Elearning.Romania nr. 79

Apariţie:29.10.2011

Elearning.Romania este o publicaţie a Institutului pentru Educaţie.

1. Provocări pedagogice în proiectarea programelor de elearning

   Publicat în 1 octombrie 2011
   

   Olimpius Istrate

   Olimpius Istrate coordonează activitatea de cercetare a fundaţiei Institutul pentru Educaţie. În paralel, susţine cursuri şi seminarii de Pedagogie şi Instruire Asistată de Calculator la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.

   Parcursul de dezvoltare a domeniului instruirii asistate de calculator are diverse forme şi abordări, multe dintre ele marcând cunoaşterea comună ca bune practici, fiind preluate, multiplicate şi, în acelaşi timp, generând noi repere teoretice. Istoria relativ scurtă a educaţiei “virtuale” are deja semnificative acumulări proprii. Totuşi, o serie de probleme rămân pe agenda preocupărilor curente atât teoretice, cât şi practice, în special în zona proiectării programelor de elearning, trasând orizonturile care trebuie cucerite. Articolul încearcă să releve unele provocări cu care se confruntă practicienii educaţiei în activităţile de proiectare şi de ameliorare a programelor de elearning.

   Evoluţia practicilor de elearning în ultimii ani este asociată cu o creştere extraordinară în complexitate. Prin asocierea conceptului cu toate situaţiile şi contextele de natură educaţională în care utilizează noile tehnologii cu scopul îmbunătăţirii sau complementarizării procesului, componentelor, etapelor, se obţine un evantai extins de activităţi şi produse care stau sub semnul inovării în educaţie în ultimii douăzeci de ani.
   De aceea, nevoia de clarificare epistemologică presupune în primul rând determinarea cu acurateţe a tipului de intervenţie, a nivelului la care se implementează, a categoriilor de beneficiari, a tipurilor de rezultate aşteptate, a orizontului de timp în care fiecare categorie de efecte este probabil să se producă şi a altor asemenea determinări cantitative şi calitative în proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea programelor de elearning.

   La cererea Federaţiei Americane a Profesorilor şi Asociaţiei Naţionale pentru Educaţie, Institutul pentru Politici Educaţionale din Statele Unite a iniţiat o cercetare privind eficacitatea programelor de elearning, care s-a dorit a fi o analiză a „ceea ce ne spun cercetările în domeniu şi ceea ce nu ne spun”. Raportul sugerează că multe dintre întrebările esenţiale despre modul în care se realizează predarea, învăţarea şi evaluarea asistate de calculator nu primesc răspuns. Este oare mai potrivită educaţia cu ajutorul noile tehnologii pentru anumite discipline de studiu decât pentru altele? Este mai potrivită pentru anumiţi elevi sau studenţi? Sunt bibliotecile şi sursele de informare pe Internet suficiente? Ce elemente sunt necesare pentru ca un elev să parcurgă cu succes un program de educaţie asistată de calculator şi cum pot fi evaluate acestea? Prin ce diferă evaluarea unui program de elearning de evaluarea unui program educaţional tradiţional? Ce poate afecta calitatea instruirii asistate de calculator?

   În contextul dezvoltării teoretice şi practice a domeniului evaluării de programe şi proiecte, al multiplicării modelelor de evaluare, al extinderii interesului diferiţilor specialişti din variate domenii pentru a realiza evaluări, s-a conturat, în mod firesc, preocuparea pentru calitate: Ce înseamnă o bună evaluare? Cum se poate asigura calitatea evaluării? Ce repere trebuie să ghideze proiectarea unei evaluări? În prelungirea acestor preocupări din domeniul evaluării de programe, demersurile de investigare a valorii şi meritelor programelor de elearning ar trebui să se orienteze după o serie de principii sau cerinţe specifice, grefate pe o concepţie unitară asupra reperelor epistemologice care constituie miezul domeniului instruirii asistate de calculator.

   Un model util atât pentru evaluare cât şi pentru prima fază a proiectării – analiza în vederea stabilirii necesităţilor pentru dezvoltare şi implementare – are forma unei grile de întrebări, dezvoltată pe dimensiunile pedagogică, tehnică, organizaţională şi socio-culturală, care vizează aspecte precum dezvoltarea programului de elearning, suportul, integrarea, asigurarea calităţii, standardele şi instrumentele tehnologice, funcţionalitatea, utilizatorii, structura, contextul cultural (apud Conole&Oliver 2007, pp 16-20). Temele şi întrebările pentru analiză selectate în continuare privesc doar dimensiunea pedagogică:

   Înţelegerea procesului învăţării
   Care sunt teoriile pedagogice eficiente pentru utilizarea tehnologiilor în învăţare?
   Utilizarea TIC are ca rezultat noi teorii şi practici pedagogice?
   Care sunt experienţele celor care învaţă în utilizarea tehnologiilor, ce tehnologii folosesc şi în ce scop?
   Ce tipuri de abordări permit diferite tipuri de tehnologii?
   Ce forme de activităţi în colaborare apar şi cum pot fi susţinute?
   Formele actuale de predare şi evaluare se pretează unui context de elearning?
   Cum pot practicile curente de evaluare să permită elevilor sau studenţilor să arate ce au învăţat şi care este rolul evaluării cu ajutorul noilor tehnologii?

   Dezvoltare
   Care sunt problemele de proiectare şi dezvoltare asociate cu producerea materialelor de studiu pentru elearning?
   Cât timp este necesar echipei de dezvoltare şi practicienilor pentru dezvoltarea de cursuri?
   Ce modele pedagogice utilizează echipa de dezvoltare de cursuri, cât de explicite sunt acestea şi cât de eficient se pot aplica în practică?
   În ce mod sunt proiectate cursurile astfel încât să vizeze stiluri diverse de învăţare şi diferite niveluri cognitive?

   Livrare şi integrare
   Care sunt cele mai bune metode de integrare a TIC în contextul larg al predării-învăţării?
   Există modele pedagogice care fundamentează diferite platforme de elearning? Cum influenţează acestea modul în care pot fi folosite sistemele de elearning?
   Cum pot fi folosite instrumentele disponibile în cadrul platformelor de elearning pentru a susţine învăţarea?
   Care sunt părerile studenţilor despre diferite sisteme de elearning?
   Care sunt părerile studenţilor în privinţa utilităţii resurselor elearning?
   Cât de mult utilizează studenţii resurse suplimentare şi Internet-ul?
   Care sunt experienţele studenţilor în ce priveşte cursurile online?
   Care aspecte ale platformelor de elearning utilizează studenţii şi în ce scop?
   Ce mecanisme de comunicare sunt folosite în cadrul cursurilor şi în ce scop?
   Ce tipuri şi niveluri de interacţiune (administrativă, socială, pentru rezolvarea sarcinilor de lucru) sunt disponibile pentru studenţi şi între studenţi şi tutori?

   Suport
   Ce modalităţi eficiente pot fi folosite pentru a susţine utilizarea efectivă de către profesori a noilor tehnologii în predare?
   Care este nivelul minim de competenţă al echipei şi ce mecanisme de dezvoltare profesională există?
   Ce nivel minim de competenţă trebuie să aibă studenţii şi ce mecanisme de suport le sunt necesare?
   Ce mecanisme de suport sunt stabilite pentru a susţine dezvoltarea şi livrarea cursurilor la distanţă şi cât de eficiente sunt acestea?
   Cum primesc studenţii feedback asupra progresului în învăţare?
   Ce nivel de expertiză în elearning au tutorii?
   Ce sprijin primesc tutorii în activitatea de dezvoltare de cursuri?
   Ce suport online este disponibil pentru studenţi?

   Evaluare şi asigurarea calităţii
   Ce metode sunt folosite pentru a evalua cursurile în sistem elearning?
   Ce proceduri de asigurare a calităţii sunt necesare pentru cursurile online?

   Această grilă cu întrebări de evaluare nu este nici pe departe exhaustivă şi demonstrează pe de o parte extensia domeniului elearning, iar pe de altă parte complexitatea proiectării unui demers de formare cu determinări multiple, situat la intersecţia dintre teoria pedagogică şi problematica suportului tehnologic în continuă evoluţie. Evident, un program de elearning va fi proiectat într-un anumit context instituţional şi pentru a veni în întâmpinarea unor nevoi particulare. De aceea, răspunsurile la unele întrebări nu pot fi universal valabile, ci capătă nuanţe specifice în funcţie de viziunea echipei de proiect şi a managementului instituţiei.
   Într-un raport de meta-evaluare publicat în 2009 de Comisia Europeană şi OECD, autorii remarcă: „Există prea puţine studii asupra interacţiunilor complexe dintre variatele tipuri de programe care vizează implementarea TIC şi efectele altor factori cum ar fi diverse intervenţii educaţionale, statutul socioeconomic şi alocările bugetare. Se pare că avem în primul rând nevoie de instrumente care să permită evaluarea şi monitorizarea nivelului de utilizare şi schimbărilor corespunzătoare. În al doilea rând, trebuie să identificăm, într-o manieră sistematică, variatele surse şi discrepanţe [în ce priveşte rezultatele evaluărilor, n.n.], pentru a determina informaţiile disponibile şi pe cele dezirabile.” (Scheuermann şi Pedró, 2009: 70)
   Demersul cercetării asupra instruirii asistate de calculator este departe de a fi clarificat problemele conturate de această formă de predare-învăţare-evaluare mereu în expansiune. În orice caz, în ultimele două decade, noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării au sprijinit instituţiile educaţionale în centrarea pe scopul esenţial al instruirii şi pe aspectele pedagogice. Practica educaţională indică o creştere a motivaţiei învăţării în condiţiile utilizării noilor tehnologii, precum şi o cerere masivă de educaţie asistată de calculator, grefată pe o nevoie tot mai mare de a ţine pasul cu schimbările rapide la nivelul profilului de competenţe cerute de piaţa muncii. În acest context, este nevoie de o fundamentare teoretică solidă pentru ameliorarea programelor de elearning în derulare şi pentru elaborarea altora, în întâmpinarea noilor provocări ale societăţii bazate pe cunoaştere şi ale practicii didactice contemporane. Ancorarea în repere teoretice este posibilă doar în urma unor evaluări temeinice a iniţiativelor existente şi a corelării cu teoriile pedagogice pentru o construcţie unitară.

   Referinţe bibliografice:

   ***  The use of ICT to support innovation and lifelong learning for all – A report on progress. Commission Staff Working Document, Commission of the European Communities, Brussels, 2008, Online: www.europa.eu/raport/press/
   ***  Intel Corp. Positive benefits of eLearning. White Paper. Intel World Ahead Program: Education, 2009.
   Conole, G. & M. Oliver (ed.). Contemporary perspectives in E-learning research. London: Routledge, 2007.
   European Commission, Directorate-General for Education and Culture. Basic Indicators on the Incorporation of ICT into European Education Systems. Facts and figures. 2000/01 Annual Report.
   Institute for Higher Education Policy. What’s the Difference? A Review of Contemporary Research on the Effectiveness of Distance Learning in Higher Education. 1999. [online] http://www.ihep.com.
   International Communication Union. Measuring Information Society 2010. Geneva: ITU-D, 2010.
   Istrate, Olimpius. Educaţia la distanţă. Proiectarea materialelor. Botoşani: Agata, 2000.
   Kozma, Robert B. National Policies that Connect ICT-based Education Reform to Economic and Social Development. Human Technology, SRI International, University of Jyväskylä, 2005. (Online: http://www.humantechnology.jyu.fi/articles/volume1/2005/kozma.pdf)
   Organization for Economic Co-operation and Development. Education Today: The OECD Perspective. OECD, 2009.
   Scheuermann F. & Francesc Pedro (ed.). Assessing the effects of ICT in education. Indocators, criteria and benchmarks for international comparisons. Luxembourg: European Commission JRC/ OECD, 2009.

2. Call for Papers: Designing for learning

   Publicat în 2 octombrie 2011
   

   Editor [Elearning.ro]

   (Institutul pentru Educaţie)

   Elearning.Romania este un program naţional care îşi propune creşterea calităţii şi eficienţei în educaţia asistată de calculator, prin oferirea de suport teoretic, prin diseminarea bunelor practici şi a experienţelor locale în elearning, prin informarea continuă cu privire la iniţiativele şi evenimentele semnificative din domeniu, prin promovarea celor mai bune soluţii, sisteme şi servicii pentru elearning. Platforma elearning.ro cuprinde materiale, articole, studii, anunţuri şi informaţii actuale în domeniul utilizării noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării în educaţie.

   The 27th edition of eLearning Papers will focus on Designing for learning. How can teachers develop new approaches to the design of learning activities and whole curricula that takes account of the new complex, technologically enhanced learning contexts?
   Published five times a year, the eLearning Papers journal aims to make innovative ideas and practices in the field of learning more visible by highlighting different perspectives involving the use of digital technologies. eLearning Papers publication is part of European Commission\’s portal, elearningeuropa.info.

   New open, social and participatory media clearly have significant potential to transform learning and teaching. The emergence of these technologies has shifted practice on the Internet away from passive, information provision to active, user engagement. They offer learners and teachers a plethora of ways to communicate and collaborate; to connect with a distributed network of peers, and to find and manipulate information. In addition there are now a significant range of free educational resources and tools. However despite this, technologies are still only used marginally in an educational context. Learners and teachers lack the necessary digital literacy skills to harness these new technologies.

   This new learning context raises some thought-provoking issues. In a world where content and services are increasingly free, what is the role of formal education? What new teaching approaches and assessment methods are needed? How can we provide effective learning pathways to guide learners through the multitude of educational offerings now available? How can teachers develop new approaches to the design of learning activities and whole curricula that takes account of this new complex, technologically enhanced context? What assessment strategies are appropriate?

   Falconer and Littlejohn (2008, p. 20) argue that there are three challenges facing teachers: i) the increasing size and diversity of the student body, ii) the increasing requirement for quality assurance, and iii) the rapid pace of technological change. Conole (2004) has argued that there is a gap between the promise and reality of the use of technology in education and that there is little evidence that education has changed fundamentally. Much use of technology appears to simply replicate bad classroom practice resulting in simple Web page turning (Oliver, 2000). Similarly Masterman (2008a, p.210) argues that the lack of uptake of technologies is due to a number of factors: lack of awareness of the possibilities, technophobia, lack of time to explore the use of technologies, aversion to the risks inherent in experimentation and fear of being supplanted by the computer. Agostinho et al. (2008: 381) suggest that the uptake of the use of high-quality ICT-based learning designs in higher education has been slow. Factors include: low levels of dissemination of ICT-based learning projects, lack of ICT-based learning examples to model, lack of time, support and training. Sawyer (2006, p. argues that the impact of the significant investment in computers in schools has been disappointing. There are few studies that show that computer use is correlated with improved student performance. Similarly Koedinger and Corbett (2008, p. 61) write that as new technologies have emerged many hoped that they would have a radically transformative effect on education, but in reality the impact was much less than expected.

   The gap between the potential and actual use of technology is a paradox and this is at the heart of the growth of a new area of research that has emerged in recent years. Learning design research aims to better understand this mismatch. It focuses on the development of tools, design methods and approaches to help teachers design pedagogically effective learning activities and whole curriculum, which make effective use of technologies.

   Two recent edited collections provide a useful overview of the field of learning design (Beetham and Sharpe, 2007; Lockyer et al., 2008). Conole (forthcoming) defines learning design as follows:

   A methodology for enabling teachers/designers to make more informed decisions in how they go about designing learning activities and interventions, which is pedagogically informed and makes effective use of appropriate resources and technologies. This includes the design of resources and individual learning activities right up to curriculum-level design. A key principle is to help make the design process more explicit and shareable. Learning design as an area of research and development includes both gathering empirical evidence to understand the design process, as well as the development of a range of  learning design resource, tools and activities.

