Largirea orizonturilor de training la Universitatea Michigan Tech

Intr-o societate aflata in continua dezvoltare, eficienta este o conditie a majoritatii actiunilor intreprinse de oameni. La fel este si in cazul invatarii, iar Jennifer Donovan, cercetator la Universitatea Michigan din SUA, ne prezinta initiativa universitatii de a gasi solutii mai accesibile in ceea ce priveste furnizarea de programe de training.

            Un articol recent publicat de Jennifer Donovan pe site-ul universitatii Michigan Tech ne vorbeste despre noul centru pentru tehnologie si training (CTT) infiintat in cadrul acestei universitati. Un obiectiv principal al acestui centru este furnizarea de programe de training la costuri reduse, adaptate cererii aflate in crestere si bugetelor disponibile din ce in ce mai reduse. In cazul de fata training-ul online urmareste extinderea posibilitatilor programelor de asistenta tehnica in transport. Misiunea celor implicati este demna de urmat si intr-o oarecare masura inevitabila, luand in considerare dezvoltarea “industriei” training-ului, ce a adus cu sine cresterea cererii, cresterea diversitatii ofertei si a preturilor etc.

             CTT (Centrul pentru Tehnologie si Training) a devenit posibil in urma unui experiment ce a durat trei ani, in cadrul caruia au fost inlocuite salile de clasa si cartile traditionale cu webinarii, cu scopul de a reduce costurile atat pentru participanti cat si pentru trainer. Donovan evidentiaza criticile favorabile primite vizavi de rezultatele experimentului, citand-ul pe Chad Arney, administrator de sistem al serviciilor de tehnologie educationale, care afirma ca in cadrul acestui experiment au ridicat conferinta online la un alt nivel. In societatea din timpul prezent distanta nu mai este un impediment in calea comunicarii, lucru esential in functionarea profitabila a capitalismului global; tinand cont de acest fapt, articolul subliniaza importanta misiunii CCT-ului, de a reduce costurile si dificultatea realizarii conferintelor online, bun facilitator al comunicarii intre sau in cadrul organizatiilor. Rezultatele acestei initiative, idee absenta in articol, cu siguranta vor fi aplicabile in toate domeniile in care training-ul este un factor decisiv in atingerea de obiective.

              Se va depune un efort constant pentru oferirea de training online la preturi rezonabile si in timp util. Cum trainer-ul este principalul facilitator al invatarii, acesta este o persoana iar mediul online este un canal, negarea distantei prin internet va duce la o satisfacere in timp mai scurt a nevoilor de formare, facand uz si de calitatile trainer-ului, inlaturand in acelasi timp costuri de transport, subzistenta, si o resursa infinit de importanta, timp.

             Exista planuri de extindere a acestei initiative in domenii de legatura, si cu cooperarea necesara si alte domenii ar putea beneficia de avantajele oferite de ceea ce se numeste online trining. Cereri de licenta pentru utilizarea soft-urilor oferite de CTT au inceput sa apara din Brazilia, McNich afirmand ca tehnologia webinariilor le permite sa invete oamenii sa le utilizeze instrumentele indiferent unde se afla in lume. Banii folositi din vinderea liventelor vor fi investiti in continua dezvoltare a programului, ciclu avantajos atat pentru initiatorii programului cat si pentru program in sine.

              In articol, Jennifer Donovan pledeaza in general pentru importanta initiativei doar in cadrul sistemelor de transport, al domeniului principal al universitatii Michigan State. Totusi, perspectivele oferite de aceasta initiativa sunt evidente. Cu o cerere tot mai crescuta a eficientei invatarii, resursele de timp, bani si spatiu apar ca obstacole in calea furnizarii acesteia. Deasemenea, pe langa trainer (furnizor) si participanti (beneficiari) ca actori principali ai training-ului, tehnologia a inceput sa joace un rol tot mai important in domeniul facilitarii invatarii. Trebuie deci exploatate initiativele de genul celei avute de universitatea din Michigan, astfel invat avantajele sa fie folosite pentru un “bine comun”, si nu doar pentru un domeniu.

              De la Jennifer Donovan pana la Michigan Tech, intentia generala este cel mult bilaterala, axata pe domeniul transporturilor si pe cele complementare acestuia, pe cand o viziune multilaterala ar putea creea beneficii pentru multa lume. De exemplu, invatarea va deveni mai eficienta daca participantul va fi mai motivat, iar posibilitatea unei economii de timp si de bani rezultata din instruirea virtuala pare un factor motivant destul de solid, valabil in orice domeniu.

              In orice caz, initiativa poate fi urmata de oricine, pot fi propuse colaborari, se poate realiza proges, atata timp cat vor exista persoane dispuse sa isi concentreze eforturile in acest sens. Cei de la Michigan State probabil ar fi dispusi la o externalizare extinsa a serviciilor lor, mai ales ca acest lucru va fi profitabil pentru ei cat si pentru eventualii colaboratori, in timp.  Resursele investite se vor intoarce in organizatii cu mult peste valoarea in momentul investitiei lor, prin viitoarele economii.

              Trecerea la instruirea in mediul online va duce la o reorganizare a structurii organizatiilor, de la resurse umane la marketing, lucru care va necesita un efort destul de mare, dar care ar putea revolutiona felul in care invatam, muncim, perspectivele fiind nelimitate.

              Cu toata aceasta “tehnologizare”, avantajele rezultate nu neaga totusi importanta si eficienta unui training in care participanii si trainer-ul se afla in aceeasi sala. Un astfel de training poate constitui o experienta de viata mai intensa decat invatarea online. Chiar si invatarea poate fi mai eficienta atunci cand este insotita de emotiile si sentimentele simtite in prezenta oamenilor. Deasemenea un training “normal” poate fi mai placut, prin diversitatea metodelor interactive aplicate, jocurilor, prezentei, charismei, stilului trainer-ului; in mediul online toate aceste caracteristici naturale, specifice omului, pot fi distorsionate sau total absente. Aceste nou mod de a invata (deoarece training-ul doreste sa invete oamenii), pe cat este de eficient pe atat este de nenatural pentru om ca specie, prin noutatea lui. Deasemenea, progresul in acest domeniu fiind foarte rapid, este destul de probabil ca multi sa ramana in urma. O solutie prematura poate – intrucat nu exista o problema in acest sens – dar nu de negat ar putea fi un echilibru. De exemplu in domeniile tehnice, cum ar putea fi cazul la Michigan State, prezenta formatorului nu ar facilita intr-o prea mare masura invatarea, fiind vorba de multa informatie. In vanzari de exemplu, se pune mult accent pe interrelationare, pe joc etc, deci prezenta unui trainer ar fi esentiala.

               Ca o concluzie, initiativa celor de la Michigan Tech este de viitor, si Jennifer Donovan a subliniat in articol principalele avantaje ale instruirii online. Ar fi putut face referire la orizonturile pe care CTT-ul le deschide, dar si asa acestea se deduc destul de usor din succesul pe care implementarea programului l-a avut in cadrul universitatii Michigan State. Articolul sustine posibilitatile programului, nu si limitele acestuia, dar aflandu-se inca la inceput poate e prea devreme ca acestea sa fie cautate. Se poate spune ca articolul si-a atins obiectvul, si anume de a evidentia rezultatele favorabile ale celor ce si-au concentrat efortul pentru realizarea acestui proiect.

      Referinta bibliografica:
http://www.mtu.edu/news/stories/2010/february/story22804.html