Provocări pedagogice în proiectarea programelor de elearning

Parcursul de dezvoltare a domeniului instruirii asistate de calculator are diverse forme şi abordări, multe dintre ele marcând cunoaşterea comună ca bune practici, fiind preluate, multiplicate şi, în acelaşi timp, generând noi repere teoretice. Istoria relativ scurtă a educaţiei “virtuale” are deja semnificative acumulări proprii. Totuşi, o serie de probleme rămân pe agenda preocupărilor curente atât teoretice, cât şi practice, în special în zona proiectării programelor de elearning, trasând orizonturile care trebuie cucerite. Articolul încearcă să releve unele provocări cu care se confruntă practicienii educaţiei în activităţile de proiectare şi de ameliorare a programelor de elearning.

Evoluţia practicilor de elearning în ultimii ani este asociată cu o creştere extraordinară în complexitate. Prin asocierea conceptului cu toate situaţiile şi contextele de natură educaţională în care utilizează noile tehnologii cu scopul îmbunătăţirii sau complementarizării procesului, componentelor, etapelor, se obţine un evantai extins de activităţi şi produse care stau sub semnul inovării în educaţie în ultimii douăzeci de ani.
De aceea, nevoia de clarificare epistemologică presupune în primul rând determinarea cu acurateţe a tipului de intervenţie, a nivelului la care se implementează, a categoriilor de beneficiari, a tipurilor de rezultate aşteptate, a orizontului de timp în care fiecare categorie de efecte este probabil să se producă şi a altor asemenea determinări cantitative şi calitative în proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea programelor de elearning.

La cererea Federaţiei Americane a Profesorilor şi Asociaţiei Naţionale pentru Educaţie, Institutul pentru Politici Educaţionale din Statele Unite a iniţiat o cercetare privind eficacitatea programelor de elearning, care s-a dorit a fi o analiză a „ceea ce ne spun cercetările în domeniu şi ceea ce nu ne spun”. Raportul sugerează că multe dintre întrebările esenţiale despre modul în care se realizează predarea, învăţarea şi evaluarea asistate de calculator nu primesc răspuns. Este oare mai potrivită educaţia cu ajutorul noile tehnologii pentru anumite discipline de studiu decât pentru altele? Este mai potrivită pentru anumiţi elevi sau studenţi? Sunt bibliotecile şi sursele de informare pe Internet suficiente? Ce elemente sunt necesare pentru ca un elev să parcurgă cu succes un program de educaţie asistată de calculator şi cum pot fi evaluate acestea? Prin ce diferă evaluarea unui program de elearning de evaluarea unui program educaţional tradiţional? Ce poate afecta calitatea instruirii asistate de calculator?

În contextul dezvoltării teoretice şi practice a domeniului evaluării de programe şi proiecte, al multiplicării modelelor de evaluare, al extinderii interesului diferiţilor specialişti din variate domenii pentru a realiza evaluări, s-a conturat, în mod firesc, preocuparea pentru calitate: Ce înseamnă o bună evaluare? Cum se poate asigura calitatea evaluării? Ce repere trebuie să ghideze proiectarea unei evaluări? În prelungirea acestor preocupări din domeniul evaluării de programe, demersurile de investigare a valorii şi meritelor programelor de elearning ar trebui să se orienteze după o serie de principii sau cerinţe specifice, grefate pe o concepţie unitară asupra reperelor epistemologice care constituie miezul domeniului instruirii asistate de calculator.