   This call focusses on learning design. Learning design as a term is being used in a number of different ways, this special issues aims to clarify these different perspectives.  Arguably, designing for learning is one of the key challenges facing education today; it offers a potential solution to address some of the challenges outlined above. It provides a methodology to help guide and support teachers in the creation of effective learning interventions and resources, which harness the potential of social and participatory media. Papers are welcome on any aspects of learning design, some suggested areas of focus are listed below:

   • What are the implications of new social and participatory media for education and how can they be harnessed more effectively to support learning?
   • What are the different ways in which learning interventions can be represented?
   • How can social networking and other dialogic tools be used to enable teachers to share and discuss their learning and teaching practices, ideas and designs?
   • What are the implications for learners, teachers and institutions of new social and participatory media?
   • What new pedagogies are emerging as a result of the use of new social and participatory media?
   • How are Open Educational Resources being design, used and repurposed?
   • What are the implications for formal institutions of the increasingly availability of free resources, tools and even total educational offerings, such as Massive Online Open Courses (MOOCs)?

   Papers of the follow types are welcome:

   • Reviews of aspects of the latest learning design results.
   • Empirical studies and evaluations of learning design interventions.
   • Policy papers and briefings, particularly looking at the implications of new social and participatory media for learning and teaching.
   • Papers on different learning design methodologies and representations.
   • Reports and evaluation on learning design visualisation tools.
   • Reports and evaluations of pedagogical planners.
   • Empirical studies on the nature of social and participatory media, their key characteristics and how they can be used by learners and teachers.
   • Case studies on how learners and teachers are using technologies and associated design implications.
   • Theoretical underpinnings of the field of learning design.
   • The relationship between learning theories and learning design.
   • Critiques of the relationship between learning design and related fields, such as instructional design, pedagogical patterns and learning sciences.

   The article submission closes on October 21, 2011. The provisional date of publication is December 2011.
   For further information and to submit your article, please contact: jimena.marquez@elearningpapers.eu

   Guest editor

   Professor Gráinne Conole, University of Leicester, UK.

   The submissions need to comply with the following guidelines:

   • Submission language: English
   • Title: must effectively and creatively communicate the content of the article and may include a subtitle.
   • Executive summary for In-depth section should not exceed 200 words.
   • Executive summary for From the field section should not exceed 50 words.
   • Keywords: up to five relevant keywords need to be included.
   • In-depth full texts: articles should range from 4,000 to 6,000 words.
   • From the field texts: texts should not exceed 1,200 words.
   • Conclusions: special importance is given to the representation of the conclusions, which should be clearly stated both in the summary and at the end of the article.
   • References: All the references must be adequately cited and listed.
   • Author profile: author name, institution, position and e-mail address must accompany each submission.
   • Images: Please send high resolution JPEG files

   See the complete guidelines at: http://www.elearningpapers.eu/en/elearning_papers/call_for_papers

    

3. Cartea “Moodle – administrare, utilizare, evaluare”

   Publicat în 5 septembrie 2011
   

   Cosmin Herman

   (Moodle Romania)

   Moodle Romania implementeaza si dezvolta module pentru platforma moodle. Lumea contemporană reprezintă o permanentă şi inedită provocare pentru educaţie. Existenţa fiecărui individ în parte, ca şi a întregii societăţi în ansamblul ei, capătă deci un ritm din ce în ce mai alert, devine tot mai marcată de necesitatea cunoaşterii rapide, complete şi corecte a realităţii înconjurătoare, pentru ca luarea deciziilor să fie făcută ferm, oportun şi competent.

   Moodle Romania a publicat cartea “MOODLE, Administrare, Utilizare, Evaluare”. Autori: Liliana URSACHE, George VÂJU, Cătălin DONICI, Cosmin HERMAN. Dată apariție: August 2011

   

   Puteți susține comunitatea Moodle România cumpărând cartea:

   “MOODLE, Administrare, Utilizare, Evaluare”
   Autori:
   Liliana URSACHE, George VÂJU,
   Cătălin DONICI, Cosmin HERMAN
   ___________________________________
   ISBN: 978-973-0-11337-2.
   Dată apariție: August 2011

   Preţ: 35 Ron + Taxe de curierat

   Cartea conține un CD cu pachetele moodle 1.9.X si 2.1.X, alte materiale și resurse utile.

    

   Cuprins

   Capitolul 1. Instalare, configurare, securitate.
   1.1 Instalare
   1.2 Configurare
   1.3 Securitate

   Capitolul 2. Administrarea unui site Moodle
   2.1 Structura de bază a unui site Moodle
   2.2 Administrarea utilizatorilor de pe un site Moodle
   2.3 Customizarea interfeței
   2.4 Backup-ul și restaurarea
   2.5 Metode de comunicare în cadrul site-ului Moodle
   2.6 Extinderea standardelor Moodle

   Capitolul 3. Conținut, pachete de lecții, didactică
   3.1 Resurse
   3.2 Activități

   Capitolul 4. Instrumente de evaluare
   4.1 Tipuri de activități oferite de platforma Moodle
   4.2 Testul – aspecte generale
   4.3 Construirea categoriilor de întrebări
   4.4 Tipuri de întrebări
   4.5 Punctajul întrebărilor şi a testului
   4.6 Verificarea întrebărilor
   4.7 Feedback
   4.8 Importul şi exportul întrebărilor
   4.9 Rapoarte referitoare la teste

   Formular de comanda

4. Predare şi învăţare cu suportul resurselor web

   Publicat în 1 septembrie 2011
   

   Vlad Mircea

   (Universitatea din Bucuresti, Facultatea e Psihologie si Stiintele Educatiei, Formarea formatorilor)

   -

   Resursele Web au devenit aproape indispensabile in predare, invatare si evaluare. Noile tehnologii ofera o gama variata de aplicatii, metodele conventionale de predare avand din ce in ce mai mult o alternativa viabila. Aplicatiile Web sunt mult mai complexe, accesibile si variate, astfel cei care invata pot accesa de acasa resursele necesare, doar cu cateva click-uri.
   Dezvoltarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor a condus la nuantarea modului clasic de a invata. Astfel putem observa ca ne indreptam spre o revolutie in educatie; rolul actual al profesorului, acela de intermediar al cunoasterii, isi pierde mult din pregnanta. Invatarea este orientata catre persoana, permitand elevilor/ studentilor sa-si aleaga continutul si instrumentele corespunzatoare propriilor interese.

   Introducere

   Modul de invatare traditional a devenit greu de gestionat in comparatie cu invatamantul bazat pe resursele Web. Putem spune ca acest tip de resurse reprezinta de fapt noile carti ale epocii moderne.
   Web site-ul este un instrument nou, foarte eficient, care faciliteaza procesul de predare/ invatare si nu numai. Web-ul asigura elevilor un pachet variat de informatii stiintifice fiind incluse in baze de date, biblioteci online, etc. Atat profesorii cat si elevii pot schimba idei, opinii, prin intermediul e-mailului, chat-ului sau site-uri de socializare. Acestia pot organiza excursii virtuale in muzee de arta sau stiinta, in centrele de cercetare, locuri mai greu accesibile elevilor. De asemenea, elevii pot publica proiecte, lucrari online acestea fiind vizualizate si evaluate fie de cadrele didactice, fie de colegi.

   E-learning vs invatamantul traditional

   Clasa este acum un mediu virtual de invatare iar aceasta nu mai este determinata de timp si spatiu. Lectiile on-line pot prezenta acelasi continut si pot fi dezbatute la fel ca si lectiile “conventionale”. Avantajul este insa faptul ca aceste lectii pot fi accesate oricand si oriunde. In conditiile unei motivatii suficiente, orice student care are acces la un calculator poate obtine o educatie cel putin egala cu unul care beneficiaza de un program traditional.

   Invatamantul bazat pe resurse Web prezinta numeroase avantaje fata de invatamantul traditional. Cursantii isi pot alege domeniile de cunoastere, isi pot urmari propriile interese si pot accesa informatiile la propriul nivel. Timpul nu este determinat ca intr-o sala de curs, programul fiind mult mai flexibil. Elevii pot accelera procesul de invatare sau il pot incetini. Deasemenea acest tip de invatare permite atat elevilor cat si profesorilor sa interactioneze intr-o comunitate on-line fara a fi prezenti in acelasi loc sau timp.

   Elevii au posibilitatea de a prezenta mai multe informatii procesate cu atentie fara a mai fi implicati emotional. Spre exemplu intr-o discutie on-line, elevii introvertiti tind sa fie mai activi din mai multe motive. In mediul virtual, inhibitia cauzata de aspectul fizic este diminuata. Astfel, elevii au mai mult timp pentru dezvoltarea cognitiva, pentru adaptarea, corectarea si prezentarea ideilor fara distractori din afara.  Ei nu trebuie sa concureze cu extravertitii din punct de vedere emotional, care tind sa domine sala de clasa intr-un timp relativ scurt.

   Acest tip de invatamant permite profesorului personalizarea cursurilor, introducerea de link-uri externe, slide-uri PowerPoint, documente de tip audio si video in clasa sa virtuala.  Astfel elevul devine un „cautator de cunoastere, mai degraba decat un depozit” (Freire, 1970).

   CBT (Computer Based Training) sau educatia cu ajutorul calculatorului este mult mai eficienta decat modalitatea clasica de predare, elevii avand acces la mai multe cursuri dintr-un anumit domeniu spre deosebire de metodele traditionale de predare in care aveam prezenta doar opinia profesorului de curs.

   Fara indoiala accesul factorilor implicati in activitatea educationala la resursele web cresc calitatea procesului de invatamant. Internetul este aproape indispensabil atat pentru elevi cat si pentru profesori. Acesta imbunatateste procesul de predare-invatare, ajuta la transmiterea informatiilor de catre profesori si la asimilarea acestora de catre elevi.
   Cele mai populare aplicatii utilizate in acest domeniu sunt cele de desen sau prezentare, organizare, calcul tabelar, navigare pe web, aplicatii de pregatire pe computer, e-mail, site-uri de socializare.

   Studiile realizate in ultimii cinci ani in si analizele OECD la nivel global demonstreaza ca utilizarea TIC  in educatie  contribuie intr-o mare masura la inbunatatirea rezultatelor acestora. Cu toate acestea, multi profesori, fie ca prefera metodele clasice de predare, fie dintr-o reticenta generala fata de noile tehnologii, resping dinamicizarea orelor si stimularea elevului cu ajutorul calculatorului, Internetului si tuturor celorlalte instrumente asociate.

   Cu ajutorul resurselor web cadrele didactice au posibilitatea de:

   • a se informa, documenta si extrage informatii utile dezvoltarii lor profesionale
   • a vizita site-ul ministerului, inspectoratului pentru a fi la curent cu noile programe scolare si cu programele in derulare la care pot participa; de asemenea, pot accesa forumuri dedicate cadrelor didactice si pot comunica cu colegi din alte scoli pe teme de interes comun
   • a accesa informatii de pe site-uri de tip wiki(exercitii de auto-evaluare/ teste)
   • a declansa desfasurarea unor activitati/aplicatii
   • a crea o biblioteca on-line, etc.

   In acelasi timp insa, resursele Web pot influenta invatamantul intr-un mod negativ. In multe universitati, educatie on-line este egala cu postarea cursurilor pe o platforma de specialitate. Desigur ca acest lucru este absolut util, dar de multe ori informatiile nu mai sunt asimilate de catre elevi asa cum ar fi trebuit sa fie.
   Cele mai utilizate  instrumente Web in educatie :

   • E-mailul -face conexiunea intre doua sau mai multe persoane care au o adresa de e-mail. Deasemenea prin intermediul acestui instrument se poate trimite acelasi mesaj(mail) catre mai multe persoane, in acelasi timp, fara a mai fi necesara duplicarea acestuia. Grupurile sunt un alt motiv pentru folosire e-mailului. Acestea ofera posibilitatea sustinerii unei discutii cu un grup de persoane prin e-mail, cu conditia ca toti acestia sa aiba o adresa de e-mail, prin care sa poata fi contactati.
   • Forumuri de discutii -ofera posibilitatea de interactionare, discutii si schimb de experienta cu ceilalti utilizatori fara a fi necesar ca acestia sa fie conectati sau se afle in acelasi timp si in acelasi loc cu tine.
   • Chat-ul-ofera posibilitatea de a discuta cu oricine se afla conectat la retea in acelasi timp, si care foloseste acelasi program. Este similar cu o conversatie telefonica, folosind, insa, tastatura.
   • Video conferinte – pentru comunicarea prin intermediul camerei web la distanta.
   • Wiki-uri.  Sunt reprezentate prin colectii de pagini Web proiectat pentru a permite oricui accesul liber pentru a adauga sau schimba continutul, utilizand un limbaj de marcare simplificat.
   • Bloguri si microbloguri. Un blog este un site Web, mentinut in mod obisnuit de catre o singura persoana, companii sau alte institutii, cum ar fi cele educationale, continand intrari si comentarii. Intrarile sunt descrieri ale unor evenimente, incluzand text si alte materiale, asa cum sunt imaginile si secventele video.
   • Retele sociale (social networks). Este un  software pentru creearea  online a unor retele sociale pentru comunitati care au activitati comune pe Web sau sunt interesati in exploatarea intereselor si activitatile altora.
   • Fluxuri de stiri (in format RSS sau Atom). Poate fi un canal de stiri sau feed care furnizeaza utilizatorilor continut Web actualizat.
   • Servicii pentru partajarea continutului grafic (photo sharing). Este un serviciu pentru gazduirea imaginilor, numit deasemenea serviciu de partajare de imagini. Acesta permite utilizatorilor sa incarce imagini pe un site Web.
   • Servicii pentru partajarea continutului  audio/video (video sharing). Este un  serviciu Web de gazduire video si permite indivizilor sa incarce videoclipuri pe un site Web. Serviciul poate stoca videoclipul pe serverul sau si il va afisa intr-un format care sa permita si altor vizitatori sa il vizioneze.
   • Servicii pentru partajarea prezentarilor. Ca si alte servicii de tip social sharing, utilizatorii pot  adauga continut (powerpoint), marcaje si comentarii.

   Putem spune despre aceste instrumente ca au un rol foarte important pentru cadrele didacatice, acestea avand posibilitatea sa: coordoneze o conferinta, un proiect  sau un colocviu, sa realizeze prezentari, sa gestioneze documentele unei clase/ grup, sa creeze un spatiu de dezbateri si discutii pentru membrii unei glase/ grup sau sa colecteze date.

   Concluzii:

   Desi invatamantul prin intermediul resursele web prezinta numeroase avantaje fata de invatamantul traditional, putem afirma faptul ca nu intotdeauna  metodele de e-learning sunt cele mai eficiente. Este evident faptul ca numarul utilizatorilor de resurse web este in ascensiune iar odata cu acestia si calitatea invatamantului creste. Putem remarca deasemenea valentele benefice pe care internetul  le are in predarea, invatarea sau evaluarea disciplinelor scolare si faptul ca nu mai exista multe domenii in care resursele web sa nu joace un rol fundamental in rezolvarea problemelor curente. Invatamantul de tip e-learning castiga teren in fata celui traditional iar elevii aproape ca asociaza internetul cu un veritabil profesor.

