O posibila evolutie: noi mijloace didactice pentru educatia muzicala

Noile schimbări în domeniul curriculumului se cer bine corelate, încât să conducă la realizarea unor performanţe superioare în învăţarea cu elevii. Diversificarea curriculumului prin introducerea informaţiilor digitale şi ameliorarea metodelor moderne de predare-învăţare-evaluare, va conferi inevitabil învăţământului românesc caracterul societăţii cunoaşterii în care el există. Proiectarea conţinuturilor disciplinelor şcolare, fără analiza serioasă a accesibilităţii acestora, rămâne fără efecte pozitive. Ţinând cont de schimbarea referitoare la debutul şcolarităţii la şase ani, se va deplasa accentul către activităţi concrete, utilizând foarte mult jocul, mişcarea, obiectele şi instrumentele muzicale, sau/și folosirea mijloacelor moderne de educație (PC şi software educaţional), cu toate noțiunile informaționale și de comunicare pe care le implică, dar și tehnicile multimedia.

1. Introducere

Muzica este un limbaj; ca orice limbaj, prin muzică putem comunica. Ce anume? O gamă uriașă de sentimente, emoții, idei, atitudini, multe dintre ele neavând un corespondent precis în lumea noțională, verbală. În acest proces, sunetele și ritmurile sunt doar instrumente, mijloace de comunicare. Substanța, conținutul comunicării sunt sentimentele, emoțiile, ideile, atitudinile. Iar acestea nu alcătuiesc un traseu disparat, nu sunt alăturate oricum, ci creează o anumită curbă psihologică, cu momente predictibile, dar și cu surprize de proporții. Pentru că muzica spune o poveste, nu cu cuvinte, nu cu noţiuni, ci cu emoţii zugrăvite prin sunete.” [1] .

Pe baza cercetărilor întreprinse în psiho-pedagogia muzicală, se desprind trei aptitudini necesare dezvoltării muzicale: simțul modal, capacitatea de reprezentare auditivă şi simțul ritmului muzical. Educatorul, înarmat cu cunoștințele necesare unui pedagog muzical și cu cele ale cercetărilor psihologice în domeniu, va concepe procesul de instruire pe baza unei bune cunoașteri a aptitudinilor elevului, a calității acestora, fixând strategia de lucru în conformitate cu ele. Aptitudinile muzicale se pot dezvolta prin diferite metode și procedee de lucru, care țin direct de pregătirea pedagogului. Ţinând seama de asigurarea concordanței dintre nivelul și volumul de cunoștințe și capacitatea de asimilare a elevului, este necesar să-l determinăm pe elev să fie cât mai activ, să-l înarmăm cu mijloacele necesare și procedee de muncă individuală. Sub influenţa Tehnologiilor Informatice şi de Comunicaţie (TIC), a noilor teorii psihologice ale învăţării şi a noilor paradigme educaţionale, lumea educaţiei se schimbă, iar profesorii sunt chemaţi să răspundă primii acestor schimbări. Mai mult decât oricând, este momentul pentru reconsiderarea ansamblului curricular, legitimată de practica unei educaţii de factură nouă, informatizată.

Mediile educaţionale virtuale, educaţia deschisă şi la distanţă, bibliotecile şi clasele virtuale sunt doar câteva dintre „spectacolele” ce ni se dezvăluie reunite sub titlul generic Instruirea Asistată de Calculator; astfel propun dezvoltarea unor concepte personale de introducere a calculatorului în lumea educaţiei muzicale. Desigur că PC-ul există deja în mediile educaţionale, dar consider că se impune o reorganizare şi redimensionare a cunoştinţelor în acest domeniu (al educaţiei muzicale), iar prin obiectivele unui posibil proiect în care învățarea, instruirea și dezvoltarea aptitudinilor muzicale să fie mijlocită de calculator se va propune dezvoltarea mai ales, a capacităţilor şi a competenţelor muzicale ale elevilor, prin caracterul ludic al aplicaţiilor folosite, să apropiem personalitatea în devenire a elevului de latura teoretico-practică a muzicii, astfel încât ei să asimileze involuntar competenţe de a cânta la un instrument muzical, în funcție de particularitățile psiho-fizice ale subiectului educat, precum şi date importante în ceea ce priveşte originea, cadrul istoric şi evoluţia instrumentelor şi nu în ultimul rând date şi elemente biografice despre personalităţi marcante ale istoriei muzicii, cu referire precisă la mari instrumentiști și compozitori ai Europei sau ai lumii și implicit se va avea în vedere dezvoltarea și consolidarea capacităţilor şi competenţelor de operare la PC, toate acestea reunind, în final dobândirea unor competenţe pluridisciplinare şi interdisciplinare. Societatea informaţională (SI) şi Societatea cunoaşterii (SC) sunt realităţi ale lumii în care trăim; Societatea cunoaşterii se naşte într-un mediu în care marea majoritate a membrilor ei are acces la tehnologii IT&C şi utilizează frecvent tehnologiile informaţionale.

