Cartea audio

Materialul de faţă se adresează explicit mediului sonor/ acustic şi nivelului personal de evoluţie lingvistică a elevilor, pentru a le putea fi solicitate urechea şi ascultarea atentă, adică audiţia sau audierea unui text. Contribuţia este în toate părţile sale componente un impuls pentru orice instituţie care doreşte să practice cu succes instruirea auditivă a elevilor săi.

 

Un termen pe care doresc să-l amintesc neapărat în această prezentare este Podcast. Podcasturile sunt emisiuni de radio sau simple înregistrări, care pot fi ascultate pe sau descărcate de pe internet şi a căror particularitate constă în faptul că nu trebuie urmărite la o anumită oră, ci pot fi ascultate oricând şi aproape oriunde. Astfel, podcasturile pot fi descărcate pe aparate mp3 şi ascultate la nevoie, ceea ce face ca procesul de predare- învăţare să nu mai fie neapărat legat de sala de clasă, ci se poate desfăşura în orice locaţie. Prin cercetare/ căutare, producerea şi publicare de podcast elevilor li se acordă şansa de a-şi însuşi atât cunoştinţe specifice domeniului de căutare, cât şi cunoştinţe procedurale.

 

O dificultate în transformarea unui text literar într-o adaptare sau un scenariu este întotdeauna limita de timp. O carte audio sau o piesă radiofonică nu durează mai mult de 60 de minute. Deci este obligatoriu ca textul original să fie prescurtat. Această scurtare este însă importantă şi dintr-un alt motiv. Prin rezumări inspirate o poveste devine mai alertă şi prin aceasta mai vioaie şi mai palpitantă. Autorii scenariului trebuie deci să cântărească foarte atent fragmentele textului original pe care doresc să le prescurteze, pentru că este la fel de important ca sensul sau conţinutul poveştii să nu fie modificat.

Prin elaborarea unor piese de teatru radiofonic copiii învaţă nu doar cum să scrie propria adaptare sonoră sau radiofonică, dar şi cum poate fi transpusă aceasta. Chiar şi proiectarea unui scenariu presupune desluşirea materiei prime. Copiii îşi vor măsura puterile şi îşi vor recunoaşte scăderile, iar pe de altă parte trebuie să îşi asume răspunderea pentru rezultatele muncii lor. Chiar şi pentru stabilirea sunetelor, zgomotelor de fond şi a muzicii de atmosferă este nevoie de îndemânare! Copiii învaţă să-şi aleagă textul potrivit, să-l transforme, să realizeze o caracterizare sau mai multe, pentru a putea intra în pielea personajului. Toate acestea provoacă şi stimulează creativitatea copiilor. Cu elevii mai mari, din clasele de gimnaziu sau chiar liceu, pot fi alese texte mai ample care pot fi complet rescrise, transformate şi îmbogăţite cu multe dialoguri.

 

Producţia audio oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţe-cheie, precum capacitatea de comunicare, responsabilitatea, munca în echipă, aplicarea tehnicilor şi strategiilor de învăţare şi învăţarea independentă.

 

Odată cu elaborarea scenariilor şi cu transpunerea lor, copiii au fost puşi în situaţia de a se confrunta cu un text. Aceasta înseamnă că au parcurs etapele receptării unui text scris, de la analiză la prelucrare, adică au parcurs procesul interpretării. Elevii care vor recepta în viitor cartea audio înainte de textul scris au acces la acelaşi conţinut prin intermediul comprehensiunii auditive şi pot compara ulterior textul audiat cu cel scris. Acesta este un avantaj de care aş vrea să beneficieze şi viitorii mei elevi într-o măsură cât mai mare.