    

5. ”Invatare pentru societatea cunoasterii”: o noua disciplina optionala de studiu pentru liceenii din Romania

   Publicat în 31 august 2011
   

   Anca Crahmaliuc

   (SIVECO Romania)

   SIVECO Romania este liderul caselor romanesti de software si unul din integratorii software de succes din Europa Centrala si de Est. Compania dezvolta si exporta solutii IT si proiecte de consultanta cu valoare adaugata ridicata catre tari din Comunitatea Europeana, Orientul Mijlociu, Africa de Nord si spatiul Comunitatii Statelor Independente. Compania a fost infiintata in 1992 si are in prezent peste 1.200 de angajati. Actionarii SIVECO Romania sunt Intel Capital, Polish Enterprise Fund V (fond de investitii administrat de Enterprise Investors), SIVECO Netherlands B.V si SIVECO Management Team. Adresandu-se organizatiilor private si publice, SIVECO Romania ofera solutii eficiente de eLearning, EAS (Enterprise Application Suite), Document Management, Business Inteligence, eHealth, eGovernment, eAgriculture, eCustoms si eBusiness, pentru piata nationala si internationala. SIVECO Romania s-a specializat in executia de proiecte informatice de mare complexitate si amploare. De-a lungul celor 20 ani de existenta, compania si-a construit o reputatie solida, fiind recompensata cu peste 140 de premii interne si internationale. SIVECO Romania SA este certificata ISO 9001:2008 de catre compania franceza AFAQ-AFNOR, una din primele 5 companii de audit din lume. SIVECO Romania dezvolta parteneriate solide cu cele mai mari companii de software si hardware din lume:Intel, HP, IBM, Bull, Oracle, Microsoft etc. SIVECO Romania este membru activ al mai multor asociatii profesionale si de afaceri din Romania (AmCham, CCIFER, ARIES, ANIAP, ATIC) si internationale (European Association for Information Technology - EITA, Information Society Technologies Advisory Group - ISTAG) si a aderat la importante initiative globale, precum UNPD Global Compact, WEF Transparency si PACI (Partnership Against Corruption Intiative). Mai multe informatii despre companie si produsele sale puteti obtine vizitand www.siveco.ro

   Stiati ca lectiile de geografie, istorie, chimie si matematica pot fi combinate? Prin programa optionala „Invatare pentru societatea cunoasterii”, elevii vor avea ocazia, in premiera, sa imbine in acelasi timp informatiile din mai multe domenii, intr-o maniera placuta si interesanta care le dezvolta gandirea analitica si creativitatea.
   Programa a fost dezvoltata pentru clasa a XI–a si poate fi adaptata si pentru alte clase.

   Intr-o perioada in care rolul educatiei este tot mai intens dezbatut de mediul academic si societatea civila, SIVECO Romania in parteneriat cu Unitatea de Management a Proiectelor cu Finantare Externa (MECTS) prezinta o solutie inedita menita sa dezvolte capacitatile creative ale elevilor si sa transforme actul de invatare intr-o activitate eficienta si placuta.

   Ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, domnul Petru Daniel Funeriu, a aprobat la inceputul lunii iulie 2011 Ordinul Nr. 4572/06.07.2011 prin care curriculumul integrat, inter si transdisciplinar pentru domeniile stiintific si umanist “Invatare pentru societatea cunoasterii” devine parte integranta a Curriculumului la Decizia Scolii incepand cu anul scolar 2011-2012.

   Curriculumul transdisciplinar a fost realizat in cadrul proiectului „Proces educational optimizat in viziunea competentelor societatii cunoasterii” (mai cunoscut in mediul liceal ca proiectul „Multi-touch”) si se bucura de privilegiul unicitatii, fiind, de asemenea, printre primele abordari coerente ale conceptului de invatare axata pe competente si, probabil, primul curs transdisciplinar care integreaza cele doua arii de cunoastere: “Matematica si stiinte” si “Om si societate”.

   „Speram ca aceasta abordare sa atraga atentia cat mai multor elevi din clasa a IX-a. Ei vor avea la dispozitie materiale de predare, invatare, si evaluare in format digital. Cursul ii va ajuta sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare, sa isi dezvolte capacitatea de a se adapta la situatii diferite, capacitatea de investigare si de valorizare a propriei experiente. Toate acestea ii vor face sa fie mai bine pregatiti pentru piata muncii”, declara seful echipei de proiect SIVECO, prof. Radu Jugureanu, directorul departamentului AeL eContent in cadrul SIVECO Romania.

   Optionalul include 12 teme care pot fi abordate in diferite combinatii in functie de alegerea elevilor si profesorilor. Intr-o prima etapa, curriculumul integrat, inter si transdisciplinar a fost dezvoltat doar pentru clasa a XI-a, insa deschide calea pentru promovarea transdisciplinaritatii la toate nivelurile scolare.

   Activitatea de conceptie a curriculumului optional s-a desfasurat cu sprijinul specialistilor SIVECO Romania. Pana in prezent, acesta a reprezentat un proiect pilot implementat in 500 de licee din toata tara, insa incepand din anul scolar 2011-2012 toate liceele din Romania, indiferent de profil vor beneficia de nou programa optionala.

   Proiectul „Proces educational optimizat in viziunea competentelor societatii cunoasterii” este implementat de Unitatea de Management a Proiectelor cu Finantare Externa din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului in parteneriat cu SIVECO Romania si Universitatea Nationala de Aparare „Carol I” si este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Programa optionala si ghidul metodologic pot fi citite pe www.transdisciplinar.pmu.ro si pe www.siveco.ro, Fonduri structurale.

6. eTwinning. Despre comunitatea şcolilor din Europa

   Publicat în 25 iulie 2011
   

   Liviana Mustafa

   (Centrul pentru Inovare in Educatie)

   Centrul pentru Inovare în Educaţie (TEHNE Romania) este o oganizaţie activă în domeniul educaţiei, derulând programe şi proiecte de elearning, TIC in educatie, dezvoltare curriculară, educaţie pentru cetăţenie democratică, învăţare permanentă şi formarea continuă a cadrelor didactice.

   În epoca socializării, școlile din Europa fac de asemenea networking (se conectează) și colaborează în prima rețea online dedicată susținerii parteneriatelor între profesori și elevi de pe întregul continent. Cu peste 130.000 de membri dintre care peste 7000 din România, peste 5000 de inițiative active și o platformă dedicată de comunicare, conectare și realizare de proiecte comune, eTwinning este cel mai motivant și creativ spațiu de dezvoltare profesională și interculturală dedicat cadrelor didactice și elevilor din învățământul preuniversitar din Europa.În epoca socializării, școlile din Europa se conectează și colaborează în prima comunitate online menită să sprijine parteneriatele între profesori și elevi de pe întregul continent. Cu peste 130.000 de membri dintre care peste 7900 din România, peste 5000 de inițiative active și o platformă dedicată de comunicare, colaborare și realizare de proiecte comune, eTwinning este cel mai motivant și creativ spațiu de dezvoltare profesională și interculturală consacrat cadrelor didactice și elevilor din învățământul preuniversitar din Europa. eTwinning inseamnă, simplu, colaborare. Este un univers de experiențe care unesc elevi și cadre didactice din întreaga Europă, depăşind zidurile claselor şi anulând distanţele, grație posibilităților pe care le oferă tehnologia informației. Departe de perspectiva unui volum imens de muncă și a eforturilor adesea nerecunoscute, ca în alte cazuri, în eTwinning lucrurile se întâmplă ușor și frumos. Așa cum trebuie. Parte componentă a Programului de învăţare pe tot parcursul vieţii – Componenta Comenius, această comunitate online a școlilor din Europa aduce împreună elevi și cadre didactice şi le oferă un spațiu simplu de folosit, sigur și flexibil pentru ca ei să poată colabora, să se cunoască, să învețe unii despre ceilalți si să crească cetățeni ai Europei.

   De când și cum eTwinning?

   eTwinning a fost lansat în 2005, în cadrul unei conferințe europene de amploare, ca un program distinct al Comisiei Europene. Intr-un timp destul de scurt, 100.000 de cadre didactice din Europa s-au înscris pe portalul etwinning.net – un număr impresionant, care a susținut eforturile ulterioare de promovare și de creștere a comunității. Din 2007, eTwinning este parte a Componentei Comenius. De multe ori, însă, eTwinning a fost descoperit întâmplător de profesori, în căutările lor pe Internet, pentru a găsi recomandări sau soluții de schimbarei și de îmbunătățirie a procesului educațional – de la dezvoltare profesională, inovare și optimizare a metodelor didactice până la o mai bună relaționare cu elevii și între elevi.

   Cine face parte din eTwinning?

   Pentru cadrele didactice înscrise în comunitate, eTwinning înseamnă OPORTUNITATE ȘI DESCHIDERE în toate sensurile: perfecționare profesională, contactul permanent cu alte culturi și, de-aici, beneficii legate de exersarea limbilor străine in contexte reale, de schimbul de experiență, valori și strategii didactice cu colegi profesori din Europa, lărgirea ariei de expertiză prin diversitatea domeniilor în care se derulează proiectele pe care le coordonează. În plus, înseamnă recunoaștere adusă eforturilor depuse și rezultatelor obţinute, sesiuni de training și comunicare constantă cu alte cadre didactice cu interese și preocupări similare. Dar, mai ales, eTwinning ne arată noi moduri de a relaţiona cu elevii, cu partenerii de proiect. Pentru elevi, eTwinning este aventură, lucru în echipă, descoperiri și colegi din toată Europa, ocazia de a-şi dezvolta şi arăta noi aptitudini, de a folosi creativ instrumentele digitale care fac parte din lumea lor de zi-cu-zi. În acest univers, profesorii le sunt prieteni și colaboratori, materiile – aride uneori – devin jocuri și proiecte, în special datorită modului de lucru și nenumăratelor posibilități care depășesc combinația clasică de pix și hârtie. Nu este vorba despre alt grad de dificultate pentru că un proiect eTwinning nu este deloc o sarcină ușoară, este însă o provocare în care toți elevii participă cu motivaţie și învață împreună şi unii de la alţii. eTwinning e un altfel de școală- şcoala 2.0.

   Cum accesezi eTwinning?

   În România, peste 7900 de cadre didactice sunt inscrise în comunitate și s-au implicat în peste 3500 de proiecte derulate în parteneriat cu profesori și elevi ai școlilor din toată Europa. Pe eTwinning ajungi dupa câțiva pași simpli:
   1. Intră în contact cu rețeaua! Răsfoiește portalul ca să afli mai multe despre proiectele și colegii înregistrați, școala ta ar putea să fie deja înscrisă pe platformă! Află ce oportunități de dezvoltare profesională poți să accesezi și descoperă exemple de proiecte de succes sau kit-uri de activităţi care să te inspire. Și dacă mai sunt întrebări, contactează Centrul Național de Suport din România. TEHNE – Centrul pentru Inovare în Educație, în parteneriat cu Institutul de Științe ale Educației, coordonează programul în țara noastră și îți oferă asistența necesară.
   2. Înregistrează-te! E pasul în care te invităm să vorbești despre tine și experiența de cadru didactic, preferințele în dezvoltarea de proiecte – domenii de interes, experienţă, limba de lucru în care doreşti să desfăşori proiecte etc. Dacă școala ta nu este deja înscrisă pe platformă, tot în acest pas poți crea profilul instituției.
   3. Încearcă eTwinning! Explorează oportunitățile de parteneriat cu alte școli din Europa, idei de potențiale proiecte și toate posibilitățile pe care le oferă în general noile tehnologii în orice experiență educațională. Comunică şi colaborează cu colegi din alte ţări, folosind instrumentele puse la dispoziţia cadrelor didactice, care fac ca eTwinning să treacă dincolo de stadiul proiectelor școlare și să devină o adevărată comunitate virtuală. De-aici încolo începe aventura: proiecte create și susținute cu succes, recunoaștere la nivel naţional şi chiar european, lecții personale și profesionale și perspective mereu noi și interesante de dezvoltare.

   eTwinning oficial eTwinning este o iniţiativă a Comisiei Europene, lansată în 2005, cu scopul iniţial de a facilita parteneriatele între instituţii de învăţământ preuniversitar din Europa. Ulterior, scopurile acţiunii s-au consolidat, platforma etwinning.net devenind o comunitate a şcolilor din Europa, reunind peste 130.000 de cadre didactice din peste 86.000 de şcoli. În România, acţiunea eTwinning este coordonată de Centrul pentru Inovare în Educaţie – TEHNE (www.tehne.ro), în parteneriat cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (www.ise.ro)

7. Teaching Internet Safety and Security – Creating Secure Passwords (a cross-curricular lesson)

   Publicat în 24 iulie 2011
   

   Andreea Silter

   (Liceul Ortodox Sf. Antim Ivireanu (fosta Scoala nr. 191), Bucuresti)

   Online safety is an important issue for everyone to engage with and passwords are of particular importance as they provide a line of defence against hackers, fraudsters and others who would seek to gain access to files or assume an identity belonging to someone else. For younger pupils, sharing passwords is all too common. Many children talk about sharing their password as a sign of true friendship.

   Teachers can help their pupils use the Internet safely by teaching them some basic rules. One of them is to keep their passwords secret. Passwords can stop other people from seeing your private information or pretending to be you.

   When pupils get older they use passwords to keep track of their money or to shop online. Knowing how to create secure passwords will help them keep their money safe as well as their personal information and their online reputation.

   As a teacher who regularly uses ICT into my teaching,  I do feel responsible for my pupils’ safety and security online. This is the reason why I have decided to integrate online safeguarding into the English curriculum and create several lesson plans on the same topic.

   The lesson plan provided here is meant for pupils aged 11-14 and can be used by those teachers interested in teaching English using a cross-curricular approach. It is focused on creating secure passwords and aims to enhance pupils’ understanding of the importance of passwords and of keeping them safe, as well as to provide them with practice in identifying strategies and creating secure passwords.

   Apart from step-by-step teaching instructions and learning activities, the lesson plan includes background information for creating secure passwords as well as a link to an online password evaluation tool that can be used by pupils in order to check the strength of their passwords.
   

   The above-mentioned lesson plan has been featured on the Ins@fe portal (a European network of Awareness Centres promoting safe, responsible use of the Internet and mobile devices to young people) within the “Back to School Campaign”.

8. Publicaţii de e-Learning la Editura Universităţii din Bucureşti

   Publicat în 9 octombrie 2011
   

   Marin Vlada

   (Universitatea din Bucuresti)

   Dr. Marin Vlada is Professor in Computer Science at the University of Bucharest, concerned with education and research in Computer Science, in particular Artificial Intelligence, Computer Graphics & Virtual Reality, Web Programming and Educational Technology (New technologies for e-Learning, e-Training, e-Skills). He is the co-ordinator and founder of CNIV and ICVL projects "2010 - Towards a Knowledge Society – 2030" (New Technologies in Education and Research) at the University of Bucharest.

   La Editura Universităţii din Bucureşti sunt în curs de apariţie volumul lucrărilor acceptate spre publicare în Proceedings-ul Conferinţei Internaţionale de Învăţământ Virtual (The 6th International Conference on Virtual Learning) ICVL 2011 (Print şi online ISSN 1844–8933, ISI Proceedings, accessed via Web of Science) şi volumul lucrărilor acceptate spre publicare la a IX-a Conferinţă Naţională de Învăţământ Virtual CNIV 2011 (Print şi online ISSN 1842–4708).

   Lucrările publicate în cele două volume vor fi prezentate în cadrul sesiunilor de lucru ale celor două Conferinţe de e-Learning. Cele două  evenimentele ştiinţifice se vor desfăşura simultan în perioada 28-29 octombrie 2011 la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi sunt organizate de Universitatea din Bucureşti cu suport de la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) şi compania Siveco România, în parteneriat cu Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie (TEHNE) şi Institutul pentru Educaţie.

   Cu această ocazie se vor desfăşura şi alte evenimente importante:
   1.  Workshop “Haptic feedback System in education”, în premieră la ICVL, în parteneriat cu Universitatea  “Ovidius” Constanţa şi SenseGraphics (Sweden);
   2.  Expoziţia “Software Educaţional” – produse software, tehnică de calcul şi echipamente multimedia;
   3. Expoziţia “Ateliere eTwinning” – prezentarea de postere, afişe, bannere, lucrări, proiecte, produse software;
   4.  Concursul “Software Educaţional” – lucrări şi lecţii de software educaţional, proiecte, programe, produse software.

   Despre Proiectele CNIV şi ICVL: “2010 -Towards a Knowledge Society- 2030″
   Proiectele CNIV şi ICVL sprijină Iniţiativa eduVision2020 şi Digital Agenda 2020: CNIV şi ICVL sunt manifestări ştiinţifice ce promovează tehnologii şi metodologii inovative în educaţie, în cercetare şi în perfecţionarea continuă, atât în mediile preuniversitar, respectiv universitar, cât şi în mediul de afaceri. Structurate şi organizate după principii europene şi standarde internaţionale, cele două proiecte promovează implementarea ideilor moderne în educaţia iniţială şi în formarea continuă, încurajează şi promovează lucrul la proiecte, activităţile colaborative,  metodele şi experimentele ştiinţifice, gândirea creativă şi intuiţia, argumentaţia şi demonstraţia.

