Şcoala românească – încotro?

Recent, in zilele de 14-15 iunie 2013, s-a desfăşurat la Bucureşti ediţia a II-a a Congresului Educaţiei organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale. Conceput ca “o platformă de dezbatere pentru oamenii şcolii şi pentru toţi aceia care sunt preocupaţi de bunul mers al educaţiei”, Congresul a trezit speranţe în inimilor multor dascăli ai şcolii, elevilor, studenţilor şi părinţilor. Nelson Mandela afirmă că \”Educaţia este cea mai puternică armă ce poate fi folosită pentru a schimba lumea\”, iar noi afirmăm că Educaţia, Cultura şi Tehnologia transformă gândirea şi atitudinea oamenilor. Neînţelegerea conceptelor şi termenilor conduce la o învăţare superficială. De aceea, avem nevoie de o şcoală modernă şi eficientă, de descali performanţi şi elevi motivaţi.

Congresul Educaţiei – „agora” sistemului de învăţământ românesc

Congresul Educaţiei îşi propune să fie o platformă de dezbatere pentru oamenii şcolii şi pentru toţi aceia care sunt preocupaţi de bunul mers al educaţiei. Prin Congresul Educaţiei, MEN doreşte să creeze o ‘agora’ a sistemului de învăţământ românesc, în cadrul căreia să fie expusă şi discutată agenda publică a tuturor sectoarelor din educaţie. Congresul este organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale în colaborare cu Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI), organism al MEN, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti şi instituţiile de învăţământ superior din România” [3].

În sfârşit, ministerul de resort şi unii oameni cu funcţii de conducere au ajuns la concluzia că trebuie DEZBATERE pentru o schimbare reală în sistemul educaţional. Politicile educaţionale au nevoie de legitimitate, iar aceasta se obţine doar prin DIALOG şi CONSULTARE. Ne propunem să definim câteva întrebări pentru a evidenţia starea de fapt din învăţământul ramânesc:

1. de ce trebuie să se elaboreze analize, studii, metodologii, rapoarte stufoase, fără claritate şi fără să se ţină seama de acestea?
2. de ce trebuie să hotărească de foarte multe ori doar câteva persoane de conducere asupra diverselor schimbări la nivelul şcolilor?
3. de ce este ignorată comunitatea şi nu i se oferă cadrul de manifestare a iniţiativelor, de dialog şi consultare astfel ca schimbările să fie precedate de hotărâri la nivelul comunităţii prin votul democratic exprimat într-un cadru corespunzător ?
4. de ce să nu studiem şi să înţelegem experienţa altor ţări în domeniul educaţiei, de exemplu Finlanda?
5. de ce în Constituţie educaţia este considerată prioritate naţională, iar în practică este desconsiderată şi lăsată să fie subfinanţată?
6. de ce există şi se elaborează legi şi regulamente, dacă acestea se aplică în funcţie de interese individuale sau colective?

“Modelul şcolii de azi este respins de elevi”
“Când profesorul scrie la tablă, stă cu spatele la elevi!”

intel“Şcoala viitorului” – De la învăţare prin memorare la învăţare prin experiment, eLearning = Smart Learning = Learning

Modelele vechi de învăţare la toate nivelele au rămas aproape neschimbate, deşi au existat modalităţi de schimbare, modelele vechi utilizate la evaluarea elevilor şi studenţilor au  suferit mici schimbări, dar au condus la “fenomenul copiatului”, fenomen nociv pentru dezvoltarea armonioasă a unei societăţi. Cine trebuia să se îngrijească de starea învăţămantului românesc? Unde sunt politicile educaţionale coerente şi eficiente pentru un învăţământ modern şi flexibil? Voci au existat mereu, dar nu au fost luate în seamă.

“Şcoala trebuie să se adapteze. Există modelul clasic de învăţământ bazat pe un corp de cunoştinţe relativ static care este folosit de generaţii, sub autoritatea magistrală a profesorului care trebuie ascultat. Modelul acesta e respins de elevii digitali de azi. Când profesorul scrie la tablă, stă cu spatele la elevi! Lecţiile interactive îl eliberează de această rutină de transcriere, îi permit să-şi petreacă timpul din clasă interacţionând cu elevii, cu faţa la ei, descoperind cunoaşterea împreună. Contrar temerilor unora, tehnologia nu dezumanizează ora, ci dimpotrivă, îi dă profesorului mai mult timp faţă în față cu elevii. Ce vedem la generaţiile de acum este puţin îngrijorător. Elevii profită de faptul că şcoala nu s-a adaptat încă la lumea lor digitală şi resping în bloc modelul în sine dar şi calităţile tradiţionale ale acestuia – rigoare, concentrare, disciplină, muncă. Ori şcoala tocmai asta trebuie să rezolve, să recupereze această prăpastie de comunicare şi să găsească metoda de a transmite valorile esenţiale către noii elevi, într-un mod în care aceștia le pot recepţiona. Viitorul aparţine acelora pe care familia, şcoala şi propriile eforturi îi vor ajuta să devină experţi în învăţarea inteligentă.” Florin Ilia [1].

Clasa viitorului – Soluţii „1:1 e-Learning”
clasa-viitorului-mirela-2Clasa viitorului” – program „1:1 e-Learning” (un copil – un calculator; un profesor – un calculator) în şcolile din ţară, până în 2015.

Modul de funcţionare a conceptului de „Educație 1:1” în şcoală  a fost prezentat la Congresul Educaţiei cu ocazia expoziţiei „Clasa viitorului” de la Palatul National al Copiilor, unde au fost expuse echipamente digitale special concepute pentru elevi şi profesori, table interactive şi manuale digitale, toate conectate la Internet. Soluţiile de 1:1 e-Learning sunt dezvoltate de companii de IT din Europa Centrală şi de Est. Compania Intel şi Guvernul României au semnat un Protocol de Colaborare pentru evaluarea, conceperea şi implementarea programului de 1:1 e-Learning la nivel naţional [4].

Bibliografie:

1. Florin Ilia, Ce vârstă are eLearningul?, http://www.agora.ro/interviu/ce-varsta-are-elearningul
2. CNIV – Fundamente, Intel® Education – Evolution of Education Environments, http://c3.cniv.ro/
3. Congresul Educaţiei,  http://www.congresuleducatiei.ro/
4. Protocol de Colaborare Intel şi Guvernul României, http://www.agora.ro/

Marin Vlada

Marin Vlada

Dr. Marin Vlada is Professor in Computer Science at the University of Bucharest, concerned with education and research in Computer Science, in particular Artificial Intelligence, Computer Graphics & Virtual Reality, Web Programming and Educational Technology (New technologies for e-Learning, e-Training, e-Skills). He is the co-ordinator and founder of CNIV and ICVL projects "2010 - Towards a Knowledge Society – 2030" (New Technologies in Education and Research) at the University of Bucharest.