Cu ajutorul calculatorului pot fi prezentate: informaţii; aplicaţii, exerciţii, probleme; jocuri didactice; simularea unor procese/fenomene; itemi de evaluare/autoevaluare, eficienţa instruirii asistată de calculator depinzând de: calitatea programelor; competenţele didactico-metodice şi tehnice ale cadrului didactic; competenţele tehnice ale elevilor.

2. Mijloace didactice utilizate în educaţia muzicală

Problematica mijloacelor didactice pentru domeniul educației muzicale trebuie privită din cel puțin două puncte de vedere diferite: al lucrărilor de pedagogie, considerate a fi „totalitatea materialelor, dispozitivelor și aparatelor cu ajutorul cărora se realizează transmiterea și asimilarea informației didactice, înregistrarea și evaluarea rezultatelor obținute” şi al metodicilor specifice educației muzicale. Sintagma de mijloace de învățământ în educația muzicală, trebuie extinsă; accepțiunea actuală limitându-se pentru acest domeniu la mijloacele audio-vizuale, care mai curând țin de materiale didactice. Pornind de la  definirea generală a termenului mijloace, mai exact expresia „ceea ce se face spre a ajunge la un scop”[2], personal consider că este bine de luat în seamă și modul în care calculatorul și tehnicile noi TIC, contribuie la îmbunătățirea demersului didactic muzical.

2.1. Aplicații multimedia utilizate în didactica muzicală

Multimedia este un atribut, transformat rapid în substantiv datorită frecventei sale utilizări din ultimul timp. Multimedia (multi – mai multe; media – medii, mijloace) înseamnă exact ce îi spune şi numele: capacitatea unui sistem de a comunica (prezenta) informaţia prin intermediul mai multor medii de prezentare simultan, cum ar fi: text, grafica, fotografii, animaţie, sunet, clipuri video, etc. De asemenea, multimedia implică noţiunea de interactivitate: utilizatorul nu este un simplu spectator ci poate să modifice după dorinţa şi posibilități cursul evenimentului (aplicaţiei).

La acest moment există în lume o serie de proiecte în care se încearcă aplicarea unor metode, mijloace și tehnici noi de predare–învățare–evaluare, care au la bază principii pedagogice noi și mai evoluate, apărând tot mai frecvent în discuție, conceptul de disciplină integrată (de bloc); aceste discipline au meritul de a integra informații din domenii diferite ale științelor facilitând, ulterior, studiul disciplinelor particulare; acestea sunt idei care m-au determinat la enunțarea a cel puțin trei întrebări, având în vedere subiectul lucrării: prima „Cum se va numi acea disciplină care poate integra disciplinele educației estetice, având în vedere caracterul pragmatic și specific artistic al obiectelor de învățământ prin care se realizează aceasta, în școala românească?”, a doua „Care vor fi metodele și mijloacele prin care această disciplină (integrată) își va realiza obiectivele și finalitățile?” şi a treia „Până unde și până la ce nivel de învățământ poate pătrunde această disciplină în modelarea personalității elevului, de ce nu a omului, ținând seama de toți factorii devenirii personalității umane și a interdependențelor dintre aceștia?” . Abordarea interdisciplinară nu anulează disciplinaritatea, ci îşi propune să amplifice conexiunile disciplinare, eliminând graniţele stabilite între diferitele domenii.  Deoarece întregul proces educativ este coordonat de un singur cadru didactic, la nivel preşcolar şi primar, organizarea activităţilor combinate „bi” sau „multidisciplinar” este mult mai uşor de realizat, întrucât condiţiile necesare sunt relativ identice prin organizarea exterioară, structura cunoştinţelor şi strategia didactică.