   Mai multe detalii, la adresele: http://c3.icvl.eu, http://c3.cniv.ro
   Turneul Conferinţelor: http://www.cniv.ro/Images/traseu-CNIV-ICVL.JPG

9. Conferința Națională eTwinning, în octombrie, la Sinaia

   Publicat în 11 octombrie 2011
   

   Liviana Mustafa

   (Centrul pentru Inovare in Educatie)

   Centrul pentru Inovare în Educaţie (TEHNE Romania) este o oganizaţie activă în domeniul educaţiei, derulând programe şi proiecte de elearning, TIC in educatie, dezvoltare curriculară, educaţie pentru cetăţenie democratică, învăţare permanentă şi formarea continuă a cadrelor didactice.

   În perioada 20-22 octombrie, Centrul pentru Inovare în Educație – TEHNE organizează, la Sinaia, Conferința Națională eTwinning 2011, dedicată factorilor de decizie din sistemul românesc de educaţie. Conferința găzduieşte o serie de sesiuni vizând perspectivele de dezvoltare în educație, cu focus pe componentele colaborativă și pedagogică introduse de Acțiunea eTwinning, precum și ateliere în care profesorii laureaţi ai premiilor europene prezintă noi abordări didactice, creative şi relevante.

   Conferința Naţională eTwinning va reuni 100 de participanți -  inspectori școlari generali, inspectori şcolari  pentru programe si proiecte europene, directori ai Caselor Corpului Didactic, cadre didactice laureate ale competiţiei europene eTwinning – și invitați din cadrul Comisiei Europene, Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, precum și reprezentanți ai Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei și ai Centrului pentru Inovare în Educație, instituțiile care coordonează acțiunea în România.

   Evenimentul eTwinning din acest an își propune să popularizeze proiectele de succes și rezultatele obținute de cadrele didactice din țara noastră, să faciliteze transferul de idei şi de practici bune şi să evidenţieze beneficiile eTwinning din punct de vedere al sistemului de învăţământ, al şcolilor, elevilor şi profesorilor. Conferinţa urmăreşte să genereze noi direcţii de colaborare şi de susţinere a Acţiunii eTwinning la nivel naţional şi regional şi să identifice modalităţi de asigurare a recunoaşterii activităţii profesorilor participanţi.

   Pe parcursul celor 3 zile, conferința va găzdui o serie de sesiuni plenare dedicate perspectivelor de dezvoltare în educație, cu focus pe componentele colaborativă și pedagogică introduse de Acțiunea eTwinning și paneluri paralele vizând practici de colaborare în eTwinning. Va fi prezentat un scurt bilanţ al implementării Acţiunii în ţara noastră. Profesorii laureaţi ai premiilor europene vor împărtăşi din experienţa lor şi vor demonstra valoarea pedagogică a parteneriatelor şcolare europene bazate pe utilizarea noilor tehnologii.

   Despre eTwinning

   eTwinning este o acțiune a Comisiei Europene dedicată parteneriatelor și colaborărilor dintre școli din Europa şi face parte din Programul de Învăţare pe tot parcursul vieţii – Componenta Comenius. Acţiunea eTwinning a fost lansată în 2005, cu scopul iniţial de a facilita parteneriatele între instituţii de învăţământ preuniversitar din Europa. Ulterior, scopurile acţiunii s-au consolidat, platforma etwinning.net devenind o comunitate a şcolilor din Europa, reunind peste 140.000 de cadre didactice din peste 86.000 de şcoli.
   În România, acţiunea eTwinning este coordonată de Centrul pentru Inovare în Educaţie – TEHNE (www.tehne.ro), în parteneriat cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (www.ise.ro).
   Mai multe informații și detalii: http://www.etwinning.ro

10. Web 2.0 – o şansă pentru femeile antreprenor (E-Chance 2.0 for Women Entrepreneurship)

    Publicat în 12 octombrie 2011
    

    Liliana Grecu

    (institutul Naţional de cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale-INCSMPS)

    INCSMPS are ca obiect de activitate: cercetare-dezvoltare în domeniul ştiinţelor sociale şi umaniste. Activitatea principală a Institutului constă în realizarea de studii şi cercetări cu caracter teoretic-aplicativ în domenii de interes naţional privind managementul resurselor umane, dezvoltarea socială şi protecţia socială în România. Activitatea de cercetare-dezvoltare şi inovare abordează cu prioritate următoarele tematici: piaţa muncii, educaţia continuă şi evaluarea impactului sistemelor de educaţie, formare şi perfecţionare profesională asupra eficienţei pieţei muncii, managementul resurselor umane, politici sociale şi fenomene sociale, strategii şi modele de dezvoltare socio-economică, management macro si microeconomic.

    E-Chance 2.0 for Women Entrepreneurship este un proiect Leonardo da Vinci de Transfer de Inovaţie care vizează promovarea antreprenoriatului în rândul femeilor folosind tehnologii bazate pe aplicaţii web 2.0, urmărind să cultive mentalitatea antreprenorială la femei şi să promoveze accesul la formare prin utilizarea de instrumente flexibile şi interactive bazate pe web 2.0.
    Proiectul a demarat în luna octombrie 2009 şi s-a finalizat în septembrie 2011, fiind implementat de 8 organizaţii partenere din 5 State Membre ale Uniunii Europene: Spania, Republica Cehă, Letonia, România şi Italia.
    Principalul rezultat al proiectului este un instrument flexibil şi deschis de formare bazat pe Web 2.0. Platforma combină elemente de instruire formală şi informală şi crează medii mixte de e-learning, care oferă antreprenorilor femei un set de competenţe de bază şi capacităţile în ceea ce priveşte web 2.0. Platforma on-line poate fi accesată la adresa: www.e-chance2.eu iar mai multe informaţii privind proiectul se găsesc pe pagina de web a proiectului www.echance2.eu.

    

    Proiectul E-Chance 2.0 for Women Entrepreneurship vizează promovarea antreprenoriatului în rândul femeilor folosind tehnologii bazate pe aplicaţii web 2.0 şi tehnologii asociate precum wiki-uri, blog-uri, reţele sociale, sursă deschisă, conţinut deschis, partajarea de fişiere, munca in colaborare, etc. Antreprenoriatul la nivelul femeilor este la un nivel mai scăzut din cauze asociate cu unele minusuri cum ar fi lipsa de informaţii, de contacte şi de acces la reţea, precum şi cu puncte slabe precum oferta inflexibilă de facilităţi de îngrijire a copiilor şi dificultăţi în armonizarea obligaţiilor de afaceri cu cele de familie. Flexibilitatea utilizării tehnologiilor bazate de aplicaţii web 2.0 poate ajuta la depăşirea acestor deficienţe şi la îmbunătăţirea mediului antreprenorial pentru femei.

    Astfel, proiectul e-Chance 2.0 vizează să cultive mentalitatea antreprenorială la femei, să promoveze accesul la formare prin utilizarea de instrumente flexibile şi interactive, să îmbunătăţească abilităţile şi calificările femeii cu privire la utilizarea tehnologiilor bazate pe web 2.0, să promoveze inovarea şi creativitatea în rândul tuturor femeilor, să sporească abilitata femeilor de a lucra pe cont propriu.

    Principalul rezultat al proiectului este un instrument flexibil şi deschis de formare care promovează mentalitatea antreprenorială la femei, îmbunătăţind abilităţile personale şi favorizând capacităţile referitoare la societatea cunoaşterii. E-Chance 2.0 ar putea sprijini femeile cu privire la ideea de antreprenoriat, ar putea promova acest proces în rândul femeilor şi în acelaşi timp le-ar îmbunătăţi abilităţile şi capacităţile pentru viaţă.

    PLATFORMA DE INSTRUIRE bazată pe Web 2.0 combină elemente de instruire formală şi informală şi crează medii mixte de e-learning, care oferă antreprenorilor femei un set de competenţe de bază şi capacităţile în ceea ce priveşte web 2.0.

    Obiectivele de formare ale instrumentului sunt:

    • să dezvolte abilităţile şi competenţele referitoare la TIC şi Web 2.0 în rândul femeilor antreprenor şi potenţialelor femei antreprenor;
    • să califice femeile pentru a le creşte şansele de ocupare;
    • să creeze un mediu de învăţare inovator;
    • să faciliteze resursele de învăţare într-un context flexibil;
    • să îndeplinească nevoile femeilor referitoare la societatea cunoaşterii;
    • să sporească egalitatea opţiunilor pe piaţa muncii şi oportunităţile de muncă flexibile;
    • să intensifice schimbul de experienţă între femei din diferite ţări europene

    Instrumentul interactiv E-chance 2.0 este un rezultat comun dezvoltat prin parteneriat şi reflectă în acelaşi timp o perspectivă globală şi contextele naţionale ale partenerilor din proiect.

    Acest instrument de formare nu propune doar un set de module de formare, ci şi o întreagă experienţă de învăţare care include teste de autoevaluare, manual de bune practici, poveşti de succes despre femei antreprenor, resurse suplimentare, forumuri şi alte platforme de comunicare precum Facebook şi Youtube.

    Elaborarea mediului de învăţare s-a bazat pe diverse aspecte pedagogice, instrucţionale şi grafice, precum şi elemente de accesibilitate a conţinutului, de exemplu: coerenţa textului, interactivitatea pe parcursul temelor şi navigarea uşoară şi intuitivă. În acest fel, este posibil să stimuleze interesul utilizatoarelor/ cursantelor şi să faciliteze transferul de informaţii şi cunoştinţe.

    Au fost respectate principii de bază ale integrităţii şi transparenţei ţinând cont de punctul de vedere al utilizatoarei.

    Instrumentul interactiv E-chance 2.0 oferă utilizatoarei, dar şi formatorului, o experienţă de învăţare diversificată şi completă.

    Instrumentul este definit printr-o structură principală – modulele de formare -, susţinută de resurse externe care completează şi consolidează abordarea învăţării.

    Platforma este bazată pe Moodle, respectând filosofia de învăţare a acestei platforme, şi creşte participarea şi contextul colaborativ în rândul cursantelor. În acelaşi timp, instrumentul respectă spiritul central al proiectului şi exploatează potenţialităţile de învăţare ale Web 2.0.

    Conţinuturile de învăţare sut prezentate în două formate diferite: formatul PDF care permite descărcarea şi utilizarea conţinuturilor fără accesarea platformei sau utilizarea conexiunilor de internet; şi formatul FLASH care permite o experienţă de e-learning completă.

    Platforma on-line poate fi accesată la adresa: www.e-chance2.eu  iar mai multe informaţii privind proiectul se găsesc pe pagina de web a proiectului www.echance2.eu . Atât platforma de instruiré cât şi pagina de web a proiectului sunt disponibile şi în limba română.

11. 70% dintre specialisti confirma: invatamantul poate fi imbunatatit prin eLearning

    Publicat în 22 octombrie 2011
    

    Anca Crahmaliuc

    (SIVECO Romania)

    SIVECO Romania este liderul caselor romanesti de software si unul din integratorii software de succes din Europa Centrala si de Est. Compania dezvolta si exporta solutii IT si proiecte de consultanta cu valoare adaugata ridicata catre tari din Comunitatea Europeana, Orientul Mijlociu, Africa de Nord si spatiul Comunitatii Statelor Independente. Compania a fost infiintata in 1992 si are in prezent peste 1.200 de angajati. Actionarii SIVECO Romania sunt Intel Capital, Polish Enterprise Fund V (fond de investitii administrat de Enterprise Investors), SIVECO Netherlands B.V si SIVECO Management Team. Adresandu-se organizatiilor private si publice, SIVECO Romania ofera solutii eficiente de eLearning, EAS (Enterprise Application Suite), Document Management, Business Inteligence, eHealth, eGovernment, eAgriculture, eCustoms si eBusiness, pentru piata nationala si internationala. SIVECO Romania s-a specializat in executia de proiecte informatice de mare complexitate si amploare. De-a lungul celor 20 ani de existenta, compania si-a construit o reputatie solida, fiind recompensata cu peste 140 de premii interne si internationale. SIVECO Romania SA este certificata ISO 9001:2008 de catre compania franceza AFAQ-AFNOR, una din primele 5 companii de audit din lume. SIVECO Romania dezvolta parteneriate solide cu cele mai mari companii de software si hardware din lume:Intel, HP, IBM, Bull, Oracle, Microsoft etc. SIVECO Romania este membru activ al mai multor asociatii profesionale si de afaceri din Romania (AmCham, CCIFER, ARIES, ANIAP, ATIC) si internationale (European Association for Information Technology - EITA, Information Society Technologies Advisory Group - ISTAG) si a aderat la importante initiative globale, precum UNPD Global Compact, WEF Transparency si PACI (Partnership Against Corruption Intiative). Mai multe informatii despre companie si produsele sale puteti obtine vizitand www.siveco.ro

    Noile metode de predare si invatare ajuta elevii sa-si dezvolte abilitatile necesare societatii informationale. Rezultatele unui studiu  realizat in cadrul evenimentului eduVision 2020, la care au participat: ministri ai educatiei, consilieri ministeriali, inspectori si directori scolari, academicieni si profesori din 25 de tari, valideaza si re-afirma efectele pozitive ale utilizarii solutiilor informatice pentru educatie.

    Utilizarea solutiilor informatizate pentru educatie este benefica si genereaza efecte pozitive asupra intregii societati – afirma specialistii in educatie.  Solutiile de eLearning acopera nevoile intregului sistem educational, oferind instrumente utile pentru toate nivelurile – de la factorii de decizie din ministere, pana la elevi, profesori, parinti si chiar publicul larg. Metodele de invatare bazate pe eLearning reusesc sa adapteze procesul educational la nevoile reale ale eleviilor si ofera acces la informatii relevante si actualizate.

    Aceste concluzii se bazeaza pe rezultatele unui studiu  realizat in cadrul evenimentului eduVision 2020, la care au participat: ministri ai educatiei, consilieri ministeriali, inspectori si directori scolari, academicieni si profesori din 25 de tari.

    Sondajul,  aplicat in cadrul conferintei,  a urmarit obtinerea  informatiilor cheie despre modalitatea in care solutiile eLearning pot imbunatati procesul educational si problemele curente intampinate in implementarea de solutii informatice in educatie.
    In acest sens, 70% dintre cei chestionati au fost de parere ca eLearningul poate imbunatati procesul de invatare si faciliteaza invatarea activa, iar 50% spun ca reprezinta un instrument eficient, flexibil si indispensabil.

    Cele mai importante beneficii aduse de instuirea prin eLearning sunt considerate de specialisti a fi: dezvoltarea abilitatilor de lucru individuale si de echipa, dezvoltarea abilitatilor de analiza si sinteza a informatiilor si a capacitatii de punere in practica a informatiilor teoretice invatate in scoala. Aceste abilitati sunt considerate a fi dobandite datorita continutului cursurilor 91%, pregatirii informale 92%, instruirii indirecte 70%  si instruirii colaborative 84%. Pe scurt, specialistii considera ca eLearning-ul raspunde pe deplin cerintelor pietei muncii si a societatii moderne si ajuta la crearea mai multor oportunitati economice si sociale, la nivel local si global.

    Specialistii in educatie participanti la studiu considera ca in ultimii ani au avut loc multe schimbari la nivelul sistemului educational din tara pe care o reprezinta, majoritatea in bine. La nivel global, eLearning-ul joaca un rol din ce in ce mai important in educatie si efectele introducerii noilor technologii in scoli aduc efecte majore, ajutand la dezvoltarea intregii societati.