Un model util atât pentru evaluare cât şi pentru prima fază a proiectării – analiza în vederea stabilirii necesităţilor pentru dezvoltare şi implementare – are forma unei grile de întrebări, dezvoltată pe dimensiunile pedagogică, tehnică, organizaţională şi socio-culturală, care vizează aspecte precum dezvoltarea programului de elearning, suportul, integrarea, asigurarea calităţii, standardele şi instrumentele tehnologice, funcţionalitatea, utilizatorii, structura, contextul cultural (apud Conole&Oliver 2007, pp 16-20). Temele şi întrebările pentru analiză selectate în continuare privesc doar dimensiunea pedagogică:

Înţelegerea procesului învăţării
Care sunt teoriile pedagogice eficiente pentru utilizarea tehnologiilor în învăţare?
Utilizarea TIC are ca rezultat noi teorii şi practici pedagogice?
Care sunt experienţele celor care învaţă în utilizarea tehnologiilor, ce tehnologii folosesc şi în ce scop?
Ce tipuri de abordări permit diferite tipuri de tehnologii?
Ce forme de activităţi în colaborare apar şi cum pot fi susţinute?
Formele actuale de predare şi evaluare se pretează unui context de elearning?
Cum pot practicile curente de evaluare să permită elevilor sau studenţilor să arate ce au învăţat şi care este rolul evaluării cu ajutorul noilor tehnologii?

Dezvoltare
Care sunt problemele de proiectare şi dezvoltare asociate cu producerea materialelor de studiu pentru elearning?
Cât timp este necesar echipei de dezvoltare şi practicienilor pentru dezvoltarea de cursuri?
Ce modele pedagogice utilizează echipa de dezvoltare de cursuri, cât de explicite sunt acestea şi cât de eficient se pot aplica în practică?
În ce mod sunt proiectate cursurile astfel încât să vizeze stiluri diverse de învăţare şi diferite niveluri cognitive?

Livrare şi integrare
Care sunt cele mai bune metode de integrare a TIC în contextul larg al predării-învăţării?
Există modele pedagogice care fundamentează diferite platforme de elearning? Cum influenţează acestea modul în care pot fi folosite sistemele de elearning?
Cum pot fi folosite instrumentele disponibile în cadrul platformelor de elearning pentru a susţine învăţarea?
Care sunt părerile studenţilor despre diferite sisteme de elearning?
Care sunt părerile studenţilor în privinţa utilităţii resurselor elearning?
Cât de mult utilizează studenţii resurse suplimentare şi Internet-ul?
Care sunt experienţele studenţilor în ce priveşte cursurile online?
Care aspecte ale platformelor de elearning utilizează studenţii şi în ce scop?
Ce mecanisme de comunicare sunt folosite în cadrul cursurilor şi în ce scop?
Ce tipuri şi niveluri de interacţiune (administrativă, socială, pentru rezolvarea sarcinilor de lucru) sunt disponibile pentru studenţi şi între studenţi şi tutori?

Suport
Ce modalităţi eficiente pot fi folosite pentru a susţine utilizarea efectivă de către profesori a noilor tehnologii în predare?
Care este nivelul minim de competenţă al echipei şi ce mecanisme de dezvoltare profesională există?
Ce nivel minim de competenţă trebuie să aibă studenţii şi ce mecanisme de suport le sunt necesare?
Ce mecanisme de suport sunt stabilite pentru a susţine dezvoltarea şi livrarea cursurilor la distanţă şi cât de eficiente sunt acestea?
Cum primesc studenţii feedback asupra progresului în învăţare?
Ce nivel de expertiză în elearning au tutorii?
Ce sprijin primesc tutorii în activitatea de dezvoltare de cursuri?
Ce suport online este disponibil pentru studenţi?

Evaluare şi asigurarea calităţii
Ce metode sunt folosite pentru a evalua cursurile în sistem elearning?
Ce proceduri de asigurare a calităţii sunt necesare pentru cursurile online?