Deschiderea spre interdisciplinaritate a activităţilor muzicale este evidentă, disciplina „Muzică/Educaţie muzicală” fiind domenii ale educaţiei, în care sunt vehiculate noţiuni şi aspecte din specialităţi diferite, însumate în textele cântecelor, jocurilor şi audiţiilor. Corelarea cunoştinţelor dobândite la diverse obiecte de învăţământ, poate asigura o sistematizare a informaţiilor specifice diferitelor domenii, scopul fiind reluarea unui sistem unitar de cunoaştere. Selectarea conţinutului învăţământului este o problemă de mare responsabilitate didactică, deoarece trebuie să se opereze în aşa fel încât să se acopere în întregime volumul, structura şi natura informaţiilor recomandate în curriculum. Valorile ştiinţifice, morale, estetice şi fizice care fac obiectul informării şi formării copiilor, corespunzătoare posibilităţilor psiho-fizice, pot fi însuşite mai bine în acest context interdisciplinar. Abordarea proiectiv – interdisciplinară a educaţiei muzicale şi a modalităţilor de optimizare a demersului didactic – muzical, implică introducerea aplicațiilor multimedia și a soft-lui educațional. Educaţia muzicală contemporană se găseşte,  în ipostaza de a-şi căuta și găsi noi mijloace şi metode didactice, de a-şi îmbunătăţii mijloacele mai vechi, pentru a corespunde solicitărilor venite din exterior.

Dat fiind caracterul pragmatic al artei sunetelor, noile metode sau mijloace didactice trebuiesc alese cu mare grijă pentru a nu „deteriora” spectrul axiologic al artei muzicale şi caracterul ei. Au apărut, o serie întreagă de aplicaţii multimedia, programe educaţionale şi prezentări multimedia care dezbat subiectul educaţional muzical. Multe dintre aceste aplicaţii ajută substanţial procesul didactic dându-i o interactivitate deosebită, implicând tot mai mult elevii în procesul instructiv educativ; însă există procese didactice în cadrul orelor de educaţie muzicală, care nu pot utiliza aplicaţiile respective (exemplu: cântarea la un instrument sau cântarea vocală), dar tot aşa un soft precum „Piano Professor” sau „Teach Me Piano”, îi va face pe elevi de exemplu, să înţeleagă tehnica pianistică, urmând ca ei să exerseze individual pe instrumentul clasic. O serie întreagă de aplicaţii dezbat subiectul scrierii, transcrierii, orchestraţiei şi compoziţiei muzicale (ex.: „Cakewalk Studio”, „Finale-Coda Music”, „Sibelius”, „Harmony Assistant”, „Melody Assistant”, etc.), în acest domeniu al muzicii utilizarea calculatorului se impune, uneori algoritmii matematici sunt comuni, (informatică-muzică), multe din programele apărute pe piaţă în acest moment având la bază această legătură. Implicațiile calculatorului în lumea muzicală au făcut posibile diversificarea, amplificarea sau apariţia unor noi genuri şi stiluri muzicale, amintim muzica concretă de la începutul secolului XX şi formele incipiente ale muzicii electronice precum şi a celei asistate de calculatorul personal (PC).

2.2. Site-urile educaţionale

În cadrul noțiunii de „site educațional” încadrăm: weblog-uri, portal-uri, forum-uri chat-uri (pentru comunicarea sincronă) și site-uri web.

Un site interesant destinat educației muzicale mi s-a părut a fi http://emusictheory.com. Abundența de informații, noțiuni și concepte din și despre educația muzicală propriu-zisă și educația muzicală instrumentală face din acest site, poate cel mai complet site de gen, din cele pe care am încercat să le studiez. În urmă cu doi ani am creat un site, desigur nu la nivelul celui enunțat mai sus, dar l-am lansat cu scopul de a vedea impactul ce îl va avea acesta asupra cunoscătorilor în domeniul muzical, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru a putea fi accesat ori de câte ori este nevoie în cadrul orelor de muzică.

Pot afirma că impactul a fost unul îmbucurător; după publicarea site-ului la adresa http://www.elearning.ro , deci într-un mediu informatic, am primind îndemnuri de a continua acest proiect, în mediul muzical a fost privit cu reticență, dar nu a fost în totalitate respins. Site-ul prezintă într-o formă grafică și într-un limbaj specific informatic un proiect de lecție, date despre anumiți compozitori, audiții muzicale și teste de evaluare[5]. Acum lucrez la un nou proiect, mult mai amplu, pe care doresc să-l definitivez în anul 2011, http://www.scoalaplosca.ro/emng/ şi desigur sper să-l şi implementez cu succes la clasă.