    “eLearning-ul a devenit o unealta foarte eficienta si indispensabila in procesul educational. Menirea sa este una pedagogica, aceea de a ajuta profesorul sa livreze informatia intr-un mod cat mai complet si atragator pentru elev. Tendintele actuale inoveaza si imbunatatesc educaţia, prin introducerea la clasa a dispozitivelor multi-touch, a tabletelor si chiar a continutului educational tridimensional, inovatii primite cu entuziasm de elevi si profesori”, a declarat Radu Jugureanu, eContent Manager SIVECO Romania.

    In cadrul conferintei eduVision 2020 au fost dezbatute tendintele in tehnologia informatiei aplicate in educatie si au fost prezentate proiecte de informatizare de succes, din ţari precum: Romania, Moldova, Cipru, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Azerbaijan, Malta, Maroc, Algeria si Serbia. Conferinta a fost organizata la Bucuresti, in perioada 16-17 septembrie, de catre SIVECO Romania si Agora Grup, sub patronajul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerului Comunicatiilor si Societatii Informationale.

12. Second call: eLearning and Software for Education – eLSE 2012

    Publicat în 25 octombrie 2011
    

    Cătălin Radu

    (Romania ADL Partnership Laboratory )

    The Romania ADL Partnership Lab, through the "Carol l" National Defence University's Romanian Advanced Distributed Learning Department (RoADL-D), seeks to collaborate with ADL on developing technical frameworks and standards in national and international contexts, with participation from government, industry, and academia. The RoADL-D vision centers on a “Network Based Education – Student Oriented” concept as part of its core mission to develop and manage multilevel, standardized, online learning curricula according to ADL principles. The RoADL-D promotes e-learning and e-training for civilian and military personnel for lifelong learning and military education. The department is involved in research projects developed at the national, European Union (EU), and NATO levels, and offers expertise on creating SCORM 2004-compliant educational content, authoring tools, and integrated systems for education and training.

    Conferinta eLearning si Software Educational s-a impus in ultimii ani ca una dintre cele mai importante conferinte de eLearning in Europa de Sud Est, fiind construita in parteneriat de catre Universitatea Nationala de Aparare “Carol I”, Universitatea din Bucuresti si ADL Romania.
    Conferinta este indexata in bazele de date ISI, Ceeol si EBSCO.

    The 8th eLearning and Software for Education Conference – eLSE 2012 is organized by the Romanian Advanced Distributed Learning Association and will be held in Bucharest, in April 26th – 27th 2012.

    

    The purpose of the annual international scientific conference on „eLearning and software for education” is to enable the academia, research entities and corporate to boost the potential of the technology enhanced learning environments, by providing a forum for exchange of ideas, research outcomes, business case and technical achievements.

    The central theme of this forthcoming event focuses on “Leveraging technology for learning”.

    The conference aims to promote original articles of basic research results and experimental development, case studies and best practices, critical analysis and commentary, statistics, assessments and forecasts on Technology Enhanced Learning.

    The conference advances for discussion the following main sections:

    • Management strategies and policies
    • Pedagogy and psychopedagogy in new learning environments
    • Computer science and new support technologies in learning
    • Serious games in theory and practice
    • Corporate elearning and training
    • eLEarning Security E- Content / Instructional design.

    The conference is indexed in ISI, Ceeol and Ebsco databases.

    More data on http://elseconference.eu.

13. Proiectele de e-Learning CNIV şi ICVL sprijină Iniţiativa eduVision 2020

    Publicat în 24 octombrie 2011
    

    Marin Vlada

    (Universitatea din Bucuresti)

    Dr. Marin Vlada is Professor in Computer Science at the University of Bucharest, concerned with education and research in Computer Science, in particular Artificial Intelligence, Computer Graphics & Virtual Reality, Web Programming and Educational Technology (New technologies for e-Learning, e-Training, e-Skills). He is the co-ordinator and founder of CNIV and ICVL projects "2010 - Towards a Knowledge Society – 2030" (New Technologies in Education and Research) at the University of Bucharest.

    În perioada 28-29 octombrie 2011 se vor desfăşura, la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual (CNIV) şi International Conference on Virtual Learning (ICVL), manifestări ştiinţifice cu tradiţie în domeniile e-Learning şi Software educaţional, ajunse la ediţia a IX-a şi respectiv, ediţia a VI-a. Organizate de Universitatea din Bucureşti, în parteneriat cu Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, aceste conferinţe desfăşurate simultan oferă un cadru adecvat de a interacţiona pentru profesori din învăţământul preuniversitar şi superior, elevi şi studenţi, specialişti în educaţie şi IT.

    Alături de cele două universităţi, partenerii evenimentelor sunt SIVECO România, Centrul pentru Inovare în Educaţie (TEHNE) şi Institutul pentru Educaţie, sponsorii tradiţionali fiind Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) şi SIVECO România.

    Cu aceste ocazii, se vor desfăşura Concursul „Software Educaţional” şi Expoziţiile „Software Educaţional” şi „Ateliere eTwinning”  pentru prezentarea de proiecte şi produse software, echipamente şi produse IT destinate educaţiei, cercetării şi inovării.

    

    La International Conference on Virtual Learning – ICVL 2011, din 145 de propuneri s-au acceptat pentru publicare în Proceedings-ul Conferinţei, 85 de lucrări. Recent, dintre acestea 29 articole au fost acceptate de Editorial Board review of  IJCSRA (International Journal of Computer Science Research and Application) pentru a fi publicate într-un volum special (Volume 2 Issue-1, 20th January 2012) “Special Issue on Computer Science for Future Education”. IJCSRA is an Open Access Journal (Creative Commons 3.0 CC-BY).

    

    La Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual – CNIV 2011, din 87 de propuneri s-au acceptat pentru publicare în volumul CNIV 2011, 54 de articole. Unele dintre lucrările publicate şi prezentate în sesiunile de lucru vor fi premiate pe baza punctajelor primite ulterior de la cei 350 de evaluatori (elevi, studenţi, profesori din preuniversitar şi din mediul academic, specialişti IT) înscrişi CNIV 2011, rezultatele vor fi anunţate în luna noiembrie. Lucrările de la ambele conferinţe sunt deja tipărite şi se găsesc on-line pe site-urile celor două conferinţe.

    De-a lungul vremii, în toate domeniile ştiinţifice se schimbă teoriile, metodele şi tehnicile de investigare, de aceea dinamica cunoaşterii umane influenţează dezvoltarea generală a societăţii umane. Pentru a obţine evoluţie şi eficienţă în viaţa sa, omul trebuie să se adapteze continuu la aceste schimbări ale cunoaşterii. În domeniul educaţiei, şi în special al învăţării şi perfecţionării, apariţia de noi tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiei (TIC), îmbunătăţirea teoriilor pedagogice şi psihologice, obligă pe elevi/studenţi, profesori, părinţi şi pe specialişti, să se adapteze la aceste schimbări. Ce fac elevii şi studenţii? Ce fac profesorii şi părinţii? Ce fac specialiştii? Ce fac guvernele ţărilor?

    Despre Proiectele CNIV şi ICVL: “2010 -Towards a Knowledge Society- 2030″
    Proiectele CNIV şi ICVL sprijină Iniţiativa eduVision2020 şi Digital Agenda 2020: CNIV şi ICVL sunt manifestări ştiinţifice ce promovează tehnologii şi metodologii inovative în educaţie, în cercetare şi în perfecţionarea continuă, atât în mediile preuniversitar, respectiv universitar, cât şi în mediul de afaceri. Structurate şi organizate după principii europene şi standarde internaţionale, cele două proiecte promovează implementarea ideilor moderne în educaţia iniţială şi în formarea continuă, încurajează şi promovează lucrul la proiecte, activităţile colaborative,  metodele şi experimentele ştiinţifice, gândirea creativă şi intuiţia, argumentaţia şi demonstraţia.

    Mai multe detalii, la adresele: http://c3.icvl.eu, http://c3.cniv.ro
    Turneul Conferinţelor: http://www.cniv.ro/Images/traseu-CNIV-ICVL.JPG

14. Sistemul de educaţie la distanţă în Turcia

    Publicat în 25 octombrie 2011
    

    Silvia-Adriana Tomescu

    1997: Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere. Licenta in Automatizarea sistemelor de informare şi documentare. 2001: Definitivare in Invatamant. 2001: Bursă studii Socrates-Comenius Perfecţionare prin Videoconferinţe , Germania. 2003: Bursa studii Socrates-Grundtvig „Electronic Learning Tele-Teaching, Tele Coaching, and Adult Education” – Belgia, Brusseles. 2011: Doctor în Filologie.

    Interviu acordat de prof. dr. Uğur Demiray, Facultatea de Comunicare, Universitatea Anadolu, Turcia. Abordează aspecte ale învăţământului la distanţă din Turcia: un scurt istoric, asigurarea calităţii, elemente de legislaţie specifică, competenţele cadrelor didactice implicate în activităţi de educaţie la distanţă, parcursurile de formare ale practicienilor ID, modalităţile de comunicare cu studenţii în instituţiile de învăţământ superior din Turcia, statutul cadrelor didactice din ID, bibliotecile electronice şi resursele digitale disponibile etc.
    

     - Care sunt principalele obiective de asigurare a calităţii sistemului de educaţie la distanţă din Turcia?

    - Misiunea Universităţii din Anadolu este de a furniza un învăţământ mixt, centrat pe student (blended learning), optimizat de mijloacele multimedia, cercetări individuale şi colaborative. Acesta utilizează o gamă largă de strategii: rapoarte, prelegeri, seminarii, exemple de bună practică care ajută la schimbarea politicilor instituţionale şi culturale şi a atitudinii faţă de noile forme de acces. Permite perfecţionarea profesională şi asistarea în designul instrucţional, multimedia, predarea şi învăţarea bazate pe web. Universitatea recunoaşte că, misiunea educaţiei la distanţă este una specială acum. Este într-adevăr o realizare faptul că se poate furniza un învăţământ superior de calitate unui număr de peste 1,3 milioane de studenţi în toate zonele din Turcia şi din Europa. Declaraţiile on campus dar şi video ale studenţilor şi ale membrilor echipei aflaţi în patru locaţii diferite la distanţă, au garantat necesitatea de a se implementa ID-ul în Universitatea Anadolu. (EUA, 2008). În plus, în Universitate, scopul nostru este de a stimula oamenii de afaceri şi antreprenorii să-şi deruleze activităţile astfel încât să dobândească cunoştinţe şi abilităţi care să optimizeze competitivitatea în management prin metode de învăţare la distanţă. În acest sens, profilarea băncii Halkbank pe IMM-uri a constituit un puternic contrafort pentru câştigarea grupului ţintă potrivit. Prin intermediul programului de e-certificare am extins activitatea academică spre oamenii de afaceri experimentaţi deoarece am considerat că drumul spre competitivitatea bazată pe standarde europene reuşeşte să îmbine cunoştinţele practice cu educaţia. Turcia va trebui să-şi ridice calitatea educaţiei şi numărul persoanelor care au acces la educaţie pentru un nivel ridicat de trai, va trebui să investească în metodele de educaţie şi tehnologii şi să lărgească accesul la sistemul de educaţie universitară la distanţă. În esenţă, va trebui mărit bugetul alocat educaţiei la distanţă iar investiţiile în infrastructura tehnologică urgentate. Dezvoltările în calculatoare, tehnologii şi Internet esenţiale educaţiei la distanţă vor trebui urgentate şi urmărite îndeaproape. Va trebui sprijinit sectorul privat care dezvoltă programele soft dar şi instituţiile furnizoare de educaţie la distanţă. Cercetătorii turci care cunosc sistemul de cultură şi educaţie, specialiştii în educaţia la distanţă trebuie să fie informaţi şi sprijiniţi în acest sens. Optimizarea educaţiei la distanţă va depinde numai de contribuţiile cercetătorilor turci (Yilmaz, 2008).

    Referinţe:

    • European University Association (EUA) (2008). Institutional Evaluation Programme ANADOLU UNIVERSITY EUA EVALUATION REPORT:[online]. Citat la: 26.09.2010. Disponibil la: http://eua.anadolu.edu.tr/dosyalar/anadolu_university_final_report.pdf
    • Yilmaz, Sule. (2008). Distance Education: An Overview of Distance Education in Turkey:[online].Citat la: 24.09.2010. Disponibil la: http://udel.edu/~shule/SuleYilmazTermPaper.pdf ; http://www.megafreepdf.com/view-cat-accountingandfinancialmanagementtextbooks-id-2584213.html ; http://en.wikibooks.org/wiki/Megauniversity/Anadolu_University retrieved 26.09.2010

     

    - Ce abilităţi îi sunt necesare unui profesor implicat în educaţia la distanţă?

    - În manieră tradiţională, raportul profesor-student pretinde o educaţie specifică, materiale instrucţionale adaptate, echipament şi perfecţionare. De câţiva ani, studenţii s-au mutat în centrul educaţiei. Cu ajutorul progreselor tehnologice, al instrumentelor ataşabile computerelor, studenţii au căpătat independenţă şi abilitatea de a comunica ajutorul modemului şi al Internetului. În general, mijloacele multimedia în educaţie sunt descrise ca fiind centrate pe student, orientate pe proiectare, pretabile unei învăţări colaborative. Mijloacele multimedia interactive pot fi definite ca utilizarea simultană a datelor în diferite formate media, precum voce, video şi text, grafică, animaţie şi realitate virtuală. Browser-ele web vor disponibiliza materialele căutate, studenţii pot comunica cu colegii şi profesorii prin formularea întrebărilor într-un sistem de comunicare forum sau chat, pot în egală măsură sintetiza cursurile trimiţând rezumatele în format text sau video către tutore sau rezultate grafice şi studii de caz, care constituie feedback-ul către profesor. Dezvoltarea abilităţilor cognitive de utilizare a net-ului ne poate ajuta să controlăm procesul de învăţare. Trebuie să devenim conştienţi de modul CUM învăţăm mai bine şi CUM putem organiza materiale noi pentru a obţine cele mai bune rezultate. În general, nevoile studenţilor au fost descrise ca învăţare pasivă. Să ne imaginăm că acele cunoştinţe care trebuie predate au fost selectate şi materialele de curs au fost organizate. Vom şti CE vom preda. Problema este CUM vom preda. La acest nivel este imperios necesar ca materialul de curs să fie formulat pentru a satisface nevoile de învăţare ale studenţilor. Criteriile de selectare a metodelor de predare şi ale strategiilor trebuie să fie centrate pe  student, mai degrabă decât dependente de metodele de predare ale profesorului. Prima preocupare ar trebui să fie determinarea capacităţii de clasificare a studenţilor. Trebuie identificată orientarea permanentă pe care o capătă abilităţile lor. Strategiile de predare sunt incluse în programul multimedia. Acest aspect reduce nevoia de personal abilitat on-site. Apoi, se pledează pentru reducerea cheltuielilor, pentru auto-instruire, autoevaluare, automonitorizare în sistemul multimedia. Interacţiunea cu profesorul este una flexibilă. Cererea ca profesorul să fie prezent permanent este diminuată. Odată activată, infrastructura educaţiei la distanţă oferă o variantă flexibilă pentru ca predarea să satisfacă nevoile studenţilor. Acei profesori care doresc perfecţionarea profesională continuă ca alternativă accesibilă temporal, aleg educaţia la distanţă.

