEVA SEMNIFICAŢII ALE ÎNVÃŢÃRII ELECTRONICE ÎN EDUCAŢIA CONTEMPORANÃ (Lect.univ. ŞTEFANIA BUMBUC)