Pocket learning: tehnologiile mobile ca suport pentru învăţare

Din ce în ce mai multe persoane deţin cel puţin un telefon mobil, dar foarte puţine dintre acestea sunt conştiente de oportunităţile pe care le oferă şi de facilităţile lor extraordinare. Este ca şi cum am avea în permanenţă un expert cu noi, dar preferăm să îl ignorăm, să îl ţinem în buzunar şi să nu îl utilizăm la adevărata sa capacitate. Trăim într-o societate ce promovează învăţarea pe întreg parcursul vieţii, dar concomitent cu această politică trebuie susţinute şi dezvoltate metodele practice de implementare care să asigure accesibilitate maximă la informaţie, indiferent de timp sau spaţiu.

Există multe metode de învăţare şi multe procese pe care oamenii le utilizează pentru a învăţa, dar dintre cele mai frecvent utilizate şi care şi-au dovedit eficienţa în timp sunt a asculta, a observa, a imita, a întreba, a reflecta, a încerca, a estima, a previziona, a presupune şi a experimenta. Toate aceste procese de învăţare sunt susţinute de tehnologiile mobile care în ultimii ani şi-au extins foarte mult aria de implementare, iar scopul acestui articol este de a evidenţia aspecte inovative pe care aceste tehnologii le pot aduce în sistemul educaţional.

Dezvoltările în domeniul TIC permit integrarea facilităţilor oferite de aceste tehnologii în procesul de instruire într-o proporţie variată, funcţie de obiectivele urmărite care trebuie să includă eficienţa în utilizare, motivarea studentului şi creşterea atractivităţii procesului de învăţare. Eficienţa unui sistem de învăţare este măsurată cantitativ şi calitativ prin rezultatele procesului de evaluare, ca urmare, prezentul articol tratează această etapă şi propune analizarea şi luarea în considerare a utilizării unui sistem de testare deschis ca modalitate alternativă şi atractivă de evaluare.

Ca de obicei, studenţii au fost primii care au sesizat facilităţile oferite de telefonia mobilă. Prima utilizare (pe scală extinsă) "în scop educaţional" a telefoanelor mobile în rândul acestora a constat în obţinerea de informaţii la cerere în timpul examenelor. J Obiectivul acestui articol nu este de a trata aspectul etic al acestui fapt, ci de a sublinia evoluţia naturală spre o soluţionare oportună a unei probleme. Adaptarea şi utilizarea noilor tehnologii porneşte de la o nevoie reală, adresată în modul cel mai eficient.

Consider că procesul de învăţare trebuie redefinit şi reorientat astfel încât să încorporeze şi un sistem de testare deschis, care să permită accesarea materialelor pe parcursul evaluării în vederea soluţionării problemelor concrete propuse. Un astfel de sistem ar dovedi şi ar concretiza înţelegerea informaţiilor oferite prin modulele teoretice, ar consolida abilitatea de a accesa informaţiile necesare cât mai eficient şi ar diminua decalajul dintre teorie şi practică, aspecte care au fost întotdeauna dificil de surmontat.

Fără a reprezenta o metodă aplicată exclusivist, un sistem de testare deschis ar susţine capacitatea studentului de a accesa informaţii specifice, de a le filtra şi de a le utiliza în timp real, dezvoltând ingeniozitatea şi creativitatea acestuia în utilizarea instrumentelor de învăţare. Cred că rezultatul principal al învăţării nu trebuie să îl reprezinte reproducerea ad-litteram a unor cantităţi impresionante de date, ci dovedirea înţelegerii şi asimilării informaţiilor care pregătesc studentul pentru viaţa reală, pentru că astfel acesta dobândeşte experienţă.

Mai mult decât atât, promovarea învăţării pe întreg parcursul vieţii ne transformă pe toţi în studenţi permanenţi. Un vechi proverb spune "omul cât trăieşte învaţă". Şi este de preferat să fie aşa. Dar cum putem învăţa eficient? Cum rezolvăm problema lipsei timpului?

Cred că un prim pas este să ne gândim care sunt situaţiile ce generează pierderea timpului. Uneori trebuie să aşteptăm. Autobuz, tren, avion sau pur şi simplu pe cineva. Perioada o numim timp pierdut şi… atât! Însă, de fapt, ar putea să devină un timp de învăţare. Cum? Folosind tehnologiile mobile.

Cum putem învăţa folosind aceste tehnologii mobile?

Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să luăm în considerare ce ne oferă tehnologiile mobile. Principalele caracteristici se referă la voce, mesagerie (short messaging service, multimedia messaging service), grafică, sisteme de operare controlate de utilizator, facilităţi de downloadare, browsere, camere foto şi video încorporate, sisteme GIS, dispozitivele mobile incluzând cititoare de amprente, senzori, aplicaţii de recunoaştere vocală, accesorii hardware şi software disponibile atât ca mecanisme de introducere de date, cât şi ca sisteme opţionale de afişare de date. Toate aceste opţiuni permit accesarea şi transmiterea în timp real a informaţiilor, răspunzând unor necesităţi imediate, punctuale şi adeseori stringente.

 În ultimii ani au fost efectuate diverse analize şi studii care evidenţiază faptul că dispozitivele mobile ajută la creşterea inovării în instituţiile de învăţământ (Pownell & Bailey, 2001) şi oferă oportunităţi multiple de colaborare şi de comunicare peer-to-peer (Norris & Soloway, 2004).

Accesibilitatea acestor tehnologii este evidentă, numărul persoanelor care deţin cel puţin un telefon mobil este în continuă creştere. Aplicaţiile dezvoltate pentru dispozitivele mobile sunt din ce în ce mai atractive şi integrează tot mai multe funcţii.

Dispozitivele mobile devin din ce în ce mai mici şi mai performante, iar preţul este din ce în ce mai accesibil raportat la facilităţile oferite. Şi dacă există persoane care să protesteze faţă de dimensiunile liliputane pe care le au unele dispozitive mobile, trebuie precizat că există o ofertă extrem de variată, pentru toate gusturile şi necesităţile.

Informaţia este moneda secolului XXI (Jay Conrad Levinson, Guerrilla Marketing, 1984), dar pentru a o putea utiliza la capacitate maximă trebuie construite modalităţi de accesare eficiente, altfel se poate dovedi o monedă fără valoare. Din acest punct de vedere, posibilitatea de localizare a informaţiilor, în special prin utilizarea GPS, reprezintă un alt punct forte dispozitivelor mobile (Wishart, 2007). 

Acestea reprezintă doar câteva avantaje de care consider că trebuie să ţinem cont atunci când ne construim strategia de învăţare pentru ca aceasta să fie durabilă şi sustenabilă.

Studenţii au descoperit deja mijloace eficiente de a învăţa ceea ce ei vor să ştie şi ce au nevoie să afle. Sistemul de învăţământ, indiferent de forma acestuia şi indiferent cui se adresează, trebuie să furnizeze eficient informaţii şi să ofere soluţii care să asigure o maximizare a beneficiilor învăţării. Evident, există limitări. Dar acestea nu trebuie să ne descurajeze, ci să ne MOBILizeze către o abordare constructivă!