    Programele de educaţie la distanţă sunt implementate în multe state pentru a asigura formarea iniţială şi continuă. În Turcia perfecţionarea cadrelor didactice este realizată prin metode tradiţionale, face-to-face cât şi la distanţă. În anul universitar 2001-2002. Universitatea Anadolu a furnizat programe de perfecţionare la nivel naţional în varianta tradiţională şi la distanţă, destinate profesorilor de liceu neagajaţi în sistem. Programul de Formare a Profesorilor din Învăţământul Preşcolar derulat de Open Education Faculty, iniţiat în perioada 2001-2002 şi continuat de Universitatea Anadolueste un program de formare original ca structură şi modalitate de derulare, ce urmăreşte dezvoltarea cunoştinţelor şi a abilităţilor necesare. Este alcătuit din cursuri de metodică a predării, cursuri pe discipline şi cursuri de cultură generală. Cursurile din primul an pun accentul pe cultura generală iar cele din ultimul an pe cunoaşterea de specialitate. Pe de altă parte cursurile de metodică se derulează pe parcursul celor patru ani. Evaluarea se face prin examinări centralizate în acord cu politica Universităţii Anadolu. Conform reglementărilor, sunt planificate trei perioade de evaluare în anul academic respectiv. Desfăşurate ca evaluări iniţiale, pe parcurs sau finale, ele se organizează în zona în care studenţii înrolaţi s-au înscris la Biroul Facultăţii de Educaţie Deschisă. Examenul are loc în 81 de centre regionale, inclusiv Leftkosa (Cipru). Toate întrebările sunt structurate în format cu opţiuni multiple şi evaluate computerizat. Studenţii sunt obligaţi să treacă fiecare test. Se acordă un punctaj de la 1 la 100. Pentru cursurile aplicative, practice se vor pregăti portofolii care vor fi evaluate de către profesorii de practică. Portofoliile evaluate de profesorii din Comisia de Evaluare a Portofoliilor de Practică care fac parte din Open Education Faculty vor trece încă odată printr-un proces de evaluare. În anii 2005-2006 oferta de practică educaţională pentru învăţământul preşcolar a fost de 3.353 cursuri pentru clasa a treia şi 4.206 cursuri pentru clasa a patra(un total de 7.559) portofolii de practică ce au fost evaluate de profesorii de practică şi ulterior trimise către Open Education Faculty pentru a trece prin Comisia de Evaluare a Portofoliilor de Practică (Yaşar, Gültekin, & Duban, 2006). Importanţa şi transferul informaţiei în lumea contemporană au influenţat pozitiv aspectele structurale şi administrative cât şi programele educaţionale. Fiecare societate trebuie să îşi pregătească indivizii în acord cu nevoile pe care vârsta le cere. Dar acest proces poate fi derulat integrând inovaţiile şi tehnologiile informaţionale în sistemele de educaţie. Cerinţele standardelor de educaţie şi acreditare au fost adoptate iar programele de perfecţionare au fost revizuite în acord cu dezvoltările mondiale. Printre cursurile oferite de sistemul ID din Universitatea din Anadolu acelea destinate pregătirii profesorilor sunt de departe cele mai importante. După apariţia Legii 4360, accesul la educaţia de bază, actualizarea Curriculei şi perfecţionarea profesorilor au constituit obiective naţionale. Acum, Universitatea Anadolu se remarcă în sfera educaţiei la distanţă în zona vest europeană şi cea a Orientului Mijlociu ca o importantă instituţie de educaţie universitară şi de cercetare. Publică în acest sens revista TOJDE – The Turkish Online Journal of Distance Education cu scopul de a optimiza introducerea educaţiei la distanţă în rândul statelor orientale şi a extinderii comunicării interinstituţionale. Încă nu avem o evaluare a impactului la nivel global însă în zona Orientului Mijlociu Universitatea din Anadoluare un rol remarcabil. (Vezi: http://en.wikibooks.org/wiki/Megauniversity/Anadolu_University. Disponibil la : 26.09.2010).

    Referinţe:

    • Anadolu University. (2004). Programme of Preschool Education. Retrieved June 10, 2004. Disponibil la: http://www.aof.anadolu.edu.tr
    • Deniz, S. & Sahin, N. (2005). The Restructuring Process of Teacher Training System in Turkey: A Model of Teacher Training Based on Post-Graduate Education (PGCE). Journal of Social Sciences 2 (1): 21-26, ISSN 1549-3652
    • Yasar, S. & Gültekin, M. (2006). The perceptions of teacher candidates in the preschool teacher training program of open education faculty on teaching profession. International and Distance Learning (IODL) Symposium in Lifelong Open and Flexible Learning in the Globalized World, Eskişehir, Türkiye

     

    - Universităţile din Turcia au un departament specializat pentru formarea profesorilor care predau în ID? Profesorii care se specializează acum pentru acest sistem sunt formaţi în manieră tradiţională?

    - Principala modificare în sistemul de învăţământ superior a avut loc în Turcia în 1981. Înainte, a fost structurat în trei unităţi diferite: universităţi, academii de inginerie şi economie şi colegii de formare a profesorilor, care au fost atât administrativ şi academic subordonate Ministerului Educaţiei. Ca urmare a problemelor politice, sociale şi economice în anii 1970, acest model de învăţământ superior, ca şi alte sectoare din ţară, a arătat semne de declin. În 1981 a fost introdus un sistem de învăţământ unitar iar colegiile de formare a cadrelor didactice şi academiile au fost subordonate universităţilor. Unele colegii de patru ani de formare a profesorilor şi scoli de limbi străine de trei ani au fost transformate în colegii de educaţie, în timp ce fostele structuri în care au fost instruiţi profesorii de şcoală elementară, au devenit colegii de învăţământ superior de doi ani. Acestea au fost transformate în colegii de patru ani în 1989. Programe de doi ani de licenţă pentru profesorii din învăţământul pre-şcolar au fost introduse în 1981, iar în 1991 au devenit programe de patru ani.

    Responsabilităţile şi activităţile de formare ale profesorilor au fost transferate de la Ministerul Educaţiei la Universităţi. Prin intermediul acestor schimbări, s-a presupus că probleme cum ar fi calitatea educaţiei şi numărul personalului calificat ar putea fi rezolvate cu uşurinţă. Ca urmare a acestei unificări şi a creşterii numărului de admiteri, colegiile au început să sufere din cauza lipsei de facilităţi fizice, dotări cu echipamente, personal etc. Pentru a umple golul creat, mulţi din profesorii facultăţilor de litere şi ştiinţe au fost transferaţi la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei. În prezent în cadrul colegiilor de educaţie sunt perfecţionate cadre didactice din învăţământul pre-şcolar, elementar, gimnazial şi de liceu din subordinea Ministrului Educaţiei. Acestea nu sunt însă singurele instituţii de învăţământ superior care formează profesori. Studenţii de la facultăţile de litere şi ştiinţe care se specializează într-un domeniu, după absolvirea cursurilor de pedagogie şi obţinerea statutului de licenţiat pot deveni profesori. Educatorii care percep procedurile de învăţământ ca un sistem social afirmă că acest sistem are trei elemente: studenţi profesori şi curriculum. Eficienţa oricărui sistem de învăţământ depinde de echilibrul dintre aceste elemente. Dacă unul dintre acestea nu reuşeşte să-şi îndeplinească atribuţiile va scădea randamentul procesului general de învăţământ. În ciuda eforturilor de a schimba practicile şi situaţia actuală în instruirea profesorilor, deşi numărul personalului academic din colegiile de educaţie a crescut considerabil începând cu 1981, nu se poate spune că s-a schimbat calitatea educaţiei. Această zonă are nevoie disperată de cercetări aprofundate. Deci, este evident că lipsa de profesori calificaţi în colegiile de educaţie are un efect negativ asupra calităţii educaţiei. În timpul unificării din 1981, mulţi profesori mai ales  din departamentele de Matematică, Fizică, Chimie, Istorie şi Limbi occidentale, au fost transferaţi de la colegiile de litere şi ştiinţe spre colegiile de educaţie. Cei care deţineau un doctorat puteau obţine funcţii administrative. Noile departamente create în Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei recrutau absolvenţi de litere şi ştiinţe. Din păcate, această tradiţie este încă practicată la o scară redusă. Deşi bine pregătiţi în specialitate, acestor cadre didactice le lipsea însă formarea metodică şi pedagogică. Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei avea anual absolvenţi cu acceaşi pregătire ca şi Facultăţile de Litere sau alte ştiinţe, nu avea absolvenţi capabili de predare la clasă ci mai curând specialişti în domeniu. În plus, corpul profesoral al Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei nu avea publicaţii de specialitate sau cercetări în domeniu. Ce prevala pentru aceştia era stricta specializare. Majoritatea nu reuşeau să coreleze teoria cu practica şi erau supraspecializaţi. Nu erau potriviţi pentru cariera didactică. Este o situaţie încă prezentă în majoritatea facultăţilor deşi în proporţii diferite. În departamente, cum ar fi Arte, Educaţie Fizică, şi muzică, situaţia diferă oarecum. Deoarece selecţia se bazează pe abilităţile şi talentul necesar iar cursurile sunt proiectate în consecinţă (Zülküf, 1998). Tehnologiile de învăţământ la distanţă pot fi clasificate ca uni-direcţionale non-interactive şi tehnologii bidirecţionale interactive. Ţările dezvoltate utilizează tehnologii dual-mode interactive în învăţământul la distanţă iar tendinţa în lume este de a trece de la single-mode, care nu permite interacţiunea elev-instructor spre multi-mode, care are elemente importante de interacţiune. Un subiect bogat legat de ID este învăţarea interactivă prin intermediul WWW, a videoconferinţelor sau prin  Internet. Din cauza vitezei cu care învăţământ la distanţă a fost conceput şi pus în aplicare au existat probleme cu care şi alte state în curs de dezvoltare s-au confruntat. Tehnologiile folosite pentru a oferi programe de învăţământ la distanţă din Turcia au fost de tip one-way, apoi acesta a fost optimizat prin facilităţi tip text şi televiziune. Problemele care există şi care decurg sau apar în ID-ul din Turcia sunt următoarele: restricţiile bugetare cu care se confruntă toate statele în curs de dezvoltare, lipsa de resurse, lipsa de proiecte, lipsa de formare la locul de muncă în ICT.

    Deşi au existat mai multe tendinţe şi încercări de a integra Internetul în educaţia din Turcia: primară, secundară şi superioară din 1990, din cauza progresului lent, a birocraţiei crescute şi a centralizării la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale – nu există o infrastructură de reţea de calculatoare pentru învăţământul primar şi secundar încă, şi utilizarea Internetului în educaţie este într-o fază de început. Învăţământul la distanţă permite derularea unor stagii de formare continuă şi iniţială, iniţiere şi posibilitatea de a completa programul de perfecţionare sau de grade didactice.

    Proliferarea programelor de formare a cadrelor didactice prin metode la distanta nu se limitează la ţările dezvoltate sau în curs de dezvoltare, nu este limitată nici la metode specifice de livrare. Această proliferare este rezultatul dezvoltării rapide a tehnologiilor de telecomunicaţii. În Turcia, în 1985-86 şi în 1990 au început două programe de perfecţionare la distanta a profesorilor; primul a fost un program certificat de studii pre-universitare pentru profesorii de şcoală primară şi al doilea program a fost destinat profesorilor de gimnaziu finalizat cu diplomă universitară. Al doilea program a fost mult mai răspândit şi mai eficient decât primul. Comparativ cu alte ţări dezvoltate din punctul de vedere al utilizării învăţământului la distanţă pentru formarea profesorilor, Turcia este încă în etapele timpurii deşi se consideră parte a comunităţii europene, problemele sale legate de învăţământul la distanţă şi modul de formare a profesorilor o plasează mai degrabă alături de vecinii săi din Asia. Deşi ţara se confruntă cu probleme, cum ar fi lipsa de resurse, restricţiile bugetare, lipsa de pregătire continuă privind utilizările recente ale tehnologiei aspecte similare altor ţări în curs de dezvoltare, a avut (dacă am privi global) şi experienţe de succes legate învăţământul la distanţă. Învăţământul la distanţă poate oferi formare continuă cadrelor didactice aflate în câmpul muncii în toate formatele. Educaţia la distanţă poate completa deficienţele pe care le are le sistemul tradiţional. Profesorii pot folosi Internetul pentru a obţine informaţii. Prin utilizarea tehnologiilor de învăţământ la distanţă se poate rezolva problema formării profesorilor dar şi alte probleme de instruire care să contribuie la modernizarea Turciei. Turcia trebuie să caute continuu modalităţi rentabile de a utiliza tehnologiile în formarea profesorilor pentru a depăşi restricţiile de acces. În prioada 1985-86 şi în 1990 au debutat două programe de formare a profesorilor prin ID; primul program a fost dedicat celor din învăţământul pre-şcolar (130.000 de profesori de şcoală primară) în timp ce al doilea program a oferit cursuri finalizate cu diplomă universitară unui număr de 54.000 cadrele didactice din învăţământul secundar (Demiray, 1990).

    Profesorii au solicitat programele de învăţământ la distanţă pentru a dezvolta şi a reînnoi cunoştinţele de teorie şi practică educaţională, fie ca programe de formare sau de grad didactic. Dintre cele două formate derulate, cel destinat profesorilor din învăţământul preşcolar a avut o largă răspândire. Profesorii nu au putut utiliza eficient tehnologiile de tip one-way precum televiziunea sau radioul deoarece le-au lipsit informaţiile despre utilizarea sistemelor radio-TV în ID şi mai ales pentru că orele de difuzare a acestor cursuri nu au fost accesibile. Cu toate că cel mai utilizat mijloc de educaţie la distanţă din lume este Internetul, nu putem afirma că el constituie fundamentul perfecţionării profesionale a cadrelor didactice din Turcia. În literatura de specialitate putem da câteva modele de formare continuă în această manieră. Banca Mondială a sprijinit Proiectul Globalizarea în Educaţie 2000 care a constituit un obiectiv important pentru sistemul educaţional din Turcia. Scopul acestui proiect a fost de a utiliza tehnologiile instrucţionale la fiecare palier al sistemului de educaţie pentru a crea o societate cu tehnologii adaptate. Prin acest proiect au fost înfiinţate noi laboratoare de informatică 2.451 în şcolile primare şi gimnaziale din 80 de metropole şi 921 oraşe din Turcia. În fiecare din aceste şcoli sălile de clasă au fost dotate cu calculatoare, imprimante, scanere, programe soft, cursuri de alfabetizare informaţională, cursuri de specialitate, divertisment educaţional, referinţe electronice, materiale video, proiectoare, televizoare, casete video cu soft educaţional (Akkoyunlu & Orhan, 2001, 29-31). Scopul fundamental al acestui proiect a fost de a sprijini educaţia formală prin învăţământul la distanţă a alfabetiza profesorii în utilizarea calculatorului. Hakan (1991), în studiul său intitulat “Evaluarea programului de formare pre-licenţă”, a analizat programul de formare a profesorilor oferit de Facultatea de Educaţie Deschisă, folosind sistemul de învăţământ la distanţă. Conform rezultatelor acestui studiu, el a concluzionat că materialele care au fost folosite în program, au fost adecvate procesului de învăţare fapt ce a confirmat valoarea metodelor de studiu la distanţă pentru nivelul universitar. Özer (1989) a subliniat eficacitatea programului universitar de formare în transmiterea cunoştinţelor pedagogice teoretice şi practice pentru viitoarele cadre didactice. Studiul său care era chiar teza de doctorat s-a bazat pe aplicarea unui chestionar şi a două teste care au fundamentat concluziile. Acestea au fost aplicate prin intermediul mijloacelor media în anul universitar 1987-1988 ca pre-testări şi post-testări unor cadre didactice din 428 de şcoli şi urmăreau măsurarea cunoştinţelor teoretice şi practice de pedagogie. În plus testele conţineau întrebări de verificare a metodelor de predare a cadrelor didactice. Analiza statistică a datelor obţinute din testări a permis următoarele observaţii: profesorii înrolaţi în programul de formare au demonstrat solide cunoştinţe teoretice dar şi abilităţi practice. teoria şi practica educaţională nu era influenţată de formarea iniţială, sex sau experienţa de predare. profesorii participanţi la program preferau manualele urmând mai puţine cursuri prin intermediul televiziunii, solicitau în schimb ore de tutoriat şi consultări faţă în faţă.S-a constatat de asemenea că informaţiile şi cunoştinţele primite prin mijloace media, tutoriat sau întâlniri faţă in faţă nu au modificat nivelul de înţelegere al profesorilor. majoritatea participanţilor şi-au exprimat dorinţa de a mai beneficia de programe de formare la distanţă fie pentru a reînnoi cunoştinţele şi metodele de predare fie pentru a promova în grad.