Această grilă cu întrebări de evaluare nu este nici pe departe exhaustivă şi demonstrează pe de o parte extensia domeniului elearning, iar pe de altă parte complexitatea proiectării unui demers de formare cu determinări multiple, situat la intersecţia dintre teoria pedagogică şi problematica suportului tehnologic în continuă evoluţie. Evident, un program de elearning va fi proiectat într-un anumit context instituţional şi pentru a veni în întâmpinarea unor nevoi particulare. De aceea, răspunsurile la unele întrebări nu pot fi universal valabile, ci capătă nuanţe specifice în funcţie de viziunea echipei de proiect şi a managementului instituţiei.
Într-un raport de meta-evaluare publicat în 2009 de Comisia Europeană şi OECD, autorii remarcă: „Există prea puţine studii asupra interacţiunilor complexe dintre variatele tipuri de programe care vizează implementarea TIC şi efectele altor factori cum ar fi diverse intervenţii educaţionale, statutul socioeconomic şi alocările bugetare. Se pare că avem în primul rând nevoie de instrumente care să permită evaluarea şi monitorizarea nivelului de utilizare şi schimbărilor corespunzătoare. În al doilea rând, trebuie să identificăm, într-o manieră sistematică, variatele surse şi discrepanţe [în ce priveşte rezultatele evaluărilor, n.n.], pentru a determina informaţiile disponibile şi pe cele dezirabile.” (Scheuermann şi Pedró, 2009: 70)
Demersul cercetării asupra instruirii asistate de calculator este departe de a fi clarificat problemele conturate de această formă de predare-învăţare-evaluare mereu în expansiune. În orice caz, în ultimele două decade, noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării au sprijinit instituţiile educaţionale în centrarea pe scopul esenţial al instruirii şi pe aspectele pedagogice. Practica educaţională indică o creştere a motivaţiei învăţării în condiţiile utilizării noilor tehnologii, precum şi o cerere masivă de educaţie asistată de calculator, grefată pe o nevoie tot mai mare de a ţine pasul cu schimbările rapide la nivelul profilului de competenţe cerute de piaţa muncii. În acest context, este nevoie de o fundamentare teoretică solidă pentru ameliorarea programelor de elearning în derulare şi pentru elaborarea altora, în întâmpinarea noilor provocări ale societăţii bazate pe cunoaştere şi ale practicii didactice contemporane. Ancorarea în repere teoretice este posibilă doar în urma unor evaluări temeinice a iniţiativelor existente şi a corelării cu teoriile pedagogice pentru o construcţie unitară.

Referinţe bibliografice:

***  The use of ICT to support innovation and lifelong learning for all – A report on progress. Commission Staff Working Document, Commission of the European Communities, Brussels, 2008, Online: www.europa.eu/raport/press/
***  Intel Corp. Positive benefits of eLearning. White Paper. Intel World Ahead Program: Education, 2009.
Conole, G. & M. Oliver (ed.). Contemporary perspectives in E-learning research. London: Routledge, 2007.
European Commission, Directorate-General for Education and Culture. Basic Indicators on the Incorporation of ICT into European Education Systems. Facts and figures. 2000/01 Annual Report.
Institute for Higher Education Policy. What’s the Difference? A Review of Contemporary Research on the Effectiveness of Distance Learning in Higher Education. 1999. [online] http://www.ihep.com.
International Communication Union. Measuring Information Society 2010. Geneva: ITU-D, 2010.
Istrate, Olimpius. Educaţia la distanţă. Proiectarea materialelor. Botoşani: Agata, 2000.
Kozma, Robert B. National Policies that Connect ICT-based Education Reform to Economic and Social Development. Human Technology, SRI International, University of Jyväskylä, 2005. (Online: http://www.humantechnology.jyu.fi/articles/volume1/2005/kozma.pdf)
Organization for Economic Co-operation and Development. Education Today: The OECD Perspective. OECD, 2009.
Scheuermann F. & Francesc Pedro (ed.). Assessing the effects of ICT in education. Indocators, criteria and benchmarks for international comparisons. Luxembourg: European Commission JRC/ OECD, 2009.

Olimpius Istrate

Olimpius Istrate

Olimpius Istrate este lector la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Departamentul de Formare a Profesorilor, susținând cursuri şi seminarii de Pedagogie, Instruire Asistată de Calculator, Medii virtuale de instruire.