2.3. CD/DVD-urile multimedia

Un CD multimedia reprezintă o tehnologie educaţională care sprijină studiul unei discipline şcolare, fiind un aliat al profesorului căruia îi face servicii dar îi creează obligaţia de a se perfecţiona permanent, determinându-l să-şi revizuiască spiritul care îi animă relaţia cu cei pe care îi instruieşte şi educă; în acelaşi timp, CD-ul multimedia reprezintă şi o formă de predare – învăţare – evaluare distribuită, sprijinind învăţământul la distanţă. În domeniul educației muzicale, personal sunt preocupat de editarea unor astfel de CD-uri/DVD-uri multimedia, interactive și este unul din obiectivele spre a căror finalizare tinde prezenta lucrare, spre exemplu un „Abecedar muzical interactiv” adresat elevilor claselor primare, clase cu program integrat de muzică.

Avantajele şi în acelaşi timp necesitatea apariţiei unei astfel de aplicaţii interactive constau în aceea că, mai ales în clasele I şi a II-a, copii nu sunt familiarizaţi cu deprinderile de scris şi citit, iar abordarea deprinderilor de cânt vocal – instrumental şi de teoria a muzicii, conform curriculei în vigoare a claselor cu program de muzică (la care obligatoriu sunt predate şi pianul sau vioara), complică lucrurile substanţial şi cu eforturi deosebite, atât de partea educatorului cât şi de partea educatului se ating obiectivele şi competenţele propuse sau impuse.

Desigur că, aşa cum aminteam mai înainte revizuirea şi adaptarea curriculei este absolut necesară, în acest domeniu impunându-se reforma curriculară şi adaptarea obiectivelor şi competenţelor la nevoile copiilor, respectând principiul pedagogic al accesibilităţii. 

3. Software-ul educaţional

 Prin „soft educaţional", denumim un program de calculator proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice (obiective comportamentale, conţinut specific, caracteristici ale populaţiei țintă) şi tehnice (asigurarea interacţiunii individualizate, a feedback-ului secvenţial şi a evaluării formative); în sens larg, prin soft educaţional se înţelege orice program proiectat pentru a fi utilizat în instruire/învăţare.

Software educaţional reprezintă orice produs software în orice format ce poate fi utilizat pe orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă, un experiment, o lecţie, un curs, etc., fiind o alternativă sau unica soluţie faţă de metodele educaţionale tradiţionale (tabla, creta, flipchart-ul, etc.) [6]. O clasificare, de actualitate a softurilor educaţionale [7], după funcţia pedagogică specifică pe care o pot îndeplini în cadrul unui proces de instruire:

3.1. Softuri de exersare (Drill-and-Practice)

Softurile de acest tip intervin ca un supliment al lecţiei din clasă, realizând exersarea individuală necesară însuşirii unor date, proceduri, tehnici sau formarea unor deprinderi specifice; ele îl ajută pe profesor să realizeze activităţile de exersare, permiţând fiecărui elev să lucreze în ritm propriu şi să aibă mereu aprecierea corectitudinii răspunsului dat.

3.2. Softurile educaţionale interactive

Softurile de acest tip creează un dialog (asemănător dialogului profesor-elev) între elev şi programul (mediul) respectiv. Interacţiunea poate fi controlată de computer (dialog tutorial) sau de elev (dialog de investigare).

3.3. Softuri educaţionale de simulare

Aceste softuri au la bază un „model”, care pe parcursul expunerii oferă date și impresii despre un obiect, un fenomen, din interiorul unui sistem (de obicei cel studiat), iar cu ajutorul anumitor parametri alocați modelului se pot urmări modificări le acestuia, toate acestea cu scopul de a ajunge la o finalitate cunoscută sprijinindu-ne pe obiective clare și concise. În domeniul muzical (mai bine spus, în sistemul muzical) aceste soft-uri apar  și sunt utilizate atunci când se dorește prezentarea unor fenomene, sau a unor procese mai complicate în cadrul lecțiilor de muzică.

3.4. Softuri educaţionale pentru testarea cunoştinţelor

Reprezentând poate gama cea mai variată, întrucât specificitatea lor depinde de mai mulţi factori – momentul testării, scopul testării, tipologia interacţiunii (feedback imediat sau nu) – aceste softuri apar uneori independente, alteori făcând parte integrantă dintr-un mediu de instruire complex. Evaluarea în cadrul orelor și activităților de educație muzicală uzează de principiile clasice generale ale evaluării, cele mai importante metode și procedee de evaluare, pentru educația muzicală fiind: probele scrise, probele orale și probele practice; cred că aici ar trebui să plasăm și la testele de evaluare la calculator, ca metode complementare de evaluare, dar în același timp și de completare a spectrului general al evaluării muzicale; desigur, aceste teste pot fi utilizate în anumite lecții/ activități muzicale, cu atenție sporită din partea profesorului.