    Se propunea de asemenea ca, acei profesori care s-au remarcat pe parcursul stagiilor de formare, să fie recompensaţi prin decoraţii şi salarii. Üstünoglu (1987) a propus un model de formare continuă pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar prin intermediul cursurilor la distanţă. Se urmărea crearea unui model de curs de formare continuă care să permită remedierea situaţiei create de insuficienţa cadrelor didactice şi care să valideze serviciile educaţionale. Şi-a definit programul drept model de program aplicativ iar materialele în format print constituiau, alături de abordările multimedia, fundamentul cursului. Özgü; Açikalin şi Hakan (1985) au menţionat un raport privind furnizarea unui stagiu de doi ani de cursuri academice la distanţă pentru cadrele didactice cu studii medii, organizat de Facultatea de Educaţie Deschisă. Acest raport a fost pregătit pentru a fi înaintat Ministrului Educaţiei Naţionale deoarece cadrele didactice din învăţământul preşcolar nu aveau studii universitare, doar liceale şi conform prevederilor Legii Educaţiei 1739, toţi profesorii care predau în şcoli sunt obligaţi să aibă studii academice finalizate. Raportul conţinea referiri la un program de formare universitară de doi ani derulat în parteneriat instituţii şcolare-furnizori de formare. S-a acordat o importanţă deosebită analizării nevoilor profesorilor, a restricţiilor privind formarea, a oportunităţii utilizării materialelor print, a cursurilor radio-TV a instrucţiei tradiţionale, faţă în faţă. Se aştepta astfel ca cele 130.000 de cadre didactice ce finalizau cursul să contribuie la dezvoltarea societăţii. Yüksel (1987) şi Yüksel (1990) au evaluat programele de radio şi televiziune care au fost produse prin OEF concluzionând că aceste tehnologii nu au fost utilizate efectiv de către profesori, din cauza orelor nepotrivite de emisie a programelor radio-TV şi a lipsei de informaţii despre cum se utilizează aceste mijloace. Obiectivele unor studii (Celik, 1996; Yasar, 1996) au urmărit propunerea unui model de formare a profesorilor la distanţă în Turcia. Celik (1996) a examinat posibilităţile de a utiliza modele de învăţământ la distanţă pentru formarea continuă a profesorilor. El a subliniat că în Turcia formarea prin tehnologii la distanţă poate fi utilizată cu succes. Yasar (1996) a introdus pentru prima dată conceptul de tehnologii de comunicare mediate de calculator şi a examinat utilizarea acestor tehnologii pentru formarea continuă apoi a propus un model pilot de formare a cadrelor didactice din Turcia. Potrivit lui Yasar (1996) perfecţionarea cadrelor didactice din şcolile elementare a constituit un exemplu de bună practică în învăţământul la distanţă şi în special în pregătirea continuă a acestora. El a propus înfiinţarea a patru centre de educaţie la distanţă acolo unde accesul la Internet a fost relativ ieftin şi accesibil pentru derularea unui proiect pilot de formare utilizând CMC. Programul iniţial urmărea să pregătească cadre didactice în domeniul limbilor străine şi al ştiinţelor sociale. Se intenţiona astfel experimentarea timp de o lună a programului de formare prin CMC în cele patru centre cu 140 de cadre didactice din patru zone geografice diferite. Cursurile erau planificate în timpul sesiunilor de vară în etape a câte trei luni în care să se perfecţioneze 420 de cadre didactice iar în sesiunea de iarnă se desfăşura un stagiu de o lună pentru alţi 140. Se ajungea ca anual ca prin programul de perfecţionare la distanţă să se asigure formarea a 520 profesori. Acest model urma să fie derulat şi în alte zone din Anadolu unde accesul la Internet şi tehnologie ar fi permis. Începând cu anul 1997 universitatea noastră a iniţiat programe de formare prin intermediul tehnologiilor şi al Internet-ului finalizate cu certificat. Departamentul de Inginerie Electronică al Universităţii Tehnice Orta Dogu a început în 1988 un program acreditat şi certificat de Comunicare Asincronă prin tehnologii informatice (http://idea.metu.edu.tr). Alături de alte activităţi de formare în campusul universitar bazate pe web, Institutul de Informatică METU a implementat în 1999 un curs de perfecţionare în informatică pe parcursul a 8 luni pentru personalul academic 170 persoane din 35 de universităţi din ţară (http://www.ii.metu.edu.tr/metuonline).

    Un alt proiect intitulat Educating the educators derulat de Departamentul de Informatică şi Tehnologii Informaţionale al METU a organizat un curs certificat de formare prin metode asincrone unui număr de 50 de profesori din 42 de universităţi (http://eders.ii.metu.edu.tr). În nul 1998 au început cursurile de formare la distanţă prin Internet şi la Universitatea Sakaria (http://www.ido.sakarya.edu.tr). Universitatea Tehnică din Istanbul a debutat cu programele certificate de formare la distanţă din 2001. În anul 2002 a luat fiinţă BU-UZEM – Centrul de Educaţie la Distanţă din cadrul Bogaziçi University. Universitatea Hacettepe şi-a continuat activităţile în ceea ce priveşte învăţământul la distanţă, prin departamentele de Tehnologii Educaţionale Informatică şi Calculatoare. Programe derulate de alte universităţi sunt disponibile la următoarele adrese: http://ion.ii.metu.edu.tr; http://www.yesevi.net; http://www.bilgiemba.net, http://www.bilgi.aof.edu.tr, http://www.adamyo.sakarya.edu.tr; http://myo.mersin.edu.tr.

    Referinţe:

    • Akkoyunlu, B., & Orhan, F. (2001). The use of computers in K-12 Schools in Turkey. TechTrends, 45(6),29-31.
    • Celik, F. (1996). Ögretmeni is basinda yetistirmede uzaktan egitim modeli; (The oppurtunuties of utilizing the distance education models for the aim of in-service training the teachers). Türkiye 1.Uluslararasi
    • Uzaktan Egitim Sempozyumu, Bildiriler (Papers), MEB, FRTEM, 12-15, 10, 1996, 125-131.
    • Demiray, Ugur. (1990). “Some aspect of teacher training in Turkey by using a distance education system”.ICDE Bulletin, The United Kingdom, Open University, Milton Keynes, 24, 47-51.
    • Demiray, Ugur. (1997). A review of the literature on the Open Education Faculty (1982-1997). An expanded and revised third edition. Eskisehir, Anadolu University Publications No:1015/558, Turkey.
    • Demiray, U., & Isman, A. (2002). History of distance learning:[online]. Citat la: 25.09. 2010. Disponibil la: http://www.midasebook.com.
    • Hakan, A. (1991). Egitim önlisans programinin degerlendirilmesi [An Evaluation of PreBachelor Teacher Training Program]. Eskisehir; Anadolu Universitesi Acikogretim Fakultesi Yayinlari, Yayin No. 363/146, Turkey.
    • Geray, C. (2007). Distance Education in Turkey, International Journal of Educational Policies:[online], Vol.1. (1), 33-62. ISSN:1307-3842 . Citat la: 22.09.2010. Disponibil la: http://ijep.icpres.org/vol1_1/Geray(1)1_33_62.pdf .
    • Ozer, B. (1989). Uzaktan egitim yaklasimiyla uygulanan egitim önlisans programinin ögretmenlik meslek bilgisini kazandirma yönünden etkinliligi. (The Effectiveness of The Two Year Diploma Program For The Elementary School Teachers In Inducing The Knowledge of The Theory And Practice By Distance Education Approach”, Anadolu Universitesi Sosyal Bilimler Enstitusu, Eskisehir, (Unpublished PhD Dissertation), Turkey.
    • Ozgü, T., Acikalin, A., & Hakan, A. (1985). “Anadolu üniversitesi açikögretim fakultesince düzenlenen orta ögrenimli ilkokul ögretmenlerine uzaktan ögrenim yoluyla önlisans ögretimi saglama projesi ön raporu(Report on Providing Two Year Up-Grading Academic Program By Distance For The Teacher Who Graduated From Secondary School which organized by Anadolu University Open Education Faculty). Eskisehir; Anadolu Universitesi Acikogrtim Fakultesi, 1985, (Unpublished Research Report), Turkey.
    • Ustünoglu, U. (1987). Okul öncesi ögretmenlerin uzaktan ögretim yontemi ile yetistirilmesine yonelik program modeli (A Model of Training Pre-School Teachers by Using Distance Education Method). Eskisehir; Anadolu Universitesi Acikogretim Fakultesi Yayinlari, Yayin No: 220/107, Turkey.
    • Yasar, S. (1996). Computer mediated distance education technologies for in-service teacher training in Turkey. Türkiye 1.Uluslar arasi Uzaktan Egitim Sempozyumu, Bildiriler(Papers), MEB, FRTEM, 12-15, 10, 1996, 125-131.
    • Yüksel, A. H. (1987). Anadolu Universitesi acikögretim fakultesi egitim önlisans programinda yayimlanan televizyon programlarinin yapimi üzerine bazi notlar. (Some Notes on TV Course Production Which Were Broadcasted By Anadolu University Open Education Faculty For Teacher Training). Ankara; Milli Egitim, 74: 48-61, Turkey.
    • Yüksel, C. (1990). Egitim önlisans radyo programlarinin ögretmen görüsleri açisindan degerlendirilmesi. (An Evaluation of Radio Programs Which Were Produced by Open Education Faculty From Points of Teachers View in Teacher Training). Eskisehir; Anadolu Universitesi, Sosyal Bilimler Enstitusu, 1990, (Unpublished Master Thesis), Turkey.
    • Zülküf, A. M. (1998). A call for change and pedagogy: a critical anlysis of teacher education in Turkey.European Journal of Education, 33(4).

     

    - Care sunt cele mai utilizate sisteme de comunicare la Universitatea Anadolu?

    - Odată cu înfiinţarea Open Education Faculty în anul 1982, Universitatea Anadolua oferit învăţământ la distanţă acelor persoane care nu puteau să-şi continue studiile în alte forme. Prin programele de licenţă, completare a studiilor, grad didactic, Open Education Faculty a permis accesul egal la educaţie multor cetăţeni turci care doreau să-şi ridice nivelul de calificare. Universitatea Anadoluasigură formarea a 44% din populaţia de studenţi a Turciei. Peste un milion de studenţi au absolvit această instituţie şi în momentul de faţă aproape un milion de studiază la Open Education Faculty. Sistemul de învăţământ la distanţă oferă o educaţie centrată pe student. Acest lucru este valabil pentru toate programele de învăţământ la distanţă. Prin urmare, conţinuturile tuturor materialelor de învăţare sunt proiectate astfel încât studenţii să poată învăţa pe cont propriu. Manuale constituie materialul de bază a învăţământului la distanţă.

    De asemenea, programele TV, serviciile de consiliere academică, videoconferinţele, calculatoarele, aplicaţiile Internet bazate pe învăţare şi serviciile electronice (e-learning) oferă studenţilor posibilitatea de a studia oriunde şi oricând. Aceste metode sunt folosite intens în serviciile de învăţământ la distanţă. Astăzi, prin intermediul tehnologiilor informatice şi de reţea, cursurile web-based au devenit componenta preferată în învăţământul la distanţă. Aceste cursuri oferă unele posibilităţi distincte studenţilor: învăţare autonomă, fără limitări de timp şi spaţiu; furnizarea comunicării sincronă şi asincronă cu alţi studenţi sau instructori; folosirea materialelor vizuale şi auditive pentru a facilita înţelegerea; eliminarea restricţiilor social-economice; înţelegere şi aplicarea abordării învăţării pe tot parcursul vieţii. Ca atare, materialele multimedia în cadrul cursurilor web-based sunt utilizate în UA Open Education Faculty în lecţii teoretice şi practice. Cu alte cuvinte, atât cursurile teoretice şi practice beneficiază de materiale multimedia. Aceste materiale sunt considerate servicii e-learning: e-examene, e-exerciţii, practică, e-books, consiliere electronică, e-TV. Cu ajutorul materialelor multimedia proiectate pentru cursuri bazate pe web, elevii pot urmări conţinutul cursului, rezolva modele de probleme, teste interacţionând cu acest mediu care este încorporat cu elemente video TV, audio, text, animaţie grafică. Având în vedere această abordare, elevii pot studia cu ajutorul calculatoarelor care permite derularea programelor de televiziune şi a softului de lectură a cărţilor. Numărul de materiale multimedia utilizate în Învăţământul la Distanţă este în creştere zi de zi. Sistemele e-books şi e-televiziune au început în anul universitar 2003-2004, iar în anul 2004-2005 au fost introduse şi serviciile de e-audio-books. Aceste aplicaţii multimedia coordonează implementarea conţinuturilor educaţionale şi influenţează numărul de studenţi care se înrolează. Multe practici de e-learning şi aplicaţii WBL au fost proiectate şi dezvoltate în sistem CAE-Educatie asistată de calculator, încă din 1989. Personalului academic, care lucrează în diferite departamente ale Universităţii Anadolu, sprijină procesul de educaţie prin activităţile derulate în calitate de experţi în conţinut, editori, designeri instrucţionali. Aceste materiale sunt concepute în acord cu principiile educative avansate de predare şi de învăţare la distanţă. Manualele sunt pregătite cu cea mai mare grijă. Experţii în domeniile lor, peste o mie de cadre didactice universitare din diferite universităţi sunt autori şi sute editori de manuale. Aproximativ 5 milioane de cărţi sunt tipărite şi distribuite elevilor în fiecare an. Programele TV sunt concepute şi pregătite în paralel cu manualele pentru a sprijini şi consolida eforturile elevilor de autoinstruire. Mai mult de 1.000 de programe TV de aproximativ 20 de minute în lungime sunt produse şi difuzate pe canalul de stat TRT 4 în fiecare an. Prin servicii tutoriale în 60 de oraşe din Turcia sunt asigurate cursuri faţă-în-faţă seara şi în weekend. Aproximativ 600 de membri ai facultăţilor de la diferite universităţi au un rol activ în tutoriale faţă-în-faţă în fiecare an.

    În ultimii ani, învăţarea bazată pe tehnologia informaţiei a câştigat importanţă în universitate spre deosebire de învăţarea bazată pe materialele tradiţionale cărţi, programe TV, tutoriale şi faţă-în-faţă. Educaţia asistată de calculator a fost înfiinţată în 1989 pentru a desfăşura activităţi de cercetare şi educaţie, pe tehnologie şi pentru a produce materiale didactice. E-learning-ul a fost implementat în 1993 odată cu producerea softurilor de predare asistată de calculator. În 15 oraşe diferite în jurul Turciei au fost înfiinţate laboratoare mobilate şi echipate pentru a asigura condiţiile învăţării la distanţă. Avantajele pe care evoluţiile din tehnologie le-au oferit în educaţie au necesitat investiţii substanţiale. Astfel au fost concepute şi puse în practică modele diferite de învăţare bazate pe Internet. Practicile de e-learning din cadrul Open Education Faculty au fost derulate începând cu anul 1999 şi le vom prezenta cronologic în cele ce urmează. Studenţii din cadrul universităţii au urmat cursurile unor şcoli private care îi pregăteau pentru examinări specifice cu tipuri de întrebări specifice. Ei devin astfel capabili să testeze şi să-şi evalueze performanţa pe aplicaţii practice. Nevoia de cursuri de pregătire pentru examen este treptat eliminată. Deoarece examinările practice sunt autoevaluări şi nu instrumente de învăţare nu permit oferirea răspunsurilor. Se oferă în schimb un raport asupra numărului de întrebări corecte şi greşite pe fiecare unitate de învăţare. Întrebările pentru examinarea practică sunt pregătire de Biroul de Testări aşa cum sunt pregătite examinările. Rezultatele examinărilor practice şi a celor curente se compară. Mai apoi studenţii sunt sfătuiţi să continue examinarea practică pentru a-şi descoperi slăbiciunile şi a face post-testări pentru analiza progresului. La începutul anilor 1990, să aducem tehnologia aproape de studenţii de la open learning a însemnat să înfiinţăm laboratoare de informatică în diferite oraşe din jurul Turciei. La sfârşitul anilor 1990, a existat o creştere a numărului de studenţi din învăţământul deschis cu computere personale şi / sau acces facil la calculatoare (la locul lor de muncă). Astfel, soft-urile multi-media au determinat creşterea producţiei de CD-uri. CD-ROM-urile conţineau copii electronice ale manualelor, înregistrări video şi programe TV. În anul universitar 2000-2001, 250.000 de exemplare ale acestui software au fost produse şi distribuite studenţilor însoţite de manuale.

    Cea mai importantă caracteristică a educaţiei deschise este integrarea materialelor tradiţionale pe suport multimedia (cărţi, programe TV, software de aplicaţii practice, şi examene) în format multi-media pe CD-ROM-uri care au fost distribuite studenţilor în momente şi locuri diferite. CD-ROM-urile, în care sunt integrate toate instrumentele de predare (cu excepţia tutorialelor faţă-în-faţă), sunt considerate eficiente în procesul de învăţare al studenţilor. În timp ce studiază, ei au posibilitatea de a folosi manuale, cursuri televizate, aplicaţii soft practice, precum şi posibilitatea de a simula examenele practice. Având cursurile televizate pe CD-uri, studenţii le vor urmări când vor considera necesar. E-books. Proiectul cartea electronică a început în anul universitar 2003-2004, cu distribuirea de manuale de pe Internet. Iniţial, cărţile au fost transformate în fişiere PDF pentru a fi livrate pe Internet. Acum este folosită tehnologia Flash Paper. Odată cu punerea în aplicare a serviciului de ebook, studenţii pot accesa manuale înainte de a fi tipărite. În prezent, 173 de titluri de carte electronică însumând un total de 2.178 de exemplare pot fi accesate de pe Internet. Între mai 2005 şi octombrie 2005, un număr de 52.676 de studenţi au utilizat acest serviciu de 367.587 ori. E-TV: Furnizarea de programe TV pe Internet, a început în anul universitar 2003-2004, este cunoscută sub numele de televiziune digitală. Scopul acestui serviciu este de a oferi studenţilor posibilitatea de a viziona programe TV de la locul de muncă sau domiciliu şi de la le salva pe computerele personale. Există disponibilizate pe Internet 600 de programe TV pentru 70 de cursuri. Între mai 2005 şi octombrie 2005 au utilizat acest serviciu 50.024 de studenţi de 262.026 ori. Fişierele electronice de programe de televiziune au o dimensiune de 1-2 TB şi sunt descărcate lunar. E-practică. Softul de aplicaţie practică a fost o componentă esenţială a educaţiei prin intermediul portalului universităţii. Scopul practicii electronice este de a oferi studenţilor un mediu interactiv de lucru. Acest software oferă prezentări interactive multimedia din materialul de curs, le permite studenţilor să răspundă la întrebări şi să susţină ei înşişi testări. Este conceput pe baza celor mai recente evoluţii în tehnologie. În dezvoltarea de programe software, lucrează împreună mulţi experţi în domeniu şi designeri. Există 384 de unităţi de e-practică din 24 cursuri diferite pe Internet. Între mai 2005 şi octombrie 2005, 53.408 de studenţi au folosit 1.135.697 unităţi de aplicaţii practice. În anul academic 2005-2006, s-au pus pe Internet 758 unităţi din 50 de cursuri diferite. E-examen: În Sistemul de Educaţie Deschisă din cadrul Universităţii din Anadolu, serviciile bazate pe Internet au inclus examinări începând cu anul universitar 1999-2000. Fiind încorporate portalului de educaţie la distanţă au fost numite eexamene fiind cel mai utilizat serviciu de e-learning. Înainte de examenele reale, studenţilor li se permite să dea o serie de testări pentru autoevaluare. Există peste 11.000 de întrebări desprinse din conţinutul a 123 de cursuri. Între lunile mai 2005 şi octombrie 2005, un număr de 97.471 de studenţi au susţinut 3.809.477 de examinări electronice.

    Intermedierea electronică: În sistemul de educaţie deschisă din cadrul Universităţii Anadolu tutoriale faţă-în-faţă sunt derulate cu sprijinul a peste 600 de profesori din peste 40 de universităţi din Turcia. Aplicarea de tutoriale sincrone şi asincrone bazate pe Internet a început în 2001, fiind primul în programele de management informaţional, apoi în anul universitar 2004-2005, prin programul de perfecţionare a profesorilor de limba engleză. Introducerea tutorialelor a constituit fundamentul serviciului de facilităţi electronice pentru programele de educaţie deschisă, la care participă acum un număr considerabil mai mare număr de studenţi. Prin intermediul acestui sistem studenţii puteau transmite orice întrebare legată de curs unui moderator care stabileşte gradul de relevanţă al întrebării pe care o dirijează spre tutore. Întrebările care se referă la funcţionalitatea sistemului sunt transmise spre  erviciile de specialitate. Tuturor studenţilor li se răspunde la întrebări de către tutori. Sunt şi întrebări cărora se răspunde prin scrisori, mail sau telefonic şi de acest aspect se ocupă Centrul de Comunicare Educaţională. Direcţionarea întrebărilor de la studenţi către serviciul de intermediere asigură accesul tuturor studenţilor la tutoriat. Proiectul a început în mai 2004 prin derularea a 24 de cursuri pilot şi a continuat în 2005 cu încă 50 de cursuri. La acest moment un tutore este responsabil de un singur curs. Pe măsură ce numărul de studenţi care utilizează acest sistem creşte, numărul tutorilor va creşte şi el. Între mai 2005 şi octombrie 2005 343 de studenţi au adresat 615 întrebări şi 9.123 au citit răspunsurile date de către tutori.

    E-audio book-uri. În sistemul de învăţământ deschis, există un număr de studenţi cu handicap fizic, dintre care unii sunt cu handicap vizual. În cazul studenţilor cu handicap vizual, membrii familiei trebuie să le citească manualele pentru a-i ajuta. Pentru a veni în sprijinul nevoilor studenţilor se elaborează audio-book-uri cu texte înregistrate. Studenţii vor beneficia de CD-ROM-uri care conţin fişiere mp3. Evident că de acest serviciu nu vor beneficia numai studenţii cu probleme ci toţi cei interesaţi. Manualele în format audio sunt postate pe portalul universităţii. Audio-book-urile au fost introduse în luna august a anului 2005 şi până în octombrie 2005 erau utilizate de un număr de 1.182 de studenţi şi accesate de 2.716 ori. Serviciile de e-learning oferă studenţilor posibilitatea de a accesa toate materialele de curs de acasă, de la locul de muncă, şi de la Internet cafe, devenind din acest motiv mult mai eficiente. Atunci când accesează cursurile studenţii sunt îndrumaţi ce paşi trebuie să urmeze pe platforma Atac.

    Referinţe:

    • Atac, E. & Mutlu, M.E. (2006). Very Large Scale E-Learning Practices in the Open Education System at Anadolu University. In T. Reeves & S. Yamashita (Eds.), Proceedings of World Conference on E-Learning in Corporate, Government, Healthcare, and Higher Education 2006 (pp. 339-344). Chesapeake, VA: AACE:[online]. Disponibil la: http://www.editlib.org/p/23706 .
    • Özgür, A. Z. ve Kaya S. (2007). “Scriptwriting Process For Multimedia Materials in Anadolu University Open Education Faculty”, The 20th Anniversary Conference of EADTU, Lisbon, Portugal.

     

    - Care este rolul bibliotecii electronice şi al colecţiilor electronice în Universitatea Anadolu?

    - Bibliotecarii contribuie la dezvoltarea procesului de alfabetizare informaţională a studenţilor. Legată de gândirea critică, alfabetizarea informaţională poate fi descrisă drept abilitatea de a identifica nevoile şi capacitatea de a localiza, evalua, şi de a folosi eficient informaţiile. Fără alfabetizare informaţională, studenţii, mai ales de la învăţământul la distanţă, nu pot reuşi în evoluţia lor academică. Bibliotecarii, prin colaborarea cu profesorii, sprijină studenţii la ID în egală măsură ca pe cei la zi pentru a optimiza aceste abilităţi. Studenţii ID trebuie să fie capabili să găsească informaţii utilizând atât resursele tipărite cât şi electronice. Competenţa tehnică este importantă în alfabetizarea informaţională. Bibliotecile furnizează instruire într-o varietate de formate adaptate studenţilor la distanţă printre care tutoriale web pentru a-i familiariza cu tehnicile de cercetare şi utilizarea unor resurse specifice. Nu întotdeauna tutorialele sunt utile şi pot răspunde întrebărilor studenţilor legate de teme dedicate. Bibliotecarii sunt perfecţionaţi pentru a răspunde prompt şi la timp studenţilor la ID prin intermediul serviciilor de referinţe, chat, forum, numere de telefon scutite de taxă. Multitudinea resurselor electronice poate fi copleşitoare pentru facultate şi studenţi. Bibliotecarii pot oferi atât profesorilor, cât şi studenţilor, sprijin în utilizarea acestor resurse, astfel încât studenţii să poată dezvolta singuri competenţele legate de lucrul cu informaţiile. În acest sens, Biblioteca Universităţii Anadolu încearcă şi oferă un exemplu excelent disponibilizând o gamă extinsă de resurse de instruire dedicată studenţilor şi cadrelor didactice. Pagina web intitulată: “Informaţii şi servicii de bibliotecă” oferă următoarele materiale de alfabetizare informaţională on-line: instrucţiuni web-based în regăsirea materialelor de bibliotecă, instrucţiuni de căutare în bazele de date electronice şi revistele online, instruire în utilizarea Internet-ului, ghiduri online, ghiduri pentru căutarea în e-jurnale, funcţii de logare, selectarea unei baze de date, informaţii despre obţinerea de articole, tehnici de căutare complexă în baze de date multiple, rafinarea parametrilor de căutare, evaluarea resurselor găsite, ghid pentru evaluarea resurselor de pe Internet.

     

    - Ce ar trebui să cunoască un elev de liceu înainte de a urma o formă de ID?

    - Universitatea Anadolu cere în principal elevilor săi să aibă calificative mari, rezultate optime. Ei ar trebui să dea un examen şi să obţină un punctaj mediu din partea comisiei de examinare care este condusă de Centrul de Selecţie a Studenţilor OSYM, subordonat Consiliului pentru Învăţământ Superior din Turcia. Criteriile de admitere se schimbă periodic în funcţie de fiecare facultate.

    - Care este statutul cadrului didactic universitar într-un sistem de învăţământ la distanţă?

    Profesorii care doresc să profeseze în sistemul de învăţământ la distanţă se bucură de prestigiu profesional, de respect şi un statut economic pe măsură.

    - Este învăţământul mixt – Blended learning, forma cea mai utilizată de învăţare în facultăţile cu predare la distanţă?

    - Deşi studiile care tratează blended learning-ul ca model instrucţional au un impact major, mai ales în învăţământul universitar, conceptul este încă slab reprezentat practic, sunt câteva proiecte care subliniază modalităţile în care ar trebui implementată la nivel de curriculum. Acest model cuprinde o varietate de abordări. Poate fi la fel de simplu precum disponibilizarea online a resurselor şi materialelor de studiu pentru studenţii off campus sau precum utilizarea form-urilor sau a altor mijloace de comunicare. Dar poate include şi instrucţie online sincronă şi asincronă şi o varietate de tehnologii şi instrumente de învăţare online. În majoritatea situaţiilor, amestecul modelelor instrucţionale este o sinteză de metode online şi faţă în faţă, aplicată în cadrul unui curs. (Canner, 2010).

    Vă mulţumesc!

15. SIVECO Romania a participat la zilele tehnologiei educatiei din Orientul Mijlociu

    Publicat în 1 noiembrie 2011
    

    Anca Crahmaliuc

    (SIVECO Romania)

    SIVECO Romania este liderul caselor romanesti de software si unul din integratorii software de succes din Europa Centrala si de Est. Compania dezvolta si exporta solutii IT si proiecte de consultanta cu valoare adaugata ridicata catre tari din Comunitatea Europeana, Orientul Mijlociu, Africa de Nord si spatiul Comunitatii Statelor Independente. Compania a fost infiintata in 1992 si are in prezent peste 1.200 de angajati. Actionarii SIVECO Romania sunt Intel Capital, Polish Enterprise Fund V (fond de investitii administrat de Enterprise Investors), SIVECO Netherlands B.V si SIVECO Management Team. Adresandu-se organizatiilor private si publice, SIVECO Romania ofera solutii eficiente de eLearning, EAS (Enterprise Application Suite), Document Management, Business Inteligence, eHealth, eGovernment, eAgriculture, eCustoms si eBusiness, pentru piata nationala si internationala. SIVECO Romania s-a specializat in executia de proiecte informatice de mare complexitate si amploare. De-a lungul celor 20 ani de existenta, compania si-a construit o reputatie solida, fiind recompensata cu peste 140 de premii interne si internationale. SIVECO Romania SA este certificata ISO 9001:2008 de catre compania franceza AFAQ-AFNOR, una din primele 5 companii de audit din lume. SIVECO Romania dezvolta parteneriate solide cu cele mai mari companii de software si hardware din lume:Intel, HP, IBM, Bull, Oracle, Microsoft etc. SIVECO Romania este membru activ al mai multor asociatii profesionale si de afaceri din Romania (AmCham, CCIFER, ARIES, ANIAP, ATIC) si internationale (European Association for Information Technology - EITA, Information Society Technologies Advisory Group - ISTAG) si a aderat la importante initiative globale, precum UNPD Global Compact, WEF Transparency si PACI (Partnership Against Corruption Intiative). Mai multe informatii despre companie si produsele sale puteti obtine vizitand www.siveco.ro

    Targul educational BETT Middle East si-a deschis portile pentru zeci de mii de vizitatori din zona Golfului. Obiecte educationale tridimensionale, continut pe dispozitive multi-touch, laboratoare virtuale si realitati augumentate – acestea sunt ultimele inovatii prezentate de SIVECO Romania la BETT Middle East, cel mai important eveniment regional din sfera tehnologiei educatiei. 

    Impreuna cu partenerul sau, Ministerul Educatiei din Emiratele Arabe Unite, SIVECO Romania  a demonstrat publicului din zona Golfului ultimele realizari  in domeniul educatiei asistate de calculator. Vizitatorii au putut asista la lectii sustinute de profesori locali in cadrul unui laborator virtual, exact ca la ora de clasa. Cei interesati au testat lectiile educationale multimedia in limba araba si engleza, dezvoltate special pentru scolile din Emiratele Arabe Unite.

    “Suntem mandri ca am implementat in scolile emirateze cea mai mare librarie de continut digital in limba araba din lume, ce cuprinde peste 7.000 de obiecte educationale. Proiectul este considerat un exemplu de succes la nivel national si prezinta un mare interes si pentru alte tari din zona Golfului, ce isi propun imbunatatirea sistemului educational.” declara Alexandru Cosbuc, Vice-presedinte adjunct vanzari internationale si Manager in zona Golfului, in cadrul SIVECO Romania.

    SIVECO Romania este o prezenta activa in zona Golfului, fiind partener cu Ministerul Educatiei din Emiratele Arabe Unite inca din anul 2008. Lectiile digitale implementate in scolile emirateze abordeaza subiecte de studiu precum matematica, stiinte, limba araba si studii patriotice si includ resurse multimedia cum ar fi animatii, experimente si simulari, menite sa ofere elevilor o experienta de invatare eficienta si atractiva.

    Considerat un pionier in inovatii tehnolologice pentru educatie, SIVECO Romania participa in fiecare an la evenimentele internationale destinate educatiei, pentru a prezenta ultimele realizari in domeniu. In prezent, compania deruleaza proiecte educationale de succes in tari din Europa, Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat si tarile CIS.

    BETT Middle East a avut loc in perioada 25-26 octombrie, la Abu Dhabi, sub patronajul Abu Dhabi Education Council (ADEC) si reprezinta principala platforma de intalnire a factorilor decizionali din educatie din zona Golfului cu cei mai importanti furnizori de solutii educationale din intreaga lume.