Computerul si afectivitatea. Amici sau inamici?

Dezvoltarea copiilor are loc în contextul relațiilor interpersonale și al socializării emoțiilor ce însoțesc/susțin aceste relații. Reţelele sociale sunt structuri relaționale dinamice care pot aduce un profit real, în termen de interacţiuni sociale, în special cele de tip profesional. Adolescenții sunt interesaţi cu precădere de reţelele sociale (Facebook, MySpace, Youtube), fără a fi necesare competențe digitale avansate. Familia nu va elimina total aceste practici de relaționare, ci va oferi copiilor sprijin în securizarea acestora. În relaționare, comunicarea scrisă cu ajutorul computerului a dus la apariția și dezvoltarea limbajului iconic. Aceasta pentru a depăşi limitele textului scris și pentru a transmite cât mai fidel conţinutul sentimentelor. Folosirea limbajului din chat room, de exemplu, schimbă ideea de comunicare non-verbală: s-a inventat un sistem de simboluri (elemente grafice introduse din tastatură) ce pot exprima stări sufleteşti: bucuria, mirarea, furia, tristeţea, frica, dezgustul etc.. Specialiștii consideră că Internetul face ca relațiile sociale puternice să fie înlocuite cu cele slabe. Legăturile puternice sunt selective, presupun căutarea proximității fizice, oferă confort și securitate, ca rezultat al proximității și produc frustrare la separare. Legăturile slabe sunt sporadice, neregulate, fără un scop durabil. Conform rezultatelor unui studiu realizat de Katy şi Aspden în 1997, numai 22 % dintre persoanele care utilizau internetul (pe o perioadă consistentă de 2 ani) au declarat că şi-au făcut un prieten on-line. Şi aşa, procentul rămâne îndoielnic, procentul real este posibil să fie mult mai scăzut. Asociaţia Americană de Psihologie prezintă rezultatele unui studiu realizat în 1998 de o echipă de cercetători coordonată de Robert Kraut pe durata a 3 ani. Kraut şi colaboratorii consideră că relaţiile virtuale nu pot fi relaţii puternice, întrucât nu se consumă în context real, nu presupun contact fizic şi nu pot oferi un sprijin tangibil. De asemenea, nu oferă oportunităţi de activităţi sociale. Alte constatări rezidă în faptul că: s-a redus numărul de relaţii cu prietenii şi familia; au existat situații frecvente de instalare a stressului prin inexistenţa sprijinului concret. Totuși, credem că aceste efecte sunt corelate cu timpul petrecut în mediul virtual.
Cunoscându-vă copilul, reflectați asupra următorului fapt: cât timp poate petrece copilul dumneavoastră pe internet, astfel încât să nu existe o schimbare notabilă a comportamentului acestuia? Pentru mai puţin de 11 ore, spun cercetătorii, raporturile interpersonale rămân neschimbate. Peste 11 ore, se poate instala fenomenul dependenței și consecințele nefaste. Se știe, lumea virtuală atenuează sentimentul realității. Încercăm să conturăm un profil al copilului dependent: timid în relațiile cu ceilalți, rareori agresiv (retragere din fața agresiunii celorlalți), comportament antisocial scăzut, nonasertiv, solitar, evită interacțiunile în pereche.