Interviu acordat de prof.univ.dr. Tony Bates, cercetator în cadrul E-Learning University of Catalonia Barcelona, Spania şi Preşedinte al CEO of Tony Bates Associates Ltd Canada.

Şcoala 2.0 nu este un manifest pentru folosirea generală a Web 2.0, precum şi pentru diminuarea rolului cadrelor didactice, ci reprezintă viziunea unei comunităţi de învăţare, acolo unde are un sens să se recurga la noile media. Mai ales, este un bun al comunităţii, dar şi al dezvoltarii individuale redescoperita pentru sine.

Experiment didactic in Marea Britanie: intr-o scoala primara, elevii studiaza cu computere, camere digitale si iPoduri.

Informaţia şi cunoaşterea sunt resursele principale în economia electronică. Nucleul acesteia sunt tehnologiile informaţionale şi comunicaţionale avansate (TIC), iar motorul ei este Internet-ul. De aceea se spune că economia reţelelor electronice este o economie a tuturor tipurilor de afaceri construite în jurul Internetului. Internetul are un rol cheie în furnizarea de informaţii privind disponibilitatea de produse şi servicii şi preţurile acestora în toată economia. Noile tehnologii Internet contribuie direct la expansiunea comerţului electronic, a noilor modele de afaceri şi e-business, şi la dematerializarea produselor şi serviciilor. Internetul este o piaţă de cucerit de către întreprinderi, o posibilitate pentru noi oportunităţi, inclusiv prin diversificarea serviciilor oferite şi promovarea de servicii noi, personalizate şi atractive, pe care tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii le fac posibile, ceea ce stimulează concurenţa şi competitivitatea prin apariţia de noi actori pe pieţele tradiţionale. Internetul schimbă semnificaţia distanţei şi timpului.

Educaţia în secolul XXI nu poate fi concepută fără mobilitatea datorată tehnicii informaţionale şi în general a progresului tehnologic înregistrat în acest secol. Educaţia prin Internet reprezintă un nou tip de predare-învăţare la distanţă, care se amplifică pe zi ce trece datorită evoluţiei spaţiului virtual. Astăzi, informaţia este una dintre cele mai importante resurse a economiilor avansate şi astfel calculatorul devine un instrument indispensabil oricărui cetăţean al societăţii informaţionale în care trăim. Astăzi este necesar ca toţi elevii să aibă acces la Internet şi se impune necesitatea integrării instrumentelor TIC în curricula şcolară în scopul sporirii şanselor de angajare ale tinerilor şi pregătirii acestora pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi (life long learning).

La o analiză sumară a domeniului elearning în România, observăm că reformele sunt ţinute în loc de întârzierile datorate incompetenţei şi imposturii persoanelor care ar trebui să-şi asume progresul şi schimbarea în educaţie. Strategia nu există, legislaţia este deficitară, atitudinea este inadecvată. De câţiva ani, cu fiecare ministru care trece, scad şi speranţele noastre că vom mai putea recupera decalajul dintre noi şi celelalte state membre.