Dimensiunea de gen la copiii prescolari

Dimensiunea de gen -importanta si necesitatea acesteia in gradinita de copii. Primii „mediatori culturali”, care creează o prăpastie între feminin şi masculin, sunt părinţii (persoanele cu care copiii intră în contact) apoi urmeaza grădinita, şcoala…În acest material voi prezenta cateva aspecte privind dimensiunea de gen. 

            DIMENSIUNE DE GEN  LA GRĂDINIŢĂ

 MOTTO:
             ,, Eu sunt copilul
                Educă-mă, te rog, ca să pot fi
                O binecuvântare pentru lume”   ( Mamie Gene)

În vederea unei activităţi instructiv-educative eficiente este necesară nu doar cunoaşterea fiecărui copil în parte, ci şi a relaţiilor dintre copiii din aceeaşi grupă, a modului cum interacţionează spontan, a atracţiilor sau respingerilor ce se manifestă de la o etapă la alta. Socializarea treptată a copilului se realizează sub impactul imitaţiei, al jocului de rol, dar şi prin participarea la programul zilnic (autoservire, activităţi comune, activităţi pe arii de stimulare, servirea mesei, jocul şi plimbarea în aer liber ş.a.m.d.)

Relaţiile dintre copii nu sunt totdeauna favorabile, pozitive, ci pot lua aspecte negative, degenerând în conflicte: loviri,ceartă pentru jucării sau roluri în joc, ş,a.m.d. 

Educatoarea are menirea de a încuraja şi cultiva relaţiile de prietenie, de a crea un climat afectiv stimulativ şi plăcut şi de a descuraja, a îngrădi şi elimina comportamente agresive, conflictuale, negative. Relaţiile sănătoase se cer cultivate, educate, normate, încurajate permanent în vederea socializării copiilor din grupă, dar şi pentru a închega un colectiv în care fiecare să se simtă valorizat, respectat , apreciat şi încurajat.

  La grădiniţă am în vedere realizarea unui echilibru între activităţile statice şi cele dinamice din grădiniţă, pentru a permite o stimulare şi o dezvoltare cerebrală optimă atât a fetelor cât şi a băieţilor şi nu trebuie să uit nicio clipă că sunt copii şi toţi învaţă să se descurce jucându-se.  Test sociometric  de personalitate la preşcolari fete şi băieţi  4-5 ani grupa mijlocie.

1.       Numeşte doi colegi din  grupă  care sunt cei mai buni  prietenii ai tăi. Motivează alegerile de ce, cum e fiecare  ?

2.       Numeşte doi colegi din grupă de care te simţi cel mai îndepărtat. Motivează alegerile, de ce, cum sunt ei ?.

3.      Care, doi colegi ar putea reprezenta grupa la un concurs . De ce, cum sunt ei?

4.       Alege doi colegi din grupă, cu care să faci o echipă pentru a lucra împreună la un joc de  construcţie. Motivează de ce ?

5.       Alege doi copii cu care nu vrei sa faci o echipă. Motivează de ce?

Teme vizate

·        Întrebarea 1 si 2 ; prietenia

·        Întrebarea : 3 prestigiul personalităţii

·        Întrebarea;  4  atitudine faţă de munca tradiţională  construcţii

·        Întrebarea;  5 munca in echipă

Am aplicat acest test sociometric la un grup de 10 fete şi 10 băieţi din grupa pe care o conduc în prezent.

·        Copii frecventează grădiniţa de la vârsta de trei ani. Consider că în acest timp au reuşit să lege prietenii, au reuşit să diferenţieze cât de cât  frumosul de urât, binele de rău, adevărul de minciună,  în cadrul întregului de desfăşurare a procesului instructiv din grădiniţă.

·        Privind dimensiunea de gen în educaţie. pe care recunosc că nu prea am dezbătut –o, pot afirma că am tratat diferenţiat copiii, deoarece fiecare este unic, şi ca atare în grupul educaţional există o diversitate de copii, o diversitate de personalităţi fizice, psihice şi emoţionale.

·        Tratarea diferenţiată înseamnă respectul individului în procesul de predare-învăţare.

·        În contextul educaţiei preşcolare  nu toţi copiii pot să urmeze aceeaşi rută în învăţare,  cu aceeaşi viteză de asimilare a cunoştinţelor, dimpotrivă , evoluţia psihologică presupune, de fiecare dată un itinerar personal, ceea ce duce în mod constant la diferenţe între comportamentul, stilul de învăţare, interesele şi preocupările fetelor şi cele ale băieţilor.

 Această abordare educaţională promovează dezvoltarea potenţialului individual real al fetelor şi băieţilor, nelimitat de norme şi valori sociale care prescriu comportamente stereotipe de gen.

 

 

Am încurajat fetele să utilizeze jocuri şi jucării considerate în mod tradiţional ca fiind destinate băieţilor (construcţii, modelaje, asamblări etc, ) stimulându-le implicarea, creând o poveste în jurul acestor construcţii:, ex “acest castel este al tău, tu eşti o prinţesă care vrei să arate mai frumos decât l-a construit colegul tău. Ajută-l şi lucraţi împreună la el.”  Sau “ Bogdan  nu se simte bine şi nu poate repara singur maşina, vrei să-l ajuţi tu Bianca!” Sau “voi doi, Beatrice şi Terry vreţi să participaţi la un concurs, aşa că trebuie să repetaţi împreună cântecul!”

Utilizarea spaţiului şi a mişcării alt obiectiv important de care ţin cont în identificarea stereotipurilor de gen. Băieţii atunci când învaţă , utilizează mai mult spaţiu fizic, în comparaţie cu fetele. Fetele nu resimt , în general necesitatea de a se mişca atunci când învaţă.  

  1.  Avantajele învăţării în grup alt aspect important : fetelor le este mai uşor să realizeze sarcini de învăţare în grup şi să beneficieze de pe urma acesteia. Performanţa în grup depinde de poziţia lor în ierarhia grupului de învăţare. Statusul este un indicator al nivelului de stres. Ce învaţă  copilul din prietenia cu un alt copil?
                   •Relaţia de egalitate si cooperarea
                   •Toleranta
                   •Răbdarea
                   •Empatizarea cu celălalt
                   •Încrederea în sine şi în altul
                   •Deprinderile sociale fundamentale
                   • Diferenţierea sa de alţii

  Încet, încet, mama sau tata pot trece copilul către educatoare, intrând într-un joc al “complicităţii”: să – l orienteze pe copil :”hai, du-te de arată-i şi doamnei ce frumos şti să dansezi!”. Copilul va căpăta încredere în educatoare, doar are girul părinţilor! Copilul învaţă să se joace cu un adult, apoi alături de alt copil (în paralel) dar cu jucării diferite şi abia în final împreună cu alt copil cu aceeaşi jucărie. Mai târziu, spre 4-5 ani, copilul întra în jocuri de imaginaţie (jocuri de rol: “de-a mama şi de-a tata”). Până atunci,  va fi speriat de ideea de a împărţi cu altcineva jucăria. Se poate vorbi de un început de formare a stereotipurilor de gen chiar în perioada preşcolară (începând cu vârsta de 3 ani), când are loc o intensă dezvoltare psihică a copilului. Comportamentul acestuia se va nuanţa în funcţie de cerinţele diferite la care este supus în mediul familial, la grădiniţă şi în mediul social (pe stradă, în mijloacele de transport, în magazine etc.)