Calculatorul şi teoria inteligenţelor multiple

Teoria inteligenţelor multiple oferă fundament teoretic pentru aplicarea unui învăţământ diferenţiat, particularizat la stilurile de învăţare ale elevului. Potrivit teoriei inteligenţelor multiple, fiecare persoană are un tip de inteligenţă dominantă, care-i formează stilul de învăţare. Pentru dezvoltarea echilibrată a personalităţii este nevoie însă deopotrivă de dezvoltarea celorlalte tipuri de inteligenţe. Folosirea calculatorului în activitatea de instruire creează o gamă largă de oportunităţi de învăţare, contribuind la o dezvoltare armonioasă prin întărirea inteligenţei dominante şi prin stimularea inteligenţelor nedominante.

În Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, se prevede că "educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane". Pentru realizarea acestui deziderat, şcoala trebuie să plece de la premisa că, în condiţiile creşterii exponenţiale a informaţiilor, a urmări exclusiv transmiterea de informaţii nu e doar ineficient, ci şi periculos. Cadrele didactice trebuie să dispună de strategii şi mijloace care să le formeze elevilor priceperi, deprinderi, abilităţi, competenţe. Şcoala trebuie să-l înveţe pe elev cum să înveţe.

În cadrul parcursului şcolar, elevii trebuie să aibă la dispoziţie o gamă variată de oportunităţi de învăţare, astfel încât fiecare să o poată alege pe cea mai potrivită şi care îi asigură o învăţare eficientă. Prin faptul că activitatea de instruire este susţinută pe multiple planuri prin utilizarea calculatorului, folosirea acestuia poate contribui nu doar la o activitate de învăţare mai uşoară, ci şi la dezvoltarea armonioasă a personalităţii.

Afirmaţia de mai sus îşi găseşte susţinerea în teoria inteligenţelor multiple (Howard Gardner) care fundamentează practica unui învăţământ diferenţiat care să ţină cont de particularităţile de învăţare, de inteligenţa dominantă (spaţială/ vizuală, logico-matematică, kinestezică/ corporală, lingvistică/ verbală, muzicală/ ritmică, interpersonală, intrapersonală, naturalistă) care determină formarea unui anume stil de învăţare.

Făcând apel la multiple canale de comunicare, calculatorul îi oferă elevului posibilitatea de a percepe, de a-şi organiza şi de a-şi reprezenta materialul informativ în funcţie de inteligenţa sa dominantă, particularizând astfel actul de învăţare. Calculatorul nu trebuie să rămână la statutul de mijloc didactic performant, ci este nevoie de valorificarea lui prin producerea şi aplicarea de software care să contribuie la amplificarea performanţelor în învăţare prin apelul la tipul dominant de inteligenţă, dar şi la dezvoltarea celorlalte tipuri de inteligenţă care să-i asigure elevului formarea armonioasă a personalităţii.

Calculatorul contribuie la construirea unei cunoaşteri multiple, în sistem complex. Elevii având ca dominantă inteligenţa spaţial-vizuală vor beneficia de avantaje cum ar fi imaginile, graficele şi diversele scheme sau diagrame pe care le poate oferi calculatorul. Ei vor reţine astfel mult mai uşor informaţiile datorită capacităţii de a percepe cu acuitate lumea vizuală. De asemenea, un real sprijin îl constituie calculatorul pentru persoanele cu un nivel scăzut al acestui tip de inteligenţă, în special în ceea ce priveşte înţelegerea relaţiilor din spaţiu. Fără reprezentările tridimensionale ale unor obiecte, multor elevi cu alt tip dominant de inteligenţă le va fi foarte greu să înţeleagă nuanţat concepte din diverse discipline.

De asemenea, numărul mare de nuanţe cromatice, asocierile care se pot stabili între noţiuni şi diverse culori pot contribui, pentru unii elevi, la o memorare mai uşoară, iar pentru alţii la dezvoltarea inteligenţei spaţiale. Elevii cu dominantă auditivă  sau, în termenii lui Howard Gardner, inteligenţa muzical-ritmică beneficiază mult de pe urma efectelor sonore pe care le poate oferi calculatorul. Elevul care are ca dominantă inteligenţa kinestezică, fiind pus în situaţia de a efectua manual diverse operaţii sau de a învăţa după  prezentări animate, îşi va fixa mult mai uşor informaţiile.  Ceilalţi, cu alte stiluri de învăţare, datorate altor inteligenţe dominante, vor fi puşi şi ei să efectueze diverse operaţii care le vor dezvolta gândirea în mişcare şi coordonarea mâinilor în manipularea obiectelor.

Inteligent concepute, lecţiile pe calculator îl pot pune pe elev în situaţia de a efectua analize ale cauzelor şi efectelor, de a realiza combinări şi recombinări ,clasificări pe diverse criterii, contribuind astfel la dezvoltarea inteligenţei logico-matematice. În măsura în care individul este pus să verbalizeze, să citească  sau să scrie text pe ecran, dar mai ales să transpună în limbaj verbal observaţiile obţinute prin intermediul altor coduri, calculatorul este un mijloc de dezvoltare şi a inteligenţei verbale, atât de mult cultivată în sistemul clasic de instruire.

Rolul calculatorului în dezvoltarea inteligenţelor comportă interpretări controversate şi nuanţate. În concluzie, se poate afirma că noile tehnologii oferă celor mai mulţi elevi şansa de a-şi folosi tipul preferat de inteligenţă pentru a învăţa cel mai confortabil, pentru accelerarea progresului în învăţare, dar şi şansa de a-şi consolida tipurile de inteligenţă mai puţin dezvoltate, dar de care, cu siguranţă, vor avea nevoie în